Aberatii intelectuale

Vineri, 19 decembrie, cu greu convins de propria-mi constiinta si de catre maica-mea, m-am dus la petrecerea de Craciun organizata de catre compania la care lucrez. Pf... nici nu stiu ce/cum sa scriu, pentru ca nu e foarte mult de scris. As putea sa rezum toata "petrecerea" intr-o singura propozitie... pe care n-o voi scrie. Totusi, sa incerc o descriere mai amanuntita. In primul rand, am sovait mult daca sa sau daca sa nu merg la aceasta petrecere. De ce? Pentru ca nu ma caracterizeaza petrecerile DELOC. Si nu ma simt deloc bine intre niste oameni cuasi-necunoscuti unde trebuie sa ma prefac permanent ca sunt altfel decat sunt in realitate. Nu de alta, dar "asa e bine" sau "asa cer bunele maniere". Cine a zis ca eu am bune maniere? Sau ca sunt un intelectual. Daca as fi un intelectual ar trebui sa fiu si platit ca unul, ceea ce nu se intampla. Cu cateva zile inainte am ajutat o colega de serviciu sa faca niste fluturasi (hartiute) pe care erau puse...

"Evadare din Sobibor" este filmul care m-a determinat sa scriu despre evrei si despre ceea ce-au patit in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Am vrut sa o fac mai demult (sa scriu despre acest subiect) dar adevarul e ca este foarte greu sa preiei si sa incerci sa comentezi pe marginea unui astfel de subiect care are atatea atribute. De fiecare data cand am un impuls care ma impinge initial sa abordez astfel de subiecte ma gandesc mai apoi "ba da' cine sunt eu sa vorbesc despre astfel de lucruri?". Mai ales ca nici nu eram nascut cand lagarele de concentrare/exterminare/distrugere existau. Asa ca o sa-mi auto-permit sa aberez... si nu oricum - intelectual. Desi, sincer, pe marginea a astfel de subiecte nu ar trebui sa se abereze. Ma rog, ati inteles ideea. Povestea e cam asa: stateam la TV (buna intrebare, de ce stateam - de ce imi pierdeam timpu uitandu-ma la TV, mai ales ca nu prea am la ce sa ma uit, teoretic) si faceam un "browsing" al canalel...