Aberatii intelectuale

 Acum multi ani, circa 2015, in de departe cea mai rea perioada a vietii mele, mi-am propus sa invat programare. De la zero si de unul singur. Avand in vedere starea mea psihica, puteam face asta doar intermitent si rar. Chiar si asa, incercam sa ma retrag in domeniul rece al softwareului (dar si a altor stiinte exacte care nu te pot rani asa cum o fac oamenii) si sa ma prefac ca nu am nicio problema. Dupa ce am trecut prin diferite tutoriale din diferite potentiale domenii software (vrei programare web? PHP&MySQL? Java? Backend sau frontend? Javascript? sau poate vrei mobile development - Android sau iOS? nu iOS, pentru ca e pentru oameni bogati, nu ca mine, Android are mai mult sens). Acestea erau gandurile pe care le aveam (atunci cand imi permiteam sa am astfel de ganduri, ceea ce era oricum rar). Traiam din 490 de lei pe luna, care era ajutorul de somaj. Si era disponibil doar 9 luni, desi lucrasem (legal, cum trebuie) peste 7 ani in DTP. Ba mai mult, a fost la un moment d...

Pentru ca sunt "in febra interviurilor" la diverse companii in aceasta perioada, nu pot face altceva (de fapt, pot face o multime de alte lucruri) decat sa-mi aduc aminte de minunata mea experienta (cand zic "minunata" folosesc un eufemism, in caz ca nu era evident), prima de altfel (nu, nu sexuala) pe care am avut-o pentru angajarea la Televiziunea Romana. Asta se intampla in ~2006. Tocmai terminasem facultatea iar conditiile familiale nu erau cele mai bune din lume - era imperativ sa ma angajez cat mai curand. Tatal meu lucra la TVR. S-a uitat, deci, la anunturile de angajare postate pe "placa" cu asa ceva de acolo (da, exista asa ceva). Tot felul de anunturi, unul dintre ele era "operator prompter" (adica ala care deruleaza textul citit de catre prezentatoarele de la stiri), un altul era "editor imagine" - cel care taie/decupeaza/lipeste/monteaza parti din reportaje etc. Am aplicat la ambele (aveam 21 de ani). Om cu carte, stud...