Aberatii intelectuale

Intr-o zi, 10 prieteni calatoreau si, tot mergand, ajung la un rau destul de adanc. Cum nu era niciun pod in jur, nu au de ales decat sa-l traverseze inotand. Dupa ce il trec, unul cate unul, pe malul celalalt sunt ingroziti la ideea ca unul dintre ei s-a inecat. Asa ca se pun sa numere. Primul ajuns la mal ii numara pe ceilalti: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9. "Suntem doar 9!", exclama el, incepand sa planga. Ceilalti, cuprinsi de panica, se apuca si ei sa numere: 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9! Doar 9! Care dintre noi s-a inecat?! Se tot uitau unii la altii si parea ca nimeni nu lipseste. Deci cine s-a inecat?! Un trecator, auzind harmalaie, ajunge langa ei. "Ce s-a intamplat?", intreaba el, nedumerit. "Am trecut raul si unul dintre noi s-a inecat!", exclama unul dintre ei. "Dar nu stim cine!", spune tot el. "De unde stiti?", intreaba trecatorul. "Pai am numarat si desi eram 10 inainte sa trecem raul, acum suntem numai 9", spune altul...

 De cand a aparut ChatGPT, urmat de alte sisteme de inteligenta artificiala, am observat o gramada de discutii despre AI in general dar si despre ceva mult mai tulburator: daca inteligenta artificiala "gandeste" sau "simte" sau va ajunge in curand sa aiba aceste proprietati. Daca am pune ChatGPT intr-un corp fizic care are senzori pe suprafata, de exemplu, si l-am programa de asa natura incat sa spuna "au, ma doare!" atunci cand il lovesti cu o forta peste un anumit prag, ar fi asta o dovada ca intr-adevar il doare? Si ca trebuie sa ii dam drepturi, sa-l protejam, sa avem grija sa nu-l scoatem din priza daca nu "isi doreste asta"? Desigur, toate aceste lucruri sunt cat se poate de ridicole, si despre asta voi vorbi in acest articol, dar si despre cum cred eu ca ar trebui sa facem pentru a crea ceva artificial care chiar sa aiba experiente constiente si cum am putea descoperi sisteme non-biologice care sa fie mai mult decat simple sisteme fizice. ...

Intr-o postare anterioara am vorbit despre compatibilitatea dintre o calatorie inapoi in timp, in speta in cazul paradoxului bunicului, si ideea de liber arbitru: sunt sau nu cele doua compatibile? Am scris in  acea postare  despre ipoteza controlului, despre ce inseamna sa actionezi liber si despre cele doua conceptii ale legilor fizicii: legi care spun "ce se va intampla" si legi care spun "ce trebuie sa se intample". Diferenta dintre cele doua este destul de subtila - primele permit liber arbitru compatibil cu determinsmul iar celelalte, nu. Cele doua viziuni asupra legilor naturii se numesc "humiene" sau "antihumiene", dupa  filosoful scotian David Hume . In aceasta postare as vrea sa am o abordare putin diferita - sa spun care este parerea mea despre liberul arbitru. Avem sau nu, pana la urma, liber arbitru? Putem face niste alegeri libere? Sau, ca si in cazul intrebarii "de ce exista ceva in loc de nimic?", avem impresia ca punem ...