Aberatii intelectuale

Mergeam ieri cu metroul. Catre servici. Ca doar nu ma duceam "sa ma distrez" ca un pui mic si adolescentin ce sunt. Ce? La 24 de ani nu mai sunt "adolescentin"? Ma rog... eu inca simt vibratia emo cum tresare in mine mai ceva decat tresare un vibrator in vrabiuta stramta a lu' "Briana Love". Ma rog, divagam si nu e bine. Cum scriu ceva trebuie eu sa aduc vorba de prostii d-astea. Foarte, foarte neserios sunt. Zici ca-s adolescent. Ma rog... (am repetat indeajuns de mult sintagma asta?) Anyway - ziceam ca mergeam cu metroul. Brat la brat. Adica ma tineam de o bara. Ba si langa mine era un scaun gol. Am zis - nu ma asez ca stau destul la serviciu - ca un pui mic si atletic, desigur. Se aseaza, insa, un alt tip pe scaun. La costum, cravata, diplomat. Un domn respectabil. Bine, domn nu stiu daca era, ca nu l-am controlat. Respectabil... doar ca imbracaminte. Whatever. Ba si cum sta el pe scaun asa il vad ca scoate din diplomat o folie de medicamente. Vreo ...

Cred ca auzim destul de des ca "nu e normal sa faci" nu stiu ce lucru sau ca normal ar fi sa faci nu stiu ce lucru. Oare? Ce-i aia "normal"? Stie oare cineva? Sigur. Cu totii stim ce e normal. Normal inseamna sa ... stii tu ... sa fii normal. Sa faci lucruri normale. Sa aia sa ailalta. Intreaba tu acuma pe cineva de langa tine "ba... ce e normal". O sa se uite buimac la tine, o sa zambeasca dupa 2 secunde mai ciudatel asa, la fel de ciudatel o sa te "faca" in gandul lui acolo (daca nu cumva chiar cu voce tare) si o sa-ti raspunda "adica... cum adica "ce e normal"". De ce? Ca sa evite sa-ti raspunda. De ce? Pentru ca nu stie ce sa-ti raspunda. Nu s-a gandit niciodata la asa ceva. "Auzi... ce-i aia normal... hah". Ba si daca totusi te trezesti din somn pe la 2 noaptea, te scoli si te intrebi ce-i aia. Si nu-ti raspunde nimeni. Ce faci? Cum mai poti sa adormi? Pentru cei dintre noi care au astfel de drame ale sistemului...