Puterea Abstractului

 Am scris mai demult ca motivul meu favorit pentru care exista ceva in loc de nimic este faptul ca obiectele abstracte precum numerele sau propozitiile logice exista in mod necesar, in sensul ca nu pot alege sa nu existe si nu pot fi distruse. Fiind abstracte, astfel de obiecte nu pot fi "apucate" de nicaieri si impiedicate sa existe - pur si simplu exista si asta este tot. Insa sunt ele indeajuns pentru a explica lumea fizica? In fond, pare sa fie o diferenta fundamentala intre lumea fizica si lumea abstracta - conceptul numarului 46 o fi abstract si indestructibil, dar nu pare sa fie capabil de vreo putere cauzala - nu pare sa aiba vreo potenta in lumea fizica.

Si daca mergem pe o astfel de directie ajungem la concluzia ca sigur, putem avea obiecte abstracte "necesare" si indestructibile, insa acestea nu sunt o explicatie pentru lumea fizica - aceste obiecte abstracte nu pot face absolut nimic fara ceva material care sa existe - sunt doar niste idei, complet incapabile de altceva decat o pura existenta abstracta.

In aceasta postare voi vorbi despre puterea abstractului si ma voi concentra putin pe astfel de obiecte precum numerele, propozitiile logice, gandurile si asa mai departe - lucrurile non-fizice. Au ele vreo putere cauzala? Sunt ele mai mult decat ceea ce par la prima vedere?

Sa ne imaginam urmatorul scenariu: extraterestrii ajung pe Pamant. Si dintre toate locurile unde puteau ajunge, ajung la un turneu de sah. Extraterestrii sunt invizibili printr-un dispozitiv sofisticat care le permite sa observe turneul de sah fara ca cineva sa-si dea seama ca sunt acolo. Acestia observa mutarile jucatorilor pe tabla de sah, iau date statistice, incearca sa inteleaga ce se intampla insa turneul de sah ramane o enigma.

Extraterestrii se prind totusi dupa ceva vreme ca anumite obiecte (piese, cum le-am zice noi) de pe tabla de sah se deplaseaza doar pe anumite directii: tura merge pe verticala si pe orizontala, nebunul merge pe diagonala, doar pe culoarea sa, regina merge in toate directiile, regele merge in toate directiile dar doar o singura patratica si asa mai departe. Dupa ce turneul se termina si toata lumea pleaca acasa, extraterestrii se apuca sa caute care este mecanismul prin care piesele se deplaseaza doar pe acele directii: desfac tabla de sah, dezasambleaza piesele, se uita la cum sunt construite si asa mai departe. Extraterestrii nu gasesc niciun fel de urma de vreun mecanism care sa dicteze pieselor cum sa se deplaseze pe tabla de sah, nici in piese si nici in tabla. Nicaieri, in toata incinta in care s-a desfasurat turneul, nu exista vreun mecanism care sa fi dictat pieselor cum sa se deplaseze pe tabla. Si totusi acestea s-au deplasat conform regulilor descrise mai sus. Extraterestrii sunt pur si simplu debusolati - considera ca trebuie sa fie niste legi ale fizicii complet diferite pe perioada in care turneul se defasoara si ca noi suntem atat de evoluati incat le modificam dupa bunul plac, astfel incat putem dicta cum sa se deplaseze piesele in timpul turneului. Ce alta explicatie ar putea fi? Cum ar putea niste legi deterministe, in care avem quarci, leptoni, forta electromagnetica, gravitatia si asa mai departe - cum ar putea aceste legi deterministe, ca prin magie, sa faca piesele sa se deplaseze doar pe acele directii doar in timpul turneului? In fond, extraterestrii incearca sa deplaseze si ei piesele pe tabla de sah si vad ca acestea se misca in toate directiile, indiferent ce piesa incearca sa miste. Prin urmare, trag concluzia ca suntem atat de evoluati incat modificam legile fizicii oricand avem chef si se decid sa plece imediat, fiind cu mult depasiti de puterile noastre pur si simplu magice.

Desigur, noi stim foarte bine care este motivul pentru care piesele se miscau in timpul turneului doar pe anumite directii: jocul de sah are niste reguli si cei care participa la turneu au decis sa urmeze acele reguli si sa miste piesele conform acelor reguli. Mecanismul de deplasare a pieselor nu se afla in piese in sine sau in tabla de sah, ci in creierul celor care joaca sah drept un obiect abstract: un gand, o idee, o regula. La randul sau, obiectul abstract se afla stocat in structura cerebrala, in sinapsele dintre neuroni, in memoria jucatorului de sah (care tine minte regulile jocului, cum ar trebui mutata fiecare piesa si asa mai departe) - obiectul abstract se afla inmagazinat pe o platforma fizica: in creierul material al jucatorului. Daca sahistul joaca sah cu calculatorul, atunci obiectul abstract al regulilor jocului, a cum ar trebui mutate piesele si asa mai departe nu se mai afla in neuronii jucatorului ci in circuitele electrice ale calculatorului, un cu totul alt mecanism fizic. Si totusi, in ciuda diferentelor, jucatorul si calculatorul pot juca sah. De ce? Pentru ca obiectul abstract al jocului de sah este cel care conteaza si nu platforma pe care acesta este stocat/executat. Ca este in creierul sahistului sau in tranzistorii calculatorului este irelevant, obiectul abstract este cel care conteaza.

Aceasta scurta poveste ar trebui sa va convinga (sper) ca obiectele abstracte nu sunt asa de impotente cauzal sau ontologic pe cat ar parea la prima vedere. Nu doar atat, dar gandurile in sine, care sunt obiecte abstracte, au putere cauzala. Si tocmai din acest motiv putem avea un liber arbitru compatibil cu legile deterministe ale naturii: motivul pentru care faci ceva este acel gand, acea entitate abstracta, chiar daca el se manifesta pe o platforma fizica, in neuronii tai, pe baza unor legi deterministe. Acea entitate abstracta este cea care conteaza, nu platforma pe care ea se manifesta. Si de asta, ca sa inchei scurtul detur in directia liberului arbitru, putem avea liber arbitru intr-o lume cu legi deterministe.

Putem merge chiar mai departe de atat: o entitate abstracta precum un gand, o idee etc poate fi reprezentata nu doar in lumea fizica ci si prin ceva non-fizic: radiatie. Putem reprezenta un gand sau o idee prin ceva fizic (neuroni, tranzistori, electroni care circula etc) dar si prin lumina in fibra optica sau unde radio sau chiar prin ceva si mai abstract: prin qualia, printr-o experienta subiectiva. Daca ma intepi in piele cu un ac sau ma frigi cu o raza ultravioleta, acea informatie ajunge in constiinta mea drept durere, insa cara cu ea o entitate abstracta, o idee. De exemplu, ne-am putea vorbi de dinainte ca daca simt o senzatie rece pe piele sa beau vin iar daca simt o senzatie calda pe piele sa beau apa - acest lucru este o idee, o entitate abstracta in constiinta mea. Senzatia in sine este o qualia, un lucru non-fizic - si totusi atunci cand simt rece beau vin si cand simt cald beau apa: fac o actiune fizica pe baza unui lucru non-fizic, abstract. Exemplele pot continua pana maine.

Cum ramane insa cu puterea cauzala absoluta a entitatilor abstracte, de exemplu in intrebarea "de ce exista ceva in loc de nimic?" Speculatia mea este urmatoarea: pana nu demult, mereu am considerat lumea fizica drept singurul lucru "real" care exista si am ridiculizat ideea ca realitatea ar putea fi redusa la ceva "mental", gen "o minte cosmica" sau "modelul mental al lui Dumnezeu" (in lipsa unui termen mai bun). Insa de curand am inceput sa iau in calcul aceste posibilitati ca fiind potentiale raspunsuri pentru ceea ce este de fapt realitatea - este posibil ca ceea ce "este" sa fie o reprezentare a unor lucruri abstracte intr-o "minte" - care e natura ei, habar n-am. Insa nu mai am o problema (asa ridicol cum suna, la prima vedere) cu posibilitatea ca realitatea sa fie in felul asta - mi se pare ca rezolva o sumedenie de probleme, inclusiv problema grea a constiintei - daca totul este mental, atunci asta este ontologia si gata, nu e nevoie sa explici nimic. Restul realitatii este facut sa fie compatibil cu o astfel de minte, sa nu dea inconsistente si paradoxuri, dar realitatea este "mintea" (spatiul mental, qualia, oricum ati vrea sa o numiti).

Cred ca pentru multi dintre voi (mai ales daca sunteti inclinati stiintific) un astfel de scenariu este exagerat sau chiar ilar/ridicol, insa eu incep sa il iau in serios. Poti merge si mai departe si spune ca odata ce reduci universul material la cele mai fundamentale reprezentari ale sale, lucrul cu care ramai este functia sa de unda, o alta entitate abstracta: universul nu este altceva decat o functie de unda, un vector in spatiul Hilbert. Unde? Unde este acea functie de unda? In spatiul mental amintit anterior. A se observa ca nu fac apel la vreun "loc" sau "timp" clasice - spatiul si timpul sunt lucruri emergente in acest model - ceea ce este fundamental pentru univers nu sunt timpul si spatiul ci functia sa de unda, care este reprezentarea cuantica a universului (si stim foarte bine ca reprezentarea cuantica primeaza, reprezentarea din relativitate este una clasica, o aproximare a realitatii).

In final mai am de adaugat un lucru: exista lucruri care nu au nevoie de o cauza (chiar acum, in acest moment, astfel de lucruri se intampla). Care ar fi un exemplu: emisia unui foton de catre un electron si caderea acestuia pe un strat inferior de energie: acest proces nu are o cauza, pur si simplu se intampla. Cel mai probabil acelasi lucru este valabil si pentru Univers (cel putin, pentru cel in care ne aflam noi in prezent): Universul a putut aparea fara o cauza, oricat de implauzibil ar aparea un astfel de enunt la prima vedere. O rezolvare si mai eleganta a problemei existentei Universului in reprezentarea sa pura ar fi intocmai existenta sa cuantica: daca Universul nu este altceva decat o functie de unda intr-un spatiu mental (cu spatiul si timpul drept obiecte emergente din entanglement, de exemplu), atunci toata povestea este consistenta: tot ceea ce exista este spatiul mental, pur abstract, in care toate aceste lucruri se "intampla" sau "exista" - ontologia lor, existenta lor este in acest spatiu pur abstract.

Realizez ca genul acesta de abordare nu va fi pe placul multora dintre voi, suna speculativ at best si complet ridicol at worst. Insa cred ca pe masura ce va trece timpul, daca va veti aduce aminte de ceea ce am scris aici, s-ar putea sa nu il mai gasiti atat de ridicol precum il gasiti acum, daca il gasiti ridicol. Si da, obiectele abstracte au putere cauzala, oricat de mult ne-am preface ca nu.