Aberatii intelectuale

 Odata cu moartea subita a sorei mele cu doar o saptamana in urma datei scrierii acestui articol, ma regasesc in pozitia de a ma gandi la ceea ce m-am gandit, ironically enough, toata viata: la moarte. Pot zice ca acest lucru a fost, inca de mic, gandul care mi-a dominat fiecare secunda a vietii, chiar daca nimeni nu stia asta. De fapt, inca din clasa intai pot zice ca a fost acolo - atunci cand am trecut in clasa a 2a deja m-am simtit "batran" si "mai aproape de moarte". Era un cantec pe care invatatoarea ne-a spus sa-l cantam la serbarea de final al clasei intai: Ramai cu bine Clasa intaia Cu mult regret te parasim Nu vom uita ca toti de la tine Stim sa citim, sa socotim La sapte ani tot inainte Cu pasi mai siguri si voiosi Sunt anii de copilarie Cei mai iubiti, cei mai frumosi Cantand acest cantec eu realizam finalitatea clasei intai. Faptul ca e iremediabil pierduta, pentru eternitate. Ca in clasa a doua deja sunt materii mai grele, e mai de "oameni mari...

Daca pana acum ne-am ocupat de subiecte simpliste cum ar fi "ce este fericirea", mecanica cuantica sau cum sa evadezi dintr-o gaura neagra, a sosit momentul sa abordam un subiect putin mai dificil, si anume intrebarea primordiala ontologica: "De ce exista ceva in loc de nimic?" Dupa parerea mea, aceasta intrebare este cea mai grea intrebare (grea, in sensul de "dificil de raspuns" sau "imposibil de raspuns") pe care un om o poate pune. Este intrebarea care practic m-a fascinat de cand eram mic, si a fascinat o sumedenie de alti oameni de-a lungul timpului. La prima vedere, pare imposibil de raspuns. Insa vom incerca sa abordam aceasta intrebare din diferite unghiuri, in acest articol, pentru a vedea daca nu cumva ignoram anumite aspecte logice sau de semantica atunci cand formulam o astfel de intrebare. In primul rand, de ce?  este o intrebare foarte diferita de cum?   De ce? are mai degraba o valenta filosofica decat una ce trebuie sa aib...

Ating azi un punct sensibil (nu, nu acela): Dumnezeu, Biserica si Religia. Oricat ne-am preface, aceste trei lucruri, combinate eronat intr-unul singur si anume conceptul de "Dumnezeu" sunt importante, cred eu, pentru fiecare dintre noi. Dar iata ca din nou ajungem in ipostaza de a defini cuvinte, in acest caz - cuvantul "important". In contextul de fata, cuvantul "important" s-ar defini... cum? Printr-o sumedenie de alte cuvinte. Cand intrebi pe cineva ce reprezinta "Dumnezeu" pentru el, acesta va sovai putin pentru ca, nu-i asa, nu si-a pus problema sa "defineasca" ce reprezinta Dumnezeu efectiv, lucru normal, de altfel (da, o sa folosesc termenul nedefinit de "normal" prin "des intalnit"). "Stie" asa, in mare, dar ii e greu sa-ti explice. Problema esentiala intr-o astfel de discutie este faptul ca cei trei termeni, "Dumnezeu", "Biserica" si "Religia", sfanta treime a termeni...