Aberatii intelectuale

 Dintre toate lucrurile despre care am scris pana acum, despre subiectul "Univers" am cea mai mare retinere (zic "cea mai mare" pentru ca am avut si despre altele, dar nu atat de puternic), desi imi vine cel mai natural: am fost fascinat de univers inca din clasa a 4a cand ma intrebam daca universul este infinit si daca nu, cum ar arata limita lui, daca ar fi un semn acolo care zice "aici se termina universul" sau daca ar fi un zid de caramida de care nu ai putea trece. Chiar si atunci, la 11 ani, aceste optiuni mi se pareau ridicole. Dar la fel de ridicola mi se parea si ideea ca ar fi infinit: "cum adica infinit?" Mi se parea genul de raspuns pe care adultii il dau ca sa nu fie nevoiti sa raspunda la "cum arata limita lui", ca sa nu ajunga in paradoxul cu zidul de caramida de "la margine". Si spun ca "am o retinere" pentru ca este un subiect complicat: sunt foarte multe detalii, lucrurile nu sunt neaparat intuitive...

Daca pana acum ne-am jucat cu explicarea conceptelor cuantice prin intermediul principiului de incertitudine al lui Heisenberg, care joaca un rol esential in mecanica cuantica, si am discutat si despre cum am ajuns la un astfel de principiu, in mod experimental (experimentul cu doua fante, dualitatea unda-particula si asa mai departe), acum a venit momentul sa atacam concepte putin mai dificile. Trebuie sa recunoasteti, principiul de incertitudine nu este atat de greu de inteles. Poate este surprinzator, poate este ciudat, poate este contra-intuitiv, dar dupa ce este explicat, eu nu cred ca este un concept greu de inteles. Doar ca in mecanica cuantica nu participa doar principiul de incertitudine, ci si ecuatia lui Schrodinger . O mare parte din mecanica cuantica a fost elaborata de catre Erwin Schrodinger, in 1926. Poate ceea ce i-a permis lui Schrodinger sa obtina astfel de rezultate remarcabile in domeniul fizicii, in special a fizicii cuantice, cu caracterul sau ciudat, a fost ...

Am vazut in prima parte cum aplicarea mecanicii clasice asupra modelului atomic rezulta intr-o catastrofa imediata. Am vazut, apoi, in partea a IIa cum Niels Bohr a cuantizat orbitele electronilor, sau mai bine zis "orbita electronului", asta pentru ca doar atomul de hidrogen cu un singur electron era stabil pentru modelul atomic al lui Bohr. Ajungem, in sfarsit, pe teritoriul fizicii cuantice. Dar ce inseamna acest lucru? Ce este asa special la scara cea mai mica a naturii? Ce este diferit la scara mica fata de scara intuitiva, fata de scara cosmica? In fizica, sunt trei tipuri de "scara" la care au loc evenimentele: Scara cuantica: scara la care legile mecanicii cuantice fac legea - scara la care discutam despre particule si interactiunile dintre acestea. Scara clasica: este scara la care obiectele "clasice", cu care suntem obisnuiti in mod intuitiv, interactioneaza: oameni, animale, automobile, bile de biliard si asa mai departe. La aceasta sc...