Aberatii intelectuale

 In primele trei parti ale acestei serii despre Idealism am prezentat cum, dupa parerea mea, exista o prejudecata metafizica conform careia lumea mentala trebuie sa rasara din lumea fizica si cum o inversiune a acestei dependinte este mai naturala si mai simpla: lumea fizica rasare din lumea mentala ca o reprezentare a lumii mentale iar lumea mentala este chiar existenta, chiar ontologia. Prin urmare, nu e de mirare ca neuronii sunt corelati cu lumea mentala metaconstienta, fiind imaginea acelei lumi, dar nu ar trebui sa ne asteptam ca acestia sa "genereze" lumea mentala metaconstienta - acei neuroni, creierul, mai pe scurt, sunt ceea ce poti sa observi despre lumea mentala metaconstienta a cuiva (spun "metaconstienta" pentru ca poti de asemenea observa si corpul acelei persoane, cu care nu asociem de obicei metaconstienta).  Acum a venit momentul sa criticam acest cadru metafizic. In mod surprinzator, nu am gasit foarte multe critici valide - marea lor majoritatea ...

 In prima parte a acestei serii de articole despre idealism am vorbit despre care este cadrul metafizic pe care acesta il propune: in loc ca lumea fizica sa fie ceva diferit de lumea mentala, lumea fizica este parte a lumii mentale. Creierul nu produce constiinta ci o localizeaza intr-un cadru de referinta in spatiutimp. Am vorbit despre cum ne putem imagina fiecare ego , adica fiecare minte individuala, localizata, ca fiind un vartej in mediul mintii precum un vartej exista intr-un ocean si am spus ca vom vedea de ce este util sa folosim o astfel de imagine pentru a reprezenta un ego. In acest articol vom elabora cum si de ce este utila metafora cu vartejul si cum este posibil sa vorbim despre o lume obiectiva cu care sa interactionam. In plus, cum a fost realitatea inainte ca o minte sa existe... sau de ce nu este o intrebare buna. Dar sa ne uitam mai intai la cum arata un vartej in apa. In metafora folosita de catre idealismul propus de catre Kastrup (pe care el il numeste "id...

Acum doi ani am purtat niste discutii cu mai multe persoane despre ceea ce se cheama "problema grea a constiintei" - cum fac neuronii sa produca ceea ce se cheama "qualia", mai exact experientele noastre constiente (vazul, auzul, gustul, mirosul, simtul tactil, proprioceptia, echilibrul etc)? Care este mecanismul prin care neuronii, formati la randul lor din molecule formate la randul lor din atomi care sunt la randul lor formati din protoni, neutroni si electroni, cu protonii si neutronii la randul lor formati din cuarci (forma corecta in limba romana este "cuarcuri" dar eu voi folosi "cuarci" pentru ca pur si simplu suna mai bine) - cum e posibil ca aceste combinatii de particule elementare sa produca experientele constiente, sa cauzeze lumea mentala? Care este mecanismul prin care neuronii dau nastere experientei constiente dar celulele hepatice sau renale nu fac asta? In fond, si neuronii si celulele renale si hepatice sunt facute din acelas...

 Acum ceva vreme am abordat aceasta tema in doua articole diferite:  De ce exista ceva in loc de nimic?  si  Ce este Dumnezeu? Acolo am adus diferite argumente pentru faptul ca exista ceva in loc de nimic pe care le putem relua pe scurt si in acest articol.  Pentru mine, cel mai plauzibil mod prin care poti raspunde la aceasta intrebare este faptul ca realitatea nu are de ales, trebuie sa existe in mod necesar, insa ajungi sa te blochezi in ce inseamna acel termen, "necesar"? "Necesar" consider ca inseamna tocmai asta - ca nu se putea altfel. Insa poti aborda intrebarea "de ce exista ceva in loc de nimic?" intr-o gramada de moduri: poti spune ca in mod obligatoriu exista ceva si ca nu se putea altfel; poti spune ca fiecare eveniment este cauzat de unul precedent si ca exista o serie infinita de astfel de evenimente (dar aici ai problema ca intr-adevar poti explica de ce fiecare eveniment exista (pentru ca este cauzat de unul anterior) insa nu poti spune ni...

 Am scris mai demult ca motivul meu favorit pentru care exista ceva in loc de nimic este faptul ca obiectele abstracte precum numerele sau propozitiile logice exista in mod necesar, in sensul ca nu pot alege sa nu existe si nu pot fi distruse. Fiind abstracte, astfel de obiecte nu pot fi "apucate" de nicaieri si impiedicate sa existe - pur si simplu exista si asta este tot. Insa sunt ele indeajuns pentru a explica lumea fizica? In fond, pare sa fie o diferenta fundamentala intre lumea fizica si lumea abstracta - conceptul numarului 46 o fi abstract si indestructibil, dar nu pare sa fie capabil de vreo putere cauzala - nu pare sa aiba vreo potenta in lumea fizica. Si daca mergem pe o astfel de directie ajungem la concluzia ca sigur, putem avea obiecte abstracte "necesare" si indestructibile, insa acestea nu sunt o explicatie pentru lumea fizica - aceste obiecte abstracte nu pot face absolut nimic fara ceva material care sa existe - sunt doar niste idei, complet incap...

Am scris deja doua postari despre liberul arbitru (prima in contextul calatoriei inapoi in timp si a doua in contextul de liber arbitru in sine) si pare ca o a treia pe aceeasi tema ar fi un pic cam mult. In plus, am stabilit in aceste postari ca liberul arbitru nu este compatibil nici cu un univers determinist nici cu unul probabilist. In plus, uitandu-ne mai atent asupra conceptului de liber arbitru in sine am tras concluzia ca nu este bine definit si ca este o falsa problema - daca nu ai face ceea ce ai facut sau vei face nu ai fi "tu". Insa nu la aceste lucruri se refera majoritatea oamenilor atunci cand se gandesc la liber arbitru. Pentru ei (si pentru orice om care nu vrea neaparat sa intre in profunzimea lucrurilor atunci cand vine vorba despre astfel de concepte) termenul de "liber arbitru" reprezinta, de fapt, capacitatea de "a face ce vrei tu". De exemplu, eu pot decide sa ridic mana stanga. Si decizia imi apartine. Nu sunt constrans de ceva exte...