Unicul Subiect

 1/1 urmat de 3 miliarde de zerouri. Adica 0,un sir de 2999999999 de zerouri si un 1 la sfarsit - aceasta era probabilitatea sa existi daca identitatea ta personala este data de spermatozoidul tatalui tau care a fecundat ovulul mamei tale, cand iei in calcul toate fecundarile de acest gen care au avut loc de la aparitia vietii pe Pamant (din momentul in care a inceput inmultirea sexuala). Numarul atomilor din universul observabil este undeva la 10^80. Probabilitatea ca tu sa existi daca folosim considerentul de mai sus este de 1/10^3000000000. Diferenta nu este "astronomica" ci face ca termenul "astronomic" sa nu fie altceva decat o simpla valoare insignifianta, asa de mare este diferenta dintre cele doua numere.

Si totusi esti aici si citesti acest articol, in care vom vedea ca cea mai plauzibila explicatie pentru ceea ce esti (si, de fapt, pentru ceea ce suntem cu totii) este aceea ca fundamental exista un singur subiect unic care traieste toate vietile individuale precum fiecare dintre noi traim fiecare vis individual. Motivele sunt multiple:

1) Sa ne imaginam ca ne imbarcam intr-o calatorie foarte lunga spre o planeta indepartata. Calatoria dureaza in jur de 300 de ani, dar nu e niciun fel de problema - avem o noua tehnologie care ne ingheata pe perioada calatoriei, urmand sa fim treziti inapoi la viata odata ce ajungem acolo. Cum insa niciun sistem nu este perfect, pe parcursul calatoriei unii dintre neuronii din creierul tau mor, anumite legaturi sinaptice se schimba etc. Dar schimbarile nu sunt semnificative, undeva la 1%.

Intrebarea este: esti acelasi "tu" cel care se trezeste dupa 300 de ani, din perspectiva ta la persoana intai? Da! Esti acelasi "tu". 

Acum sa ne imaginam ca sistemul este mai slab tehnologic si au loc schimbari si mai mari in interiorul tau pe timpul calatoriei. Esti acelasi "tu" cand te trezesti din somn? Evident ca da. Poate acum raspunzi la un alt nume sau ai alte amintiri (alterate de procesul de hibernare care nu a fost foarte eficient si a permis creierului tau sa se modifice in tot acest timp), poate ai alte hobbyuri, alte pasiuni etc. Ce e clar este ca din perspectiva ta interna esti acelasi "tu" - acelasi "self" care experimenteaza viata ta. Nu e nimic paradoxal, aici. Ideea este ca oricat de mult te-as transforma, chiar si in timp real, din perspectiva ta experienta este una continua si niciodata nu "devii altcineva" din punctul tau intern de vedere.

2) Split brain patients. Exista situatii in care intr-un creier uman este sectionat corpul calos, o structura cerebrala care uneste cele doua emisfere (emisfera stanga si emisfera dreapta) si le integreaza intr-o singura experienta individuala. Daca tai acest corp calos creezi doua "sfere experientiale" intr-un singur creier. Doua minti individuale, fiecare dintre ele fiind definita de emisfera respectiva. "Cine" este subiectul din stanga si "cine" este subiectul din dreapta? Esti "tu"? Nu, pentru ca tu erai colectia celor doua. Este altcineva? Nu, pentru ca nu exista "altcineva", cele doua minti contin experientele, traumele, amintirile, pasiunile tale. De asemenea, ne putem imagina ca dupa ce separam cele doua emisfere timp de 10 minute reparam leziunea din corpul calos si le "reconectam" impreuna. "Apari" tu ca de nicaieri, brusc? Ai disparut din existenta timp de 10 minute si brusc apari in realitate, din neant? Eu zic ca nu.

3) Imagineaza-ti ca elimini toate simturile: vaz, auz, miros, gust, simt tactil. Cu alte cuvinte, elimini orice fel de perceptie. Dupa care elimini amintirile, pasiunile, dorintele, emotiile - tot continutul mintal pe care il experimentezi. Ai murit? Nu, in continuare ramane ceva - ramane acel "self", acel "martor" al absentei acelui continut. Sa presupunem ca fac si eu acelasi lucru: elimin si eu perceptia si intregul continut a ceea ce ma defineste. Putem spune ca suntem identici - si eu si tu avem acelasi "eu" care ramane, acelasi "self", acelasi "martor al lipsei de experienta", acelasi "awareness", acelasi "sine".

Si, de fapt, asta propune si Advaita Vedanta - "consciousness" (care este un termen greu de tradus in limba romana, pentru ca "constiinta" are valente morale in romana spre deosebire de engleza, mai corect ar fi "constienta") este existenta insasi. Vedanta este o filosofie hindusa conform careia exista o singura realitate si tu esti acea realitate. A se observa ca "tu" nu inseamna "tu, personal" sau "tu, egoul tau" sau "tu, cu capriciile tale personale", ci "adevaratul tu". Cine este acest "adevaratul tu"? Acelasi cu "adevaratul eu" - acelasi "eu" care este in fiecare dintre noi. Vedanta face aceasta propunere prin "neti-neti" (nu asta, nu asta). Argumentul este simplu: daca poti "arata cu degetul" catre ceva atunci acel lucru nu esti tu.

De exemplu, poti observa propriul corp si spune "acest corp sunt eu". Dar acel corp este perceput in constienta - este vazut. Deci nu poti fi acel corp. Sa fii oare ochii, atunci? Nu, pentru ca ochii sunt de asemenea observati in perceptie, in mintea ta. Sa fii atunci gandurile tale? Nu, pentru ca gandurile tale sunt de asemenea experimentate in constienta. Cu alte cuvinte, nu poti fi un obiect care apare in constienta - exista o separare intre subiect si obiect.

Bun, atunci ce esti tu? Esti subiectul care face toate aceste observatii, care este martorul corpului pe care il observi, al respiratiei pe care o ai, al gandurilor pe care le experimentezi. Toate aceste lucruri sunt intr-o continua schimbare: corpul pe care il ai acum nu este acelasi pe care il aveai cand aveai varsta de 5 ani. Respiratia pe care o ai variaza, se schimba. Gandurile pe care le experimentezi sunt intr-o continua schimbare. Ce nu se schimba este subiectul tuturor acestor experiente - oricat de mult ai altera contextul in care subiectul se afla, subiectul in sine este acelasi. Acela este adevaratul "tu" si acela este adevaratul "eu". Toate celelalte lucruri sunt obiecte care apar in experientele acelui eu unic - ale unicului Subiect care suntem cu totii.

Daca pleci de la un astfel de cadru atunci tot ceea ce se intampla are sens. Cine experimenteaza viata ta, acum? Acel unic Subiect. Cine experimenteaza mintile care sunt corelate cu doua emisfere separate, cu corpul calos sectionat? Acelasi Subiect. De ce "eu" ma identific cu aceasta minte individuala si nu cu mintea ta? Din simplu fapt ca exista "granite de integrare" intre experientele acestui unic subiect - continutul pe care il denumim "mintea mea" nu este integrat impreuna cu continutul pe care il denumim "mintea ta" - de aici iluzia separatiei dintre "noi". Astfel se produce "individuatia" - iluzia pe care Subiectul o are conform careia sunt mai multe subiecte diferite. Dar nu sunt, cel putin, nu fundamental.

Tot ceea ce noi numim "vieti individuale" nu este altceva decat un anumit context, o anumita perspectiva pe care subiectul o are, prin care se percepe pe el insusi ca pe un obiect (de exemplu, tu apari in perceptia mea ca un obiect, dar de fapt obiectul pe care il vad si pe care il numesc "tu" nu este altceva decat imaginea unei alte colectii de experiente pe care Subiectul o are, in afara de colectia pe care o denumim "eu"). 

Ce inseamna toate aceste lucruri? Inseamna faptul ca fundamental Subiectul este etern, iar vietile individuale nu sunt altceva decat perspective ale Subiectului. In acele perspective se afla spatiutimpul care le poate relationa - le poate "lega" intr-o maniera coerenta, fara paradoxuri. In acest cadru, ceea ce noi numim "spatiu" si "timp" nu sunt altceva decat relatiile dintre experientele integrate ale Subiectului pe care le numim "vieti individuale".

Bonus: In modele ale gravitatiei cuantice entropice, relativitatea clasica a lui Einstein "emerge" din entanglementul gradelor de libertate ale Naturii. Desigur, teoria nu spune "ce sunt" acele grade de libertate - dar daca plecam de la premisa ca sunt "made of consciousness", atunci practic nu facem altceva decat sa spunem ce am spus eu mai sus - ca ceea ce noi numim "spatiu" si "timp" rasare din felul in care sunt "legate impreuna" experientele unicului Subiect (care se prezinta "fizic" in reprezentarile interne ale sale - in perceptia mintilor individuale).

Adevaratul "tu" este existenta in sine - intregul univers, asa cum se prezinta el in perceptia noastra, unicul Subiect care se afla in noi toti. Toate celelalte lucruri sunt experiente la care acel Subiect este martor, traind in fiecare minte individuala iluzia ca este separat de celelalte minti individuale.