Aberatii intelectuale

 Matematica mi se parea interesanta. Cand eram mic, in concediu cu totii la munte, uneori incercam sa dormim dupa masa. Dar pe mine nu ma lua somnul asa ca numaram: 1, 2, 3, 4... Ajunsesem, credeam eu, la trilioane! (in realitate, dureaza 31,7 ani sa ajungi la 1 miliard daca incrementezi o data pe secunda) Pe la 3-4 ani eram mandru ca stiu cat face 2+2. E 4! Dar 3+3 mi se parea diferit, dadea 6, care era mai sus, spre 10. Mi se parea complicat, mult mai dificil decat 2+2. In fine, m-am adaptat bine la cresterea complexitatii matematicii si am fost si la olimpiade prin clasele primare. Dar apoi ceva s-a schimbat. Lucrul principal care s-a schimbat (pe langa cresterea in complexitate a subiectului) era faptul ca acum aveam profesori dedicati - profesorul de matematica, nu "doamna invatatoare". Si, in cazul meu, nu m-am inteles bine cu profesoara de matematica din clasele 5-8. Mi se parea ca sare peste pasi si asta ma enerva - voiam sa inteleg cum a ajuns la rezultat, exact, dar...

 Acum multi ani, circa 2015, in de departe cea mai rea perioada a vietii mele, mi-am propus sa invat programare. De la zero si de unul singur. Avand in vedere starea mea psihica, puteam face asta doar intermitent si rar. Chiar si asa, incercam sa ma retrag in domeniul rece al softwareului (dar si a altor stiinte exacte care nu te pot rani asa cum o fac oamenii) si sa ma prefac ca nu am nicio problema. Dupa ce am trecut prin diferite tutoriale din diferite potentiale domenii software (vrei programare web? PHP&MySQL? Java? Backend sau frontend? Javascript? sau poate vrei mobile development - Android sau iOS? nu iOS, pentru ca e pentru oameni bogati, nu ca mine, Android are mai mult sens). Acestea erau gandurile pe care le aveam (atunci cand imi permiteam sa am astfel de ganduri, ceea ce era oricum rar). Traiam din 490 de lei pe luna, care era ajutorul de somaj. Si era disponibil doar 9 luni, desi lucrasem (legal, cum trebuie) peste 7 ani in DTP. Ba mai mult, a fost la un moment d...

Sa ne imaginam ca intr-o zi te trezesti de dimineata si iti aduci aminte ca ieri ai fost la doctor. Nu la orice fel de doctor, ci la un doctor care se ocupa cu memoria. Doctorul ti-a spus ca ai probleme cu memoria si uneori iti aduci aminte de lucruri care pur si simplu nu s-au intamplat. De obicei, astfel de fantasme sunt despre doctori care se ocupa cu memoria si iti spun ca ai probleme cu ea si iti aduci aminte lucruri care nu s-au intamplat, iti spune apoi doctorul. Gandindu-te putin, te intrebi daca chiar ai fost la doctor sau doar ti-ai imaginat. Doctorul ti-a spus ca ai astfel de tendinte. Dar daca ti-ai imaginat ca ai fost la doctorul care ti-a spus ca-ti imaginezi, inseamna ca nu ai fost la un astfel de doctor. Si deci ca memoria ta este buna si nu ai astfel de probleme. Dar daca nu ai astfel de probleme inseamna ca chiar ai fost la doctor si chiar ti-a spus ca ai astfel de probleme, si deci ca-ti imaginezi. Dar daca iti imaginezi inseamna ca de fapt nu ai fost la doctor si ca...

The moment has come to finally talk about the wonderful world of foot fetishes. OK, not just that, but about some interesting cases of neurology that I know about from VS Ramachandran's books, "The Tell-Tale Brain" and "Phantoms in the Brain". What you see in the image is what is called the "sensory homunculus" - a strip of neurons in the brain whose role is to represent the sensory information from the different parts of the body - the so called "Penfield map". You can see the different body parts represented in the different areas of this strip, some body parts being represented by more neurons than others, hence they appear bigger in the drawing to reflect that. So what's up with the foot fetishes, so widely spread in the population (from what I'm hearing from the streets)? Well, take a look at the feet and toes representation in the homunculus - they are represented at the "top of the head", in the strip. But right under...

An argument for libertarian (or "true") free will I've covered free will for a handful of times already and I've made clear that my position is that of compatibilism - free will is compatible and is even based on determinism - to be free is to act according to what I want, and what I want depends on what I am. However, I think there's a third option besides determined and random, which are usually the only two considered options regarding what happens in the world. We usually either consider that an event was determined by a previous one - "caused" by it, or that an event is purely stochastic - random. None of these work for "true free will" of the libertarian kind, one where your choice doesn't depend on what happened previously and is not random, either. The third possibility is one that I will call "indetermined". In other words, it is one which starts a new causal chain without having a prior cause. It can be informed by prior...

 De cand a aparut ChatGPT, urmat de alte sisteme de inteligenta artificiala, am observat o gramada de discutii despre AI in general dar si despre ceva mult mai tulburator: daca inteligenta artificiala "gandeste" sau "simte" sau va ajunge in curand sa aiba aceste proprietati. Daca am pune ChatGPT intr-un corp fizic care are senzori pe suprafata, de exemplu, si l-am programa de asa natura incat sa spuna "au, ma doare!" atunci cand il lovesti cu o forta peste un anumit prag, ar fi asta o dovada ca intr-adevar il doare? Si ca trebuie sa ii dam drepturi, sa-l protejam, sa avem grija sa nu-l scoatem din priza daca nu "isi doreste asta"? Desigur, toate aceste lucruri sunt cat se poate de ridicole, si despre asta voi vorbi in acest articol, dar si despre cum cred eu ca ar trebui sa facem pentru a crea ceva artificial care chiar sa aiba experiente constiente si cum am putea descoperi sisteme non-biologice care sa fie mai mult decat simple sisteme fizice. ...

 In cele ce urmeaza voi scrie cateva scurte idei si observatii la care ma gandesc de ceva vreme despre realitate. - Am observat, in mare, doua tipuri de oameni: primii sunt conspirationistii, care nu inteleg comportamentul Naturii. Comportamentul Naturii este descris de stiinta - stiinta se ocupa cu crearea de modele ale comportamentului Naturii. Conspirationistii care cred in Pamantul Plat, anti-vaccin, anti-5g, reptilieni etc nu inteleg comportamentul Naturii si iau asta ca pe o virtute. Pe de alta parte, oamenii stiintifici afiseaza miopism filosofic, confundand comportamentul Naturii cu ceea ce Natura este si iau asta ca pe o virtute. De exemplu, confunda modelele fizice pe care stiinta le ofera pentru comportamentul Naturii si ajung sa creada ca acele modele SUNT Natura. Desi ei insisi au experienta directa a ceea ce Natura este (experienta constienta), ei cred ca reprezentarile (lumea fizica) dau nastere ontologiei (dau nastere a ceea ce exista, adica experientelor constiente...

 Am mai scris in trecut despre moarte insa am lasat cateva aspecte nerezolvate - unele lucruri necesita clarificari aditionale despre care voi vorbi in acest ultim articol pe aceasta tema. Voi aborda atat perspectiva materialista (incorecta) cat si cea idealista (corecta) pentru a vedea ca ambele arata ca moartea subiectiva este imposibila si ea are sens doar din punct de vedere "obiectiv" sau mai corect spus "la persoana a treia". Vom vedea ca ideea vehiculata conform careia dupa moarte ne asteapta "nimic" sau "lipsa oricarei experiente" nu este corecta - de fapt, "nimic" este intocmai ceea ce nu ne asteapta. Acest articol se bazeaza, in prima sa parte, pe un articol (destul de lung) scris de Tom Clark in 1994 denumit "Death, Nothingness and Subjectivity".  Asadar, adoptam initial un cadru metafizic materialist, unul in care materialul este fundamental si el "genereaza" experienta constienta - creierul este format d...

Acum multi ani aveam un coleg care obisnuia sa puna muzica, la boxe, la birou. Si lucrul asta ma deranja foarte tare - practic nu mai puteam face absolut nimic - nu ma puteam concentra la ceea ce aveam de facut, nu puteam gandi. Acest aparent handicap pe care muzica mi-l da nu are legatura cu tipul de muzica si nici cu intensitatea ei, ci cu natura ei - muzica este mai mult decat pare . Prima observatie pe care o am este ca atunci cand ascult o melodie care imi place devin acea melodie. Nu sunt un "martor" al melodiei, ca o entitate separata care aude melodia si reflecta asupra ei metacognitiv, ci devin melodia, iau identitatea melodiei. Aici limbajul nu este indeajuns de precis pentru a descrie exact ce vreau sa spun. Cand o melodie imi place, "eu" sunt acea melodie - nu mai am o identitate proprie - identitatea "mea" se suspenda in acele momente. Evident, identitatea mea este reinstantiata la nevoie (daca trebuie sa ma feresc de ceva, daca ma loveste ...

 The Vertiginous Question is a problem posed by professor Benj Hellie and is simply this: why am I me and not someone else ? In other words, how come I live in this body having this particular mind and not some other body and some other mind? How come I can cause things to happen in the world from this particular vantage point and not another (your vantage point, for example)? This will be the subject of this article. In truth, for this to be properly accommodated, an entire book would be necessary. So I will need to take some shortcuts in order to keep this article manageably long, but do so in a way that doesn't take away from the coherence of the story. For this, I need to start with physics and then build our metaphysics on it and see where that takes us. We will see why death is an illusion, why you matter, despite your fragility when compared with the enormity of what we call "the rest of the universe", how we are all "one with the world", what can we say ...