Aberatii intelectuale

 Dintre toate lucrurile despre care am scris pana acum, despre subiectul "Univers" am cea mai mare retinere (zic "cea mai mare" pentru ca am avut si despre altele, dar nu atat de puternic), desi imi vine cel mai natural: am fost fascinat de univers inca din clasa a 4a cand ma intrebam daca universul este infinit si daca nu, cum ar arata limita lui, daca ar fi un semn acolo care zice "aici se termina universul" sau daca ar fi un zid de caramida de care nu ai putea trece. Chiar si atunci, la 11 ani, aceste optiuni mi se pareau ridicole. Dar la fel de ridicola mi se parea si ideea ca ar fi infinit: "cum adica infinit?" Mi se parea genul de raspuns pe care adultii il dau ca sa nu fie nevoiti sa raspunda la "cum arata limita lui", ca sa nu ajunga in paradoxul cu zidul de caramida de "la margine". Si spun ca "am o retinere" pentru ca este un subiect complicat: sunt foarte multe detalii, lucrurile nu sunt neaparat intuitive...

 Am scris mai demult ca motivul meu favorit pentru care exista ceva in loc de nimic este faptul ca obiectele abstracte precum numerele sau propozitiile logice exista in mod necesar, in sensul ca nu pot alege sa nu existe si nu pot fi distruse. Fiind abstracte, astfel de obiecte nu pot fi "apucate" de nicaieri si impiedicate sa existe - pur si simplu exista si asta este tot. Insa sunt ele indeajuns pentru a explica lumea fizica? In fond, pare sa fie o diferenta fundamentala intre lumea fizica si lumea abstracta - conceptul numarului 46 o fi abstract si indestructibil, dar nu pare sa fie capabil de vreo putere cauzala - nu pare sa aiba vreo potenta in lumea fizica. Si daca mergem pe o astfel de directie ajungem la concluzia ca sigur, putem avea obiecte abstracte "necesare" si indestructibile, insa acestea nu sunt o explicatie pentru lumea fizica - aceste obiecte abstracte nu pot face absolut nimic fara ceva material care sa existe - sunt doar niste idei, complet incap...

In prima parte a acestei serii am vazut ca timpul este o dimensiune, ca este strans legat de spatiu, si ca este relativ la observator. Cu alte cuvinte, timpul este personal. Evenimentele, in schimb, sunt absolute - odata intamplate, raman intamplate pentru totdeauna. La o privire naiva peste aceste detalii, am putea concluziona ca nu este nimic, pana la urma, extraordinar in aceasta poveste. Dar dupa cum vom vedea in acest articol, este. Daca va intrebati "ce poate fi asa extraordinar la cele scrise mai sus?" - raspunsul la aceasta intrebare se dovedeste a fi foarte complicat. Dar nu in modul "uzual" de "foarte". Ci in modul de fantastic de complicat. Acum nu vorbim doar despre complexitate (unde un subiect poate fi complex (multe detalii), dar usor de inteles). In acest caz vorbim despre complex si in acelasi timp foarte dificil de inteles . De aceea, acest articol va fi cel mai complex, complicat si dificil de inteles articol pe care l-am scris vr...