De ce bunul simt nu e compatibil cu sexul si de ce nemernicii au succes in sex. Si de ce nu putem avea lucruri dragute.
Richard Feynman este unul dintre cei mai mari fizicieni ai secolului 20, fiind de altfel si laureat cu Nobelul pentru Fizica, pentru electrodinamica cuantica (teoria cuantica a interactiunii dintre particulele cu sarcina electrica si lumina). Insa nu cu fizica ne vom ocupa in acest articol, ci cu sexul. Mai precis, cu mecanismele psihologice din spatele etapelor care duc la sexul dintre doua persoane. Si mai precis de atat, la tampenia si idiotenia din spatele acelei psihologii. Mare atentie: in acest articol vom spune lucrurilor pe nume. Nu ne vom ascunde dupa deget si nu ne vom invarti in jurul adevarului, ca sa nu ametim inutil. Daca aveti o problema cu asta va recomand sa va opriti din citit. Daca vreti insa sa vedeti cum stau lucrurile de fapt, puteti citi mai departe. Feynman povesteste, in cartea sa "Va tineti de glume, domnule Feynman!" despre faptul ca era un tanar bine intentionat. Politicos cu femeile, bine crescut, educat. Ajungea sa vorbeasca cu diferite femei si cand era vorba sa faca si sex mereu se intampla sa intervina ceva. "Esti un baiat bun dar mai bine incercam maine" - era modul domnisoarei de a evita sa continue si de a se eschiva.
Intr-o zi a ajuns pe la un club de noapte iar acolo a intalnit diferiti barbati care incercau sa cumpere bautura femeilor din acel club. In covarsitoarea majoritate a cazurilor, asta e tot ce se intampla: femeile profitau de barbatii care ajungeau acolo, mancandu-i de bani: bautura, cadouri, etc, iar apoi plecau acasa. In fine, Feynman a ajuns sa se imprieteneasca cu MCul localului si cu sotul acesteia, carora le-a povestit despre faptul ca nu-i mergea deloc bine din acest punct de vedere - nu ajungea sa faca sex cu niciuna.
"Stim despre problema asta, e des intalnita la oamenii educati", spun ei. "Daca asculti de noi o sa faci cu siguranta sex in curand cu o fata de aici". Ca sa-i demonstreze ca stiu ce spun, ii propun sa vina diseara din nou la bar. "O sa-ti arat ca un barbat iti va cumpara sampanie", a spus Gloria, MCul. "Tot ce trebuie sa faci este ca atunci cand iti fac semn sa vii la mine".
Asa ca Feynman a ajuns din nou, in seara respectiva, la bar. Gloria ii face semn, la un moment dat. Feynman se duce catre bar si Gloria se adreseaza unuia de la bar: "Sa-ti fac cunostinta cu Dick (Dick e "Richard" mai pe scurt)". Feynman se uita la privirea celui de la bar si ii citeste in privire "aoleu, a venit asta si Gloria il cunoaste, e clar ca e mai smecher daca se stiu, trebuie sa fiu prietenos cu el, sa nu dau impresia ca nu sunt un gentleman". Asa ca respectivul il saluta si, ca sa arate ce gentleman e, ii cumpara sampanie. Prin asta arata tuturor ca e mai smecher, din moment ce isi permite sa-i cumpere si sampanie, si nu se simte deloc amenintat de prezenta sa.
Feynman e impresionat. Mai tarziu se intalneste din nou cu Gloria si sotul sau si le confirma ca e "wow, nu se astepta!". "Acum ne crezi ca stim despre ce vorbim?", spun ei. Feynman accepta, deci, sa puna in cale planul pe care acestia i-l prezinta. Planul este simplu: femeile sunt niste tarfe proaste, infecte, care nu merita niciun fel de atentie sau buna intentie. Trebuie tratate ca atare. Daca vrei ca ele sa faca sex cu tine, bunul simt trebuie sa zboare pe geam, altfel nu vor face altceva decat sa profite de tine. In plus, nu trebuie sa le cumperi niciodata nimic - nu din banii tai! Mecanismul este simplu si tine de disonanta cognitiva: cand cumperi unei femei ceva ea imediat poate spune "vorbesc cu el pentru bani". Cu alte cuvinte, ca sa profite de tine si apoi sa-ti dea un sut. In schimb, daca iese cu tine si nu-i cumperi nimic, asta nu "sade bine" cu mintea ei - nu-si poate explica cum a putut iesi cu cineva care nu i-a cumparat nimic. Si atunci inventeaza alte motive: am iesit cu el pentru ca e frumos, pentru ca e destept, pentru ca e nu stiu cum. Cu alte cuvinte, intra in disonanta cognitiva. Chiar daca toate aceste lucruri suna ridicol, ele sunt adevarate, iar lucrurile adevarate trebuie spuse.
Acum na, Feynman nu era asa. Dar s-a chinuit sa devina asa, macar experimental. Si-a repetat in minte "femeile sunt niste tarfe infecte", "nu merita nimic proastele astea" etc. Dupa ce s-a conditionat sa aiba mentalitatea corecta, s-a prezentat la bar. Acolo era prietenul sau care i-a spus "sa ti-o prezint pe Ann". "Buna", i-a spus Feynman, dupa care a continuat sa se uite mai departe la spectacolul de pe scena. "Nu vrei sa vii cu noi la masa?" a intrebat Ann. Feynman si-a spus in minte "pe asta n-o bag in seama, nu fac cum vrea ea - in plus, e cu prietenul meu dar vrea sa vin cu ei la masa, in loc sa fie atenta la el" si i-a zis "nu, vad foarte bine si de aici".
Intre timp, un locotenent (era un grup care lucra la bomba atomica in proiectul Manhattan) chipes a trecut pe acolo si Ann a iesit la dans cu el. "Tipic pentru o tarfa proasta", se gandeste Feynman. Dansau drept in fata lui, iar cand locotenentul era cu spatele si Ann era cu fata spre Feynman, Ann ii facea tot felul de semne, zambea spre el etc. Feynman era neimpresionat - ba mai mult, a asteptat sa se intoarca si locotenentul cu fata spre el si abia atunci a gesticulat catre ei, un fel de "ce faceti acolo porumbeilor?", pentru ca, remember, Feynman era mult mai smecher si complet neinteresat. Sau cel putin asta trebuia sa dea impresia.
La un moment dat Ann spune "vreau sa ma duc sa cumpar ceva, vine cineva cu mine?". Feynman se gandeste "tot zic nu si nu, nu mai fac nimic asa" si intr-adevar se ofera sa mearga el. "Vreau sa cumpar niste cafele si niste sandwichuri", spune Ann, si apoi putem merge la mine in camera. Feynman le cumpara din banii lui, $1.10. Vede insa ca numarul cafelelor si sandwichurilor era "3" si intelege ca voia sa mai aduca pe cineva in camera - pe locotenent. Ii spune lui Ann asta si intr-adevar ea confirma. Asa ca Feynman face pasul suprem - ii cere banii inapoi. Ann e profund lezata: cum iti permiti??? Cum sa-i ceri lui iubi banii inapoi, nu, cand iubi e obisnuita sa fie tinuta in puf? Mai ales la o valoare patetica de $1.10! Pana la urma cotrobaie prin portofel si ii da banii inapoi: du-te invartindu-te!
Feynman isi ia banii si se intoarce la Gloria si sotul sau, sa le povesteasca ce s-a intamplat. "Nu a mers totul perfect dar in seara asta sigur vei face sex cu Ann", ii spune sotul Gloriei. "Stiu asta". Feynman e nedumerit si ii e greu sa creada o asemenea grozavie. Insa se intoarce la bar, se face ora 2, nimic. Nici urma de Ann. Dar apoi brusc Ann apare, il ia pe Feynman si se duc la ea in camera unde intr-adevar fac sex.
De atunci, Feynman a inteles ca bunul simt cu care el crescuse, buna intentie, dorinta de a respecta femeia si asa mai departe sunt proprietatile penalizate imediat de femei, din pacate. Sunt proprietatile unui "doar prieten" si nu unui iubit, care desconsidera femeia astfel incat iubi e impresionata, pentru ca nu e obisnuita. Daca o desconsidera inseamna ca stie el ceva, inseamna ca e obisnuit cu o femeie ca ea, ca nu e impresionat. Si atunci iubi depune ea efortul de a-l "cuceri". E intrigata ca nu e ca ceilalti, si cu fiecare efort de a-l impresiona, cu atat mai greu ii este sa dea inapoi. Ajunge sa spuna "nu stiu ce e diferit la el", dar ce e diferit la el este efortul pe care il depune ea in lupta sa cu propria disonanta cognitiva, cu faptul ca i-a dat peste cap asteptarile, ca nu a abordat-o cum se astepta ea, ca nu a putut sa profite de el, ca de restul prostilor.
That's why we can't have nice things. De asta nu poti fi nice, bine intentionat, de ce nu poti spune unei femei ca o iubesti, de ce nu ii poti cumpara lucruri - pentru ca imediat te transforma intr-un simplu papitoi de care profita, desconsiderandu-te. Un prostalau de care se plictiseste, un "altul din gloata de prosti care incearca s-o cucereasca". Buna intentie e penalizata, de fiecare data, nu apreciata. Este apreciata declarativ, pentru ca iubi intelege ca e politicos sa nu iti bati joc de oamenii bine intentionati, dar imediat buna intentie este aruncata in sacul cu "doar prieten", ca si cum nu ai fi demn de a face sex cu tine. Iubi devine necuceribila, fiind gadilata in coarne de bunele tale intentii, pentru ca oricand poate spune "l-am folosit pentru bani, pentru cadouri" si asa mai departe. Pe cand cu unul care o trateaza rau nu are o astfel de barca de salvare psihologica si nici sa recunoasca ca s-a inselat nu vrea. Prin urmare, va spune "eu cred ca e un om minunat si voi lupta sa il schimb" sau "nu stiti voi dar el e un om bun". Orice numai sa nu recunoasca cum e el de fapt.
Astfel se ajunge in tot felul de situatii paradoxale in care te intrebi cum de X si Y sunt impreuna si se cearta in fiecare zi dar nu se despart - din cauza unor astfel de gauri psihologice, din cauza unor astfel de disonante, unor astfel de contradictii cognitive.
PS. Orice identificare a cititorului sau cititoarei cu personajele descrise este problema cititorului sau cititoarei. Cititorul sau cititoarea ar trebui sa se intrebe daca nu cumva chiar face parte din categoriile descrise mai sus si daca nu cumva actioneaza exact asa cum am mentionat, si se lezeaza ca articolul de fata nu face altceva decat sa spuna adevarul. Si, stim bine, oamenilor nu le place adevarul, le place sa auda platitudinile si lucrurile politically correct care le conserva consistenta psihologica, aceea ca in niciun caz nu fac astfel de lucruri ridicole.
Ce pot sa zic, noroc ca nu-mi pasa, right? E foarte relaxant sa spui adevarul, asa cum este el.
Comentarii