Postări

Masina Timpului

Imagine
 In acest articol voi vorbi despre cum putem construi o masina a timpului care sa produca ceea ce in relativitatea generala se cheama "closed timelike curves", adica traiectorii prin spatiutimp pe care daca le adopti ajungi intr-o continua bucla temporala, calatorind perpetuu catre viitor si totusi ajungand in trecut. Ideea acestei masini a timpului ii apartine lui Richard Gott, de la Princeton University, care a publicat lucrarea sa in 1991: https://journals.aps.org/prl/abstract/10.1103/PhysRevLett.66.1126 Foarte pe scurt, mecanismul este dat de doua corzi cosmice infinite care se deplaseaza una pe langa alta in directii opuse.  Pentru inceput, este nevoie de doua campuri scalare (scalare in sensul ca nu au o directie in spatiu, ci sunt reprezentate de numere in fiecare loc din spatiu). Un exemplu de camp scalar in realitate este campul Higgs, a carei excitatie este bosonul Higgs. Astfel de campuri scalare sunt ingredientele necesare pentru a avea o coarda cosmica (este nevo

Filosofia liberului arbitru

 Am promis la ultimul meu articol despre liber arbitru ca acela va fi ultimul articol pe aceasta tema insa iata ca ma simt nevoit sa mai fac o adaugare la toata aceasta serie de articole, din simplu motiv ca inca vad oameni care inteleg diferit acest termen. Deja am scris despre cum poti compatibiliza determinismul si liberul arbitru, asa ca nu voi mai repeta ce am scris anterior. Insa vreau sa formulez cum ar trebui sa interpretam aceasta idee de "libertate" sau "liber arbitru", ce ar trebui sa insemne acest termen. Vad foarte multe interpretari care insista ca liberul arbitru sa fie o proprietate care sa pluteasca asa, intr-un abstract amorf, fara identitate. Ca sa fii liber, sustin aceste interpretari, ar trebui sa poti sa faci absolut orice sau sa te poti comporta altfel decat ai facut-o/o faci/o vei face. Ceea ce sustin eu este ca pentru a fi liber trebuie sa te comporti in concordanta cu ceea ce esti.  Acum, e nevoie sa ne gandim mai precis la ce inseamna toat

Despre Big Bang, Identitate personala, Existenta si Moarte dintr-o perspectiva idealista

 Acest articol va fi unul despre elementele din titlu si va combina lucruri din fizica ce sunt solide (in sensul ca avem toate motivele sa le luam in serios) si speculatii metafizice bazate pe premisa ca Idealismul (pe care l-am descris in articolele anterioare) este corect drept cadru metafizic. Mai pe scurt, voi discuta despre cum ne putem gandi la Universul nostru in general dar si la lucruri mai concrete precum "ce era inainte de Big Bang", daca exista identitati personale si daca sunt fundamentale sau nu - pentru ca pe baza raspunsului la aceasta intrebare putem discuta mai departe daca intrebarea "ce se intampla dupa moarte?" are sens. Iar daca identitatea personala este o iluzie, ce putem spune despre asta? Si cum putem vedea Natura in general pe baza lucrurilor pe care le observam, cum putem interpreta ceea ce se intampla de fapt? Desigur, voi folosi analogii (pe care eu le consider legitime) pentru a putea descrie Natura intr-o relatie cu lucruri pe care le

Liberul Arbitru intr-un univers determinist

Imagine
Desi am scris in trecut despre acest subiect si mi-am propus sa nu o mai fac, acest articol chiar va fi ultimul pe tema liberului arbitru. Motivul pentru care scriu acest ultim articol este dat de mult discutata carte a lui Robert Sapolsky, "Determined: Life Without Free Will". Cartea lui Sapolsky a fost dezbatuta si res-dezbatuta, inclusiv de catre "formatori de opinie" romani, desi pentru mine nu spune nimic nou. Sigur, detaliile sunt interesante, dar ideea este cea pe care o stiam si pana sa scrie Sapolsky despre asta: daca traiesti intr-un univers determinist nu poti avea pretentia la alegeri cu adevarat libere - poti trai cu iluzia ca ai liber arbitru insa totul este determinat si batut in cuie. Desigur, puteam spune asta mai simplu: tot ceea ce se intampla intr-un univers determinist este dat de conditiile initiale (distributia energiei la Big Bang, in cazul nostru) si legile fizicii. Nici nu aveam nevoie de vreun alt detaliu. Eu insa vreau sa combat acest pun

Idealism, partea a patra - Critici

 In primele trei parti ale acestei serii despre Idealism am prezentat cum, dupa parerea mea, exista o prejudecata metafizica conform careia lumea mentala trebuie sa rasara din lumea fizica si cum o inversiune a acestei dependinte este mai naturala si mai simpla: lumea fizica rasare din lumea mentala ca o reprezentare a lumii mentale iar lumea mentala este chiar existenta, chiar ontologia. Prin urmare, nu e de mirare ca neuronii sunt corelati cu lumea mentala metaconstienta, fiind imaginea acelei lumi, dar nu ar trebui sa ne asteptam ca acestia sa "genereze" lumea mentala metaconstienta - acei neuroni, creierul, mai pe scurt, sunt ceea ce poti sa observi despre lumea mentala metaconstienta a cuiva (spun "metaconstienta" pentru ca poti de asemenea observa si corpul acelei persoane, cu care nu asociem de obicei metaconstienta).  Acum a venit momentul sa criticam acest cadru metafizic. In mod surprinzator, nu am gasit foarte multe critici valide - marea lor majoritatea

Idealism, partea a treia - Lumea fizica

 Acum ca am acoperit ce este Idealismul si ce propune acesta, vreau sa vorbesc in acest articol despre ceea ce noi denumim "lumea fizica". Cum putem intelege lumea fizica din perspectiva Idealismului? Primul lucru pe care trebuie sa il facem cred ca este sa ne uitam la ce ne spune stiinta, mai intai, despre lumea fizica. Vom vedea ca aceasta este formata, intr-o descriere high level, din materiale, obiecte, structuri pe care noi le percepem . Vedem, pipaim, auzim, simtim etc aceste lucruri. Si le denumim "lumea fizica". Dar pe masura ce ne uitam din ce in ce mai in detaliu la "lumea fizica" vedem ca este formata din molecule, atomi, particule subatomice si, in reprezentarea cea mai reductionista, din functii de unda. Un electron, de exemplu, este descris printr-o functie de unda. Insa nu vei putea observa niciodata functia de unda - singurele lucruri pe care le vezi atunci cand masori un electron (sau orice alta particula elementara) sunt observabilele ac

Conspiratii, partea a doua

Acum un an si jumatate am scris o postare despre conspirationisti insa astazi as vrea sa fac cateva adaugiri - mai exact as vrea sa le iau putin apararea, chiar daca nu e "la moda". Am fost si suntem asaltati, din toate directiile, de multe conspiratii: antivaccin, anti-5g, Pamantul Plat si fel de fel de alte astfel de lucuri. Si, pe buna dreptate, facem misto si radem de toate aceste idei pe care le gasim ridicole. Mai mult, ii consideram pe cei care le emit inculti, agramati, prosti, putinisti, anti-stiinta, redusi si asa mai departe. Dar cred ca intreaga abordare este una eronata si complet inutila, nu aduce nimic bun. In cele ce urmeaza voi expune cum vad eu acum lucrurile si ce cred eu ca se poate face. Primul lucru pe care il vad este acela ca "noi" astia care ne dam "destepti" nu ne comportam prea diferit de cei pe care ii criticam sau de care facem misto. "Ei" spun lucruri precum "NASA v-a indobitocit", "sunteti oi, nu gand

Moartea, partea a doua

 Odata cu moartea subita a sorei mele cu doar o saptamana in urma datei scrierii acestui articol, ma regasesc in pozitia de a ma gandi la ceea ce m-am gandit, ironically enough, toata viata: la moarte. Pot zice ca acest lucru a fost, inca de mic, gandul care mi-a dominat fiecare secunda a vietii, chiar daca nimeni nu stia asta. De fapt, inca din clasa intai pot zice ca a fost acolo - atunci cand am trecut in clasa a 2a deja m-am simtit "batran" si "mai aproape de moarte". Era un cantec pe care invatatoarea ne-a spus sa-l cantam la serbarea de final al clasei intai: Ramai cu bine Clasa intaia Cu mult regret te parasim Nu vom uita ca toti de la tine Stim sa citim, sa socotim La sapte ani tot inainte Cu pasi mai siguri si voiosi Sunt anii de copilarie Cei mai iubiti, cei mai frumosi Cantand acest cantec eu realizam finalitatea clasei intai. Faptul ca e iremediabil pierduta, pentru eternitate. Ca in clasa a doua deja sunt materii mai grele, e mai de "oameni mari&qu