Aberatii intelectuale

Sunt sigur ca primul lucru care va vine in minte atunci cand cititi un astfel de titlu este "... ce legatura au una cu alta...?" Va inteleg nedumerirea. E o intrebare cat se poate de pertinenta. Ce legatura are femeia, o persoana, un om, un organism viu, cu viteza luminii, un concept fizic, fara viata, o perturbare a campului cuantic electromagnetic? La prima vedere, absolut niciuna. Daca este sa gandesti matematic, direct, concret, absolut nicio legatura. Dar pentru ca suntem oameni si putem abstractiza, metaforiza, alegoriza - putem deci obtine o suma de elemente comune intre femeie si viteza luminii. De fapt, lipsa de introspectie necesara unei astfel de abstractizari este ceea ce lipseste majoritatii oamenilor care nu pot simti nuante cu adevarat absolute. Evident, nu stii cine este in stare sa le simta si cine nu. Dar acele persoane care traiesc intr-o maniera superficiala, chiar daca apar "fericite", nu pot simti fericirea absoluta, ci traiesc doar o feric...

In trecut, lumea a fost fascinata de modul in care materia este organizata/alcatuita. Pe vremuri, oamenii credeau ca toate materialele, la baza lor, sunt alcatuite din "elemente clasice" cum ar fi pamant, apa, aerul, focul si eterul, care sa explice celelalte obiecte mai complexe (Grecia antica). Apoi a existat curentul "atomist", lansat de Democrit, conform caruia "elementele" sunt formate din "atomi", indivizibili (care nu au alte particule "mai elementare" decat acestia). Intre timp, am descoperit o sumedenie de particule subatomice care alcatuiesc materia. Aveti mai jos o poza cu acestea. Din cauza numarului mare de particule, modelul standard a mai fost denumit si "gradina zoologica a particulelor", tocmai datorita taxonomiei relativ complexe a acestora. Particulele subatomice au cateva caracteristici: 1) Masa 2) Spin 3) Interactiuni Fiecare particula, la randul ei, are aceleasi caracteristici ca orice alta...

Imediat dupa ce am terminat liceul s-a pus "problema": daca tot ai terminat liceul si ai timp, hai sa "dai de carnet". E numai bine de luat acum, cine stie cand vei mai avea timp in viitor. Zis si facut. Sort of. Am cautat scoala de soferi. Era asta, Ilioara. Nu m-am dus la ea. M-am dus la un instructor (nu mai stiu cum l-am gasit) privat, avea el masina proprie de scoala, Dacia 1310 PE INJECTIE. Era mare smecherie (asta se intampla in 2004). Mircea Cristal il cheama. Super instructor (nu zic asta ironic, chiar a fost super instructor). Vorbim la telefon, stabilim cati bani trebuie sa dau, unde ne vom intalni pentru prima sedinta, etc. Ne intalnim la statuie, la Salajan. Buna ziua, eu sunt Robert, asa si pe dincolo. Zice bun, hai sa mergem la poligon (poligonul Ilioara, foarte aproape). Mergem la poligon, ne oprim acolo, imi arata motorul, cum masori uleiul (din masina, nu din tigaie), ce face aia, ce face ailalta, ma intreaba daca am condus vreodata am zi...

Pentru ca sunt "in febra interviurilor" la diverse companii in aceasta perioada, nu pot face altceva (de fapt, pot face o multime de alte lucruri) decat sa-mi aduc aminte de minunata mea experienta (cand zic "minunata" folosesc un eufemism, in caz ca nu era evident), prima de altfel (nu, nu sexuala) pe care am avut-o pentru angajarea la Televiziunea Romana. Asta se intampla in ~2006. Tocmai terminasem facultatea iar conditiile familiale nu erau cele mai bune din lume - era imperativ sa ma angajez cat mai curand. Tatal meu lucra la TVR. S-a uitat, deci, la anunturile de angajare postate pe "placa" cu asa ceva de acolo (da, exista asa ceva). Tot felul de anunturi, unul dintre ele era "operator prompter" (adica ala care deruleaza textul citit de catre prezentatoarele de la stiri), un altul era "editor imagine" - cel care taie/decupeaza/lipeste/monteaza parti din reportaje etc. Am aplicat la ambele (aveam 21 de ani). Om cu carte, stud...

Totul a inceput de la o banala poza, pe Facebook. Banala pentru ea. Absolut infiorator si paroxistic de frumoasa pentru mine. Dupa ce timp de 12 ani esti un robot inert si rece, complet oprit din punct de vedere sentimental, o persoana a carei superba figura iti ramane in minte in mod implacabil, inalterabil si incuantificabil nu poate face obiectul niciunui alt sentiment decat celui de iubire. Iubire de puritatea unei iubiri ce ar aparea la varsta de 12 ani. Iar acel sentiment, reaparut parca din neant, nu stie decat sa creasca. Cu fiecare nu saptamana, nu zi, nu ora, nu minut, ci practic secunda - acesta creste si creste si creste. Nu stie sa se opreasca. Si incerci sa intelegi de ce. Cum este posibil asa ceva? "Este doar o iluzie?" "Sa nu fie oare iubire"? Astfel de intrebari pur si simplu nu si-au avut locul. Iar absenta unor astfel de intrebari n-a facut decat sa dovedeasca ca era iubire. Atunci cand iubesti STII ca iubesti. Nu ai nevoie sa-ti pui astfel ...

I think I'm going to make a slight change in the approach I have regarding writing my articles here, simply because it seems I have more international friends than Romanian ones - and that slight change is the fact that I will be writing my articles in English from now on. That being said, what's up with today's subject? Why talk about mathematics? Well, there are several factors at hand in this. But the most important one is that during the last period of my life I have grown tired of hearing "bullshit". What is "bullshit"? "Bullshit" is the manipulation of so-called "reality" based on non-scientific thoughts. One thing I will admit, from a philosophical standpoint , is that indeed, reality IS a collection of subjective experiences that are being realized under the control of actual, "real" objective physical phenomena. So yes, there is room for subjective interpretation of the objective reality, but there is no room fo...

de la un tip sad catre S.A.D. La multi ani dupa ultimul meu post pe acest blog, ma regasesc in pozitia de a scrie din nou. De ce? Pentru ca timp de multi ani nu am avut nimic interesant de scris si acum am.  Si de ce acum? Pentru ca timp de peste o ora, noaptea in pat, m-am gandit la acest subiect (in mod corect si punctual) si am realizat ca nu voi adormi pana nu voi scrie despre asta. Era imposibil. Asa ca voi scrie acum, la 2:41 noaptea, si nu voi mai astepta pana maine sa scriu mai coerent/lucid. Bun... de ce acest subiect? Asta e practic ultimul subiect ce "m-ar caracteriza" daca ar fi sa intrebi orice prieten apropiat "ce l-ar caracteriza pe Robert sa scrie in urmatoarea lui postare pe blog?". E o sansa buna ca acest subiect sa fie ultimul pe lista. Si asta pentru ca, la nivel declarativ si comportamental afisat, subiectul acesta nu pare sa faca parte din sfera mea mentala/SENTImentala/orice-mentala. Ceea ce e un lucru nefericit si poate cu un caracter ...

Pentru ca n-am mai scris de foarte (foarte) mult timp pe blogu' asta (si pe niciun alt blog for that matter), m-am hotarat sa o fac acum. Toata treaba a pornit de la faptul ca ascultam niste muzica pe youtube si citeam printre comentarii. Mai toate erau, la melodia respectiva, ceva de genu asta "that's gay... I feel so bad watching this". Ma faceau sa ma intreb: daca e "gay", de ce intri fratele meu si te uiti la videoclipul respectiv. Si de ce comentezi. Stii ca poti sa iesi oricand doreste hipotalamusul matalutza - dar nu, trebuie sa comentezi ceva negativ. Si spun negativ pentru ca termenul de "gay" este folosit drept unul dintre cele mai negative adjective atribuite unui lucru. In ipocrizia noastra nemasurata, tre' "musai" sa ne legam de ceva sexual "to make a point". Desigur, asta intre timp ce facem cine stie ce lucruri oribile in rest. Postul asta pe care-l scriu acum este o combinatie de razvratire ad-hoc, sila/s...