Universul
Dintre toate lucrurile despre care am scris pana acum, despre subiectul "Univers" am cea mai mare retinere (zic "cea mai mare" pentru ca am avut si despre altele, dar nu atat de puternic), desi imi vine cel mai natural: am fost fascinat de univers inca din clasa a 4a cand ma intrebam daca universul este infinit si daca nu, cum ar arata limita lui, daca ar fi un semn acolo care zice "aici se termina universul" sau daca ar fi un zid de caramida de care nu ai putea trece. Chiar si atunci, la 11 ani, aceste optiuni mi se pareau ridicole. Dar la fel de ridicola mi se parea si ideea ca ar fi infinit: "cum adica infinit?" Mi se parea genul de raspuns pe care adultii il dau ca sa nu fie nevoiti sa raspunda la "cum arata limita lui", ca sa nu ajunga in paradoxul cu zidul de caramida de "la margine". Si spun ca "am o retinere" pentru ca este un subiect complicat: sunt foarte multe detalii, lucrurile nu sunt neaparat intuitive...