La interviu(ri)

 Acum multi ani, circa 2015, in de departe cea mai rea perioada a vietii mele, mi-am propus sa invat programare. De la zero si de unul singur. Avand in vedere starea mea psihica, puteam face asta doar intermitent si rar. Chiar si asa, incercam sa ma retrag in domeniul rece al softwareului (dar si a altor stiinte exacte care nu te pot rani asa cum o fac oamenii) si sa ma prefac ca nu am nicio problema.

Dupa ce am trecut prin diferite tutoriale din diferite potentiale domenii software (vrei programare web? PHP&MySQL? Java? Backend sau frontend? Javascript? sau poate vrei mobile development - Android sau iOS? nu iOS, pentru ca e pentru oameni bogati, nu ca mine, Android are mai mult sens). Acestea erau gandurile pe care le aveam (atunci cand imi permiteam sa am astfel de ganduri, ceea ce era oricum rar).

Traiam din 490 de lei pe luna, care era ajutorul de somaj. Si era disponibil doar 9 luni, desi lucrasem (legal, cum trebuie) peste 7 ani in DTP. Ba mai mult, a fost la un moment dat un targ al locurilor de munca unde ca voiam ca nu voiam a trebuit sa ma duc, amenintarea fiind ca daca nu ma duc imi taie somajul. M-am dus, era plin de oameni, un adevarat puhoi de lume. Am plecat acasa pentru ca nu puteai face nimic. Pana la urma nu mi-a taiat nimeni somajul, am putut sa ma infrupt si ghiftuiesc in continuare din cei 490 de lei pe luna.

M-am hotarat: Android. Vreau mobile development. Asadar, pe cat era posibil, invatam Android. Diferite tutoriale, diferite aplicatii, Lynda.com (un cunoscut site de tutoriale) si asa mai departe. Am inteles in mare cum sta treaba, am facut aplicatii simple, iar apoi am aplicat la diferite joburi de junior. Ceea ce inseamna ca am fost la interviuri. Multe. Peste 70.

Practic, nimeni nu voia sa se incurce cu cineva fara experienta. Erai tratat asa, doar ca sa fii parte din statistica. Si nu aveam pretentii, stiam ca pentru a inceput trebuie sa cer un salariu cat mai mic si sa acumulez experienta. Salariul imediat era complet neimportant pentru mine, acumularea de experienta era importanta. In fond, daca traiesc din 490 de lei pe luna (puteau sa dea si ei 500 de lei, sa para mai mult) pot trai si din salariu, oricat o fi el, care sigur va fi mai mare de atat.

Dintre cele 70+ de interviuri la care am participat mi-au ramas in minte cateva (nu am sa dau numele companiilor). 

Unii mi-au dat niste teste de inteligenta: daca un lac are un nufar si maine are doi, poimaine are 4 si asa mai departe, iar in ziua 100 lacul este plin cu nuferi, in ce zi este jumatate de lac plin cu nuferi? Sau, ai o camera cu trei becuri si trei intrerupatoare in afara camerei. Nu stii care intrerupator aprinde care bec. Ai voie sa intri in camera cu becuri doar o singura data si te poti juca cu intrerupatoarele cum vrei tu inainte sa intri. Cum faci sa descoperi care intrerupator aprinde care bec? (raspunsurile la sfarsit)

La un alt interviu am ajuns, am vorbit etc. Si recrutoarea ma cam trata de sus, asa. La sfarsit ma intreaba: cum vad eu libertatea? Mi s-a pus pata: am intrebat-o daca din punct de vedere deontologic sau utilitarist? I-am povestit despre imperativele categorice ale lui Kant, despre utilitarismul lui Bentham. I-am mentionat si voalul ignorantei al lui Rawls etc. Brusc, s-a luminat. A inceput sa-mi povesteasca despre fetita ei si ce educatie ii da, sa imi vorbeasca frumos. N-a fost sa fie.

Ma duc la un alt interviu. Ajung (departe de casa, mergeai 10+ statii de metrou pana la capatul celalalt al Bucurestiului) intr-o cladire in care nu prea era lume. Ma uit pe acolo... "unde o fi interviul asta?", ma intreb. Gasesc femeia de serviciu care imi spune ca de fapt acolo e o ferma de porci 🤷‍♂️ si ca da, parca era ceva si cu un interviu in IT, pe la etaj. Am ajuns acolo, era cu un fel de italo-roman care mi-a zis ca nu sunt bun pentru ce vor ei (nu stiu, ingrijitor de porci in Java, ma gandesc, preferabil pe frontend, nu vrei sa stai pe backendul porcului).

Altii ma suna sa ma cheme la interviu. La sfarsit imi spun "sa iti iei si buletinul cu tine". Ii intreb de ce, imi raspund ca "o sa iti spunem de ce cand ajungi". Na, imi iau buletinul, no big deal. Ajung la interviu, toate bune si frumoase. "Acum da-ne buletinul", imi spun ei. Le dau buletinul, se uita pe el satisfacuti, noteaza, totul minunat. Ii intreb de ce au nevoie de buletin si-mi raspund: acum ceva vreme a venit unul la interviu, s-a descurcat excelent, au semnat contractul si cand sa inceapa serviciul a venit altcineva in locul lui. Whatever 🤷‍♂️.

Ma cheama altii. Ma suna una, o caut, e dansatoare la opera. Nothing wrong with that. Ma prezint la interviu, nimeresc intr-o caldire abandonata, pe la Aurel Vlaicu. Intru pe acolo, ma uit in stanga, ma uit in dreapta, vine unu la costum si cu o aparenta de smecheras. Avea o aliura tipica de tepar, e greu de explicat. Dar daca l-ati vedea ati intelege. Ma ia prin niste ganguri din cladirea in care nu era nimeni, zic na, ce fac cu asta? Ma pregatesc sa-i dau o bucata, just in case. Zic "unde si cum sa-l fac p-asta knockout, daca se ajunge acolo?". In fine, am intrat intr-o incapere cu o masa si doua scaune. Desi arata a inceput de film porno (din ce stiu de la altii), nu a fost cazul - din fericire el s-a asezat pe un scaun si eu pe celalalt. Mi-a zis el acolo viziunea si nu mai stiu ce, eu eram atent la miscarile lui, lasa viziunea! Pana la urma a fost ok. Cred.

Alt interviu. Ma duc, urc in cladire, totul frumos si ok. Vine HR, imi da o foaie cu un test (de programare). "Vino cu mine". Mergem cu liftul la un alt etaj care era abandonat. Imi da numarul ei, din pacate ea se intoarce unde are treaba si nu pot pleca din etaj fara ajutorul ei, pentru ca liftul merge doar cu cartela si doar ea are. Deci daca e ceva trebuie s-o sun si sa vina sa ma salveze din situatia de ostatic in care urma sa ma pun. Dar ce nu fac eu pentru un job?

Ceva similar se intampla la un alt interviu. Ma duc la ei, nu stiu ce, hai sa dam un test in camera asta, dar sa stii ca te inchidem inauntru. "De ce?", intreb eu. "Au mai fost alti candidati care au furat", mi se raspunde. Zic "pai cam ce-as putea fura, televizorul?". Imi fac ei semn ca e ok, ori vreau ori nu vreau, nu stam la discutii.

Aplic apoi si pe la oferte de afara. Ma intreaba de salariu, le spun 700 de euro. Aveam eu in minte ca 700 de euro e o suma acceptabila pentru junior, poate negociem mai putin dupa sau ceva. Primesc raspuns: "totul ok, dar suma este mare". Zic na, stiam eu ca cer mult! Citesc mai departe raspunsul: "majoritatea programatorilor nostri primesc 300-350 de euro maximum!". Am ramas mut. Eu credeam ca se castiga mai bine in IT, cum 300-350 de euro? Citesc mai departe "PE ZI". Le spun ca eu am cerut pe luna. In fine, n-a mers nici cu astia 🤷‍♂️

Mai tarziu, cand deja aveam job si totul era ok, ma abordeaza unii pe LinkedIn. Iata avem aceasta oferta nu stiu ce, esti interesat. Am zis "da, sunt", sa vad ce au de spus. Intram pe Zoom, vorbim, facem dregem, imi povestesc despre ei, despre viziunea lor, vorbim jumatate de ora, dupa care ma intreaba "de ce vrei sa lucrezi pentru noi?". I'm like "pai cine-a zis ca vreau?". Au facut ochii mari. "Am acceptat intalnirea ca sa inteleg despre ce este aceasta pozitie". Erau socati. Cum, nu vrei sa lucrezi pentru noi?! Nu mai pomenisera. N-a mers.

Altii m-au contactat pe LinkedIn dar au uitat sa schimbe numele anuntului. Salut Ionescu Pandele suntem impresionati de experienta ta etc. Le-am zis ca nu ma cheama Ionescu Pandele (era si culmea!). Ca a da e doar o simpla greseala, le-am spus ca greseala a fost si cea a parintilor care l-au numit asa. Anyway.

De cele mai multe ori insa ajungeam sa vorbim foarte mult in interviu. Ajungeam sa vorbim despre tot felul de lucruri interesante (in mod legitim), odata am stat vreo 2 ore in interviu sa vorbim despre o sumedenie de lucruri. Dupa care mi-au zis ca nu sunt potrivit. 🤷‍♂️

Per total cel mai probabil am fost la in jur de 100 de interviuri si am interactionat cu tot felul de oameni. In marea lor parte au fost OK, dar acestea cateva mi-au ramas in minte. Eu nu am o problema cu a fi refuzat la interviuri pentru ca ma prezint asa cum sunt si stiu ca daca sunt refuzat cu siguranta locul meu nu era acolo. De fiecare data am fost acceptat la companii cu oameni inteligenti si cu bun simt, cu care interactiunile au fost foarte bune si cordiale si lipsite de artificialitate. Deci nu am de ce sa ma plang. Dar toate aceste interviuri isi vor avea mereu locul in mintea mea.

Raspuns la intrebarea cu nuferii: daca lacul este plin cu nuferi in a 100a zi atunci jumatate din lac este plin in a 99a zi, avand in vedere ca numarul nuferilor se dubleaza in fiecare zi care trece.

Raspuns la intrebarea cu becurile: apesi pe doua intrerupatoare si pe unul il lasi neapasat. Astepti 10 minute. Opresti unul dintre intrerupatoarele pornite si intri in camera cu becuri. Vei vedea doua becuri stinse si unul aprins. Intrerupatorul pornit este cel al becului aprins iar intrerupatorul pe care tocmai l-ai oprit este cel al becului care este stins dar cald. Cel pe care nu l-ai pornit niciodata este intrerupatorul becului stins dar rece.