Aberatii intelectuale

 1/1 urmat de 3 miliarde de zerouri. Adica 0,un sir de 2999999999 de zerouri si un 1 la sfarsit - aceasta era probabilitatea sa existi daca identitatea ta personala este data de spermatozoidul tatalui tau care a fecundat ovulul mamei tale, cand iei in calcul toate fecundarile de acest gen care au avut loc de la aparitia vietii pe Pamant (din momentul in care a inceput inmultirea sexuala). Numarul atomilor din universul observabil este undeva la 10^80. Probabilitatea ca tu sa existi daca folosim considerentul de mai sus este de 1/10^3000000000. Diferenta nu este "astronomica" ci face ca termenul "astronomic" sa nu fie altceva decat o simpla valoare insignifianta, asa de mare este diferenta dintre cele doua numere. Si totusi esti aici si citesti acest articol, in care vom vedea ca cea mai plauzibila explicatie pentru ceea ce esti (si, de fapt, pentru ceea ce suntem cu totii) este aceea ca fundamental exista un singur subiect unic care traieste toate vietile individual...

Richard Feynman este unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului 20, fiind de altfel si laureat cu Nobelul pentru Fizica, pentru electrodinamica cuantica (teoria cuantica a interactiunii dintre particulele cu sarcina electrica si lumina). Insa nu cu fizica ne vom ocupa in acest articol, ci cu sexul. Mai precis, cu mecanismele psihologice din spatele etapelor care duc la sexul dintre doua persoane. Si mai precis de atat, la tampenia si idiotenia din spatele acelei psihologii. Mare atentie: in acest articol vom spune lucrurilor pe nume. Nu ne vom ascunde dupa deget si nu ne vom invarti in jurul adevarului, ca sa nu ametim inutil. Daca aveti o problema cu asta va recomand sa va opriti din citit. Daca vreti insa sa vedeti cum stau lucrurile de fapt, puteti citi mai departe. Feynman povesteste, in cartea sa "Va tineti de glume, domnule Feynman!" despre faptul ca era un tanar bine intentionat. Politicos cu femeile, bine crescut, educat. Ajungea sa vorbeasca cu diferite femei s...

Exista in ziua de astazi o serie de discutii pe seama a ceea ce noi numim "inteligenta artificiala". Si in aceste discutii exista o multime de oameni neatenti, care folosesc termeni umani precum "AIul a inteles" sau "AIul stie" pentru seria de computatii careia noi i-am dat denumirea "AI" (Artificial Intelligence). Cognitie Cei care fac astfel de confuzii si care iau in serios ideea ca un AI "gandeste" doar pentru ca produce un output sunt un pericol pentru o gandire rationala asupra a ceea ce se intampla de fapt. Ceea ce se intampla de fapt este ca avem acelasi hardware pe care il aveam si in trecut - in principiu aceleasi procesoare si placi grafice pe care rulam aceste abstractii software pe care le denumim "AI" si care abstractizeaza limbajul uman (spre deosebire de jocuri video, muzica sau alte lucruri). Toate aceste lucruri nu au nicio legatura cu cognitia, fiind simple simulari si abstractizari. OK, dar ce ne face pe no...

 Matematica mi se parea interesanta. Cand eram mic, in concediu cu totii la munte, uneori incercam sa dormim dupa masa. Dar pe mine nu ma lua somnul asa ca numaram: 1, 2, 3, 4... Ajunsesem, credeam eu, la trilioane! (in realitate, dureaza 31,7 ani sa ajungi la 1 miliard daca incrementezi o data pe secunda) Pe la 3-4 ani eram mandru ca stiu cat face 2+2. E 4! Dar 3+3 mi se parea diferit, dadea 6, care era mai sus, spre 10. Mi se parea complicat, mult mai dificil decat 2+2. In fine, m-am adaptat bine la cresterea complexitatii matematicii si am fost si la olimpiade prin clasele primare. Dar apoi ceva s-a schimbat. Lucrul principal care s-a schimbat (pe langa cresterea in complexitate a subiectului) era faptul ca acum aveam profesori dedicati - profesorul de matematica, nu "doamna invatatoare". Si, in cazul meu, nu m-am inteles bine cu profesoara de matematica din clasele 5-8. Mi se parea ca sare peste pasi si asta ma enerva - voiam sa inteleg cum a ajuns la rezultat, exact, dar...

 Acum multi ani, circa 2015, in de departe cea mai rea perioada a vietii mele, mi-am propus sa invat programare. De la zero si de unul singur. Avand in vedere starea mea psihica, puteam face asta doar intermitent si rar. Chiar si asa, incercam sa ma retrag in domeniul rece al softwareului (dar si a altor stiinte exacte care nu te pot rani asa cum o fac oamenii) si sa ma prefac ca nu am nicio problema. Dupa ce am trecut prin diferite tutoriale din diferite potentiale domenii software (vrei programare web? PHP&MySQL? Java? Backend sau frontend? Javascript? sau poate vrei mobile development - Android sau iOS? nu iOS, pentru ca e pentru oameni bogati, nu ca mine, Android are mai mult sens). Acestea erau gandurile pe care le aveam (atunci cand imi permiteam sa am astfel de ganduri, ceea ce era oricum rar). Traiam din 490 de lei pe luna, care era ajutorul de somaj. Si era disponibil doar 9 luni, desi lucrasem (legal, cum trebuie) peste 7 ani in DTP. Ba mai mult, a fost la un moment d...

Sa ne imaginam ca intr-o zi te trezesti de dimineata si iti aduci aminte ca ieri ai fost la doctor. Nu la orice fel de doctor, ci la un doctor care se ocupa cu memoria. Doctorul ti-a spus ca ai probleme cu memoria si uneori iti aduci aminte de lucruri care pur si simplu nu s-au intamplat. De obicei, astfel de fantasme sunt despre doctori care se ocupa cu memoria si iti spun ca ai probleme cu ea si iti aduci aminte lucruri care nu s-au intamplat, iti spune apoi doctorul. Gandindu-te putin, te intrebi daca chiar ai fost la doctor sau doar ti-ai imaginat. Doctorul ti-a spus ca ai astfel de tendinte. Dar daca ti-ai imaginat ca ai fost la doctorul care ti-a spus ca-ti imaginezi, inseamna ca nu ai fost la un astfel de doctor. Si deci ca memoria ta este buna si nu ai astfel de probleme. Dar daca nu ai astfel de probleme inseamna ca chiar ai fost la doctor si chiar ti-a spus ca ai astfel de probleme, si deci ca-ti imaginezi. Dar daca iti imaginezi inseamna ca de fapt nu ai fost la doctor si ca...

The moment has come to finally talk about the wonderful world of foot fetishes. OK, not just that, but about some interesting cases of neurology that I know about from VS Ramachandran's books, "The Tell-Tale Brain" and "Phantoms in the Brain". What you see in the image is what is called the "sensory homunculus" - a strip of neurons in the brain whose role is to represent the sensory information from the different parts of the body - the so called "Penfield map". You can see the different body parts represented in the different areas of this strip, some body parts being represented by more neurons than others, hence they appear bigger in the drawing to reflect that. So what's up with the foot fetishes, so widely spread in the population (from what I'm hearing from the streets)? Well, take a look at the feet and toes representation in the homunculus - they are represented at the "top of the head", in the strip. But right under...

An argument for libertarian (or "true") free will I've covered free will for a handful of times already and I've made clear that my position is that of compatibilism - free will is compatible and is even based on determinism - to be free is to act according to what I want, and what I want depends on what I am. However, I think there's a third option besides determined and random, which are usually the only two considered options regarding what happens in the world. We usually either consider that an event was determined by a previous one - "caused" by it, or that an event is purely stochastic - random. None of these work for "true free will" of the libertarian kind, one where your choice doesn't depend on what happened previously and is not random, either. The third possibility is one that I will call "indetermined". In other words, it is one which starts a new causal chain without having a prior cause. It can be informed by prior...

 De cand a aparut ChatGPT, urmat de alte sisteme de inteligenta artificiala, am observat o gramada de discutii despre AI in general dar si despre ceva mult mai tulburator: daca inteligenta artificiala "gandeste" sau "simte" sau va ajunge in curand sa aiba aceste proprietati. Daca am pune ChatGPT intr-un corp fizic care are senzori pe suprafata, de exemplu, si l-am programa de asa natura incat sa spuna "au, ma doare!" atunci cand il lovesti cu o forta peste un anumit prag, ar fi asta o dovada ca intr-adevar il doare? Si ca trebuie sa ii dam drepturi, sa-l protejam, sa avem grija sa nu-l scoatem din priza daca nu "isi doreste asta"? Desigur, toate aceste lucruri sunt cat se poate de ridicole, si despre asta voi vorbi in acest articol, dar si despre cum cred eu ca ar trebui sa facem pentru a crea ceva artificial care chiar sa aiba experiente constiente si cum am putea descoperi sisteme non-biologice care sa fie mai mult decat simple sisteme fizice. ...

 In cele ce urmeaza voi scrie cateva scurte idei si observatii la care ma gandesc de ceva vreme despre realitate. - Am observat, in mare, doua tipuri de oameni: primii sunt conspirationistii, care nu inteleg comportamentul Naturii. Comportamentul Naturii este descris de stiinta - stiinta se ocupa cu crearea de modele ale comportamentului Naturii. Conspirationistii care cred in Pamantul Plat, anti-vaccin, anti-5g, reptilieni etc nu inteleg comportamentul Naturii si iau asta ca pe o virtute. Pe de alta parte, oamenii stiintifici afiseaza miopism filosofic, confundand comportamentul Naturii cu ceea ce Natura este si iau asta ca pe o virtute. De exemplu, confunda modelele fizice pe care stiinta le ofera pentru comportamentul Naturii si ajung sa creada ca acele modele SUNT Natura. Desi ei insisi au experienta directa a ceea ce Natura este (experienta constienta), ei cred ca reprezentarile (lumea fizica) dau nastere ontologiei (dau nastere a ceea ce exista, adica experientelor constiente...

 Am mai scris in trecut despre moarte insa am lasat cateva aspecte nerezolvate - unele lucruri necesita clarificari aditionale despre care voi vorbi in acest ultim articol pe aceasta tema. Voi aborda atat perspectiva materialista (incorecta) cat si cea idealista (corecta) pentru a vedea ca ambele arata ca moartea subiectiva este imposibila si ea are sens doar din punct de vedere "obiectiv" sau mai corect spus "la persoana a treia". Vom vedea ca ideea vehiculata conform careia dupa moarte ne asteapta "nimic" sau "lipsa oricarei experiente" nu este corecta - de fapt, "nimic" este intocmai ceea ce nu ne asteapta. Acest articol se bazeaza, in prima sa parte, pe un articol (destul de lung) scris de Tom Clark in 1994 denumit "Death, Nothingness and Subjectivity".  Asadar, adoptam initial un cadru metafizic materialist, unul in care materialul este fundamental si el "genereaza" experienta constienta - creierul este format d...