Femeia si viteza luminii
Sunt sigur ca primul lucru care va vine in minte atunci cand cititi un astfel de titlu este "... ce legatura au una cu alta...?" Va inteleg nedumerirea. E o intrebare cat se poate de pertinenta. Ce legatura are femeia, o persoana, un om, un organism viu, cu viteza luminii, un concept fizic, fara viata, o perturbare a campului cuantic electromagnetic?
La prima vedere, absolut niciuna. Daca este sa gandesti matematic, direct, concret, absolut nicio legatura. Dar pentru ca suntem oameni si putem abstractiza, metaforiza, alegoriza - putem deci obtine o suma de elemente comune intre femeie si viteza luminii.
De fapt, lipsa de introspectie necesara unei astfel de abstractizari este ceea ce lipseste majoritatii oamenilor care nu pot simti nuante cu adevarat absolute. Evident, nu stii cine este in stare sa le simta si cine nu. Dar acele persoane care traiesc intr-o maniera superficiala, chiar daca apar "fericite", nu pot simti fericirea absoluta, ci traiesc doar o fericire superficiala, la acelasi nivel la care sunt capabile sa abstractizeze.
De multe ori se spune "esti prost, esti fericit". "Nu-ti dai seama de lucruri, nu realizezi gravitatea/importanta/intensitatea unor fapte/cazuri - nu te framanta, nu te deprima, te lasa sa traiesti linistit, esti "fericit"", spun multi. Dupa parerea mea, ar trebui sa facem o diferentiere intre termenul "fericit" si "multumit".
Putem spune ca aceste persoane superficiale (nu folosesc acest termen dintr-o perspectiva aroganta - sunt sigur ca toti cei care citesc aceste randuri au propriile lor exemple valide in minte cand se gandesc la "persoane superficiale") sunt "multumite" atunci cand noi le vedem "fericite". Poate unele sunt chiar "fericite" ad-litteram, la capacitatea lor de intelegere a fericirii. La nivel subiectiv, ele chiar sunt fericite.
Fericirea are, intr-adevar, un caracter subiectiv. Nu poti seta pentru o alta persoana ce ar trebui sa insemne fericirea pentru ea. Nici nu poti sti daca e sau nu "fericita" sau doar multumita. Dar poti face o banuiala pertinenta, cred eu, rationala.
Ca sa ma fac inteles putin mai bine, am sa-l citez pe John Stuart Mill, filosof britanic al epocii victoriene, "urmasul" lui Jeremy Bentham in curentul filosofic utilitarist (utilitarian moral philosophy):
Sa revenim insa la titlul acestui post. De ce acest titlu? Dintr-un motiv foarte simplu: si femeia, si viteza luminii au caractere absolute. Albert Einstein si-a dat seama de caracterul absolut al vitezei luminii in 1905 - viteza luminii nu se raporta la niciun mediu stationar pentru a fi masurata - viteza luminii este absoluta.
Daca pentru descoperirea caracterului absolut al vitezei luminii a fost nevoie de geniul lui Einstein, potentialul caracter absolut al femeii este un factor la indemana oricui este echipat intelectual si emotional sa simta un astfel de caracter.
De aici si citatul din John Stuart Mill - poate ca porcul nu este echipat intelectual si emotional sa discearna caracterul absolut al unei scroafe (poate ca are si dreptate din punctul asta de vedere). Poate ca nici n-are nevoie de o astfel de constientizare. Poate ca nici nu-i foloseste, in niciun fel. Cert e ca, din ce ne putem da seama, nu are o astfel de capacitate.
Pentru o fiinta rationala cum este omul, insa, o astfel de capacitate il diferentiaza de porc. "Porc" poate lua si caracter eufemistic. Va las pe voi sa deduceti ce inseamna asta.
Pentru omul echipat intelectual si emotional, mai exact pentru barbatul echipat intelectual si emotional, in acest caz, femeia poate si cred eu ca trebuie sa aiba un caracter absolut. Imi este imposibil sa imi imaginez cum ai putea fi fericit alaturi de o persoana care nu are un caracter absolut.
Multa vreme (29 de ani) m-am intrebat daca "se poate asa ceva". Cand eram mic imi spunea mama mea ca "trebuie sa gasesti o fata sa-ti placa" si mereu ma gandeam "ce inseamna "sa-ti placa"", in capul meu. Mereu ma gandeam la autenticitatea, la veridicitatea verbelor "a placea" si, mai apoi, "a iubi". Ce inseamna cuvintele astea cu adevarat? Inseamna niste cuvinte aruncate fara noima la orice fel de superficiala atractie fata de cineva? Sau inseamna ceva mai mult decat atat?
Am observat in jurul meu superificialitatea cu care aceste cuvinte erau folosite (de mic am fost atent la asta) - caracterul fals al cuvintelor si usurinta cu care acestea erau utilizate in "relatiile interumane" observate de catre mine.
Sigur, puteti spune, "de unde stii tu ca nu erau veridice, adevarate, absolute?". Raspunsul e simplu: nu doar ca "se vedea" ca nu sunt veridice, comportamentul celor ce le foloseau demonstra ca nu sunt veridice. Erau spuse doar pentru "a da bine" sau pentru a se minti ei pe ei insisi, pentru a-si construit o pictura a situatiei in care se afla care sa "dea bine" atat pentru ei cat mai ales pentru cei din jur.
Asa ca de-a lungul timpului, crescand si observand toate aceste lucruri, mi-am zis ca nu le voi folosi niciodata decat atunci cand chiar "imi va placea" cineva la modul veridic. Ca am sa folosesc cuvantul "frumoasa" DOAR pentru acea persoana care chiar este "frumoasa". Care ma determina pe mine sa rostesc acest cuvant FARA niciun fel de presiune exterioara, fara sa-mi zica cineva "wow, ce frumoasa e asta" la care eu in cap sa-mi zic "... mie nu mi se pare cine stie ce" dar in realitate sa zic "da, wow, ce frumoasa e" doar ca sa fiu de acord cu interlocutorul meu.
Si m-am tinut de cuvant. Chiar asa am facut. Toate aceste cuvinte au valoare doar atunci cand sunt rostite la modul autentic, iar la modul autentic pot fi rostite extrem de rar sau chiar deloc; atunci cand au in spate sentimentele pe care ar trebui sa le exprime - doar atunci cuvintele au valoare. Altfel sunt simple complimente superficiale, menite sa "prosteasca" sau sa "inmoaie" persoana careia i le adresezi. Iar asa ceva eu refuz sa fac.
Sigur, toata lumea nu ma intelege. Pentru marea majoritate a lumii cu care am discutat, totul e un "joc". "Hai sa incerc si cu asta, poate merge". "Vedem noi ce iese". "Pare buna asta... poate o prostesc" si asa mai departe. Pentru mine e exact opusul. Toti imi zic cat de mult am de pierdut, timpul trece (ma rog, ei folosesc expresii putin diferite pe care nu am sa le citez) - dar pentru mine, daca chiar cred in caracterul absolut al femeii (si mi-au trebuit 29 de ani sa cred), atunci toate aceste lucruri trebuie sa aiba valoare.
Ce inseamna insa caracterul absolut al femeii? Am vazut ca o multime de oameni folosesc cuvinte impozante fara de fapt sa le explice vreodata, doar ca sa sune bine si "intelectual" in contextele in care acestia le enunta.
Pentru ca nu vreau sa fiu ca ei, trebuie sa explic ce inseamna termenul de "absolut". Caracterul absolut al femeii reprezinta faptul ca EA, acea persoana care pentru tine are valoare absoluta, nu poate fi relativizata la nimic. Nu se poate "vinde". Nu se poate compara cu alte femei, sau alte obiecte. Nu are o valoare relativa la ceva anume. Are o valoare absoluta. Este absolut de frumoasa.
Intocmai ca viteza luminii. Viteza luminii are o valoare absoluta. Nu este relativa la un obiect sau cadru de referinta - are intotdeauna aceeasi valoare: 299 792 458 m/s. Te deplasezi spre lumina cu o viteza arbitrara si vrei sa o masori? Are 299 792 458 m/s. Fugi de lumina cu o viteza arbitrara si vrei sa o masori? Are tot 299 792 458 m/s. Vrei sa depasesti viteza luminii? Nu poti.
Toate aceste legi ale fizicii fac parte din natura matematica a Universului - nu pot fi ocolite. Viteza luminii are o valoare absoluta.
Acelasi lucru se poate spune si despre femeia care are valoare absoluta pentru tine. Ea nu va avea valoare absoluta pentru toata lumea. Daca viteza luminii are valoare absoluta obiectiva, femeia are valoare absoluta subiectiva. De aceea, orice femeie inteligenta care capata o astfel de valoare pentru cineva are capacitatea sa inteleaga si sa valorifice un astfel de eveniment.
In primul rand, trebuie sa fie sigura ca este asa cum zice emitentul acelei perspective. De multe ori, cred eu, poate paradoxal, avand in vedere intensitatea despre care discutam aici, este usor sa vezi acest lucru la un barbat - semnele sunt cat se poate de evidente de la inceput - daca ai sau nu, tu, ca femeie, pentru el, o astfel de valoare. Sunt asa de evidente ca se vad de "oriunde" si nu doar tu, ci si ceilalti le constientizeaza. E un lucru evident.
In al doilea rand, un om pentru care ai tu, ca femeie, valoare absoluta este o persoana in care poti "avea incredere". Absolutismul valorii tale pentru el inseamna ca nu te poate insela, vinde, trada, sau orice altceva de genul asta - pentru ca nu are "nimic de castigat" din asa ceva si mai ales nu e interesat de asa ceva. Orice ar castiga din asa ceva NU are valoare absoluta - sunt chestii relative, trecatoare, complet neimportante. Iar capacitatea lui de a-si da seama de asta (demonstrata la primul punct) il previne sa le faca. De fapt, nu numai ca-l previne, dar il dezgusta ideea pe el inainte sa te dezguste pe tine.
Sunt, totusi, si diferente intre absolutismul femeii si absolutismul vitezei luminii. O diferenta ar fi faptul ca absolutismul femeii este infinit. Nu este masurabil sau cuantificabil. Nu are o valoare concreta. Are o valoare absconsa. Nu are niciun fel de proprietate subiacenta, niciun fel de valenta subsidiara - calitatea valorii absolute ESTE absoluta.
In cazul vitezei luminii, aceasta are o valoare cuantificabila: 299 792 458 m/s. O stim, poate fi exprimata matematic, e o valoare concreta, non-inefabila. Din acest punct de vedere, valoarea absoluta a femeii, chiar si la nivel subiectiv, este "mai absoluta" decat valoarea absoluta a vitezei luminii.
De asemenea, viteza luminii poate fi depasita in alte medii decat in vid, de exemplu in apa. Neutrinii calatoresc cu viteze mai mari decat lumina, in apa, de exemplu.
Valoarea absoluta a femeii nu poate fi depasita, indiferent de circumstanta. Poate ca femeia X e "mai buna" la lucrul Y decat femeia care pentru tine e absoluta, dar acest lucru nu conteaza pentru ca tu nu o vezi intr-o maniera relativa. Deci e irelevant, pentru tine.
Stiu, poate ca va ganditi ca toate aceste lucruri sunt niste idealuri, niste exagerari, ca viata reala nu este in felul asta, ca asa, ca pe dincolo. Aveti toata libertatea sa vedeti lucrurile in maniera asta. Sau in orice fel de maniera considerati ca fiind valida din perspectiva voastra, subiectiva.
Tot ce am facut a fost sa expun maniera in care vad eu lucrurile. Mereu m-am intrebat daca va fi posibil vreodata sa pot vedea lucrurile in felul asta. Mereu am sperat sa fie posibil, chiar cu toate riscurile suferintei direct proportionale cu o astfel de perspectiva. De ce? Pentru ca o astfel de perspectiva da acea valoare absoluta propriei tale vieti, si da o capacitate de vointa si de autenticitate pura care nu ar fi posibila fara o astfel de perspectiva. Deschide usa unor posibilitati existentiale, pentru parteneri (nu doar pentru tine), daca vreti, cu mult peste porcul enuntat de John Stuart Mill.
Singura limitare in aceasta perspectiva reprezinta capacitatea umana de a mentine o astfel de stare. Capacitatea chimica si psihologica, independente de vointa ta, de a nu ajunge un robot.
Daca ai citit aceste randuri si nu rezonezi cu ceea ce am scris, e in regula. Eu sper sa ajungi in postura in care sa simti aceste lucruri, chiar si cu riscurile de rigoare. Merita. Si ca sa inchei imitandu-l pe John Stuart Mill:
La prima vedere, absolut niciuna. Daca este sa gandesti matematic, direct, concret, absolut nicio legatura. Dar pentru ca suntem oameni si putem abstractiza, metaforiza, alegoriza - putem deci obtine o suma de elemente comune intre femeie si viteza luminii.
De fapt, lipsa de introspectie necesara unei astfel de abstractizari este ceea ce lipseste majoritatii oamenilor care nu pot simti nuante cu adevarat absolute. Evident, nu stii cine este in stare sa le simta si cine nu. Dar acele persoane care traiesc intr-o maniera superficiala, chiar daca apar "fericite", nu pot simti fericirea absoluta, ci traiesc doar o fericire superficiala, la acelasi nivel la care sunt capabile sa abstractizeze.
De multe ori se spune "esti prost, esti fericit". "Nu-ti dai seama de lucruri, nu realizezi gravitatea/importanta/intensitatea unor fapte/cazuri - nu te framanta, nu te deprima, te lasa sa traiesti linistit, esti "fericit"", spun multi. Dupa parerea mea, ar trebui sa facem o diferentiere intre termenul "fericit" si "multumit".
Putem spune ca aceste persoane superficiale (nu folosesc acest termen dintr-o perspectiva aroganta - sunt sigur ca toti cei care citesc aceste randuri au propriile lor exemple valide in minte cand se gandesc la "persoane superficiale") sunt "multumite" atunci cand noi le vedem "fericite". Poate unele sunt chiar "fericite" ad-litteram, la capacitatea lor de intelegere a fericirii. La nivel subiectiv, ele chiar sunt fericite.
Fericirea are, intr-adevar, un caracter subiectiv. Nu poti seta pentru o alta persoana ce ar trebui sa insemne fericirea pentru ea. Nici nu poti sti daca e sau nu "fericita" sau doar multumita. Dar poti face o banuiala pertinenta, cred eu, rationala.
Ca sa ma fac inteles putin mai bine, am sa-l citez pe John Stuart Mill, filosof britanic al epocii victoriene, "urmasul" lui Jeremy Bentham in curentul filosofic utilitarist (utilitarian moral philosophy):
"Este mai bine sa fii o fiinta umana nesatisfacuta decat un porc satisfacut. Mai bine sa fii Socrate nesatisfacut decat un prost satisfacut. Iar daca prostul sau porcul sunt de o alta parere, este din cauza ca isi cunosc doar propria perspectiva".Dincolo de conceptele non-deontologice ale lui John Stuart Mill (utilitarismul fiind o chestiune "complet" opozabila cu punctele de vedere Kantiene, moderne, sau principiile lui Rawls) - in acest caz particular nu-i pot da decat dreptate.
Sa revenim insa la titlul acestui post. De ce acest titlu? Dintr-un motiv foarte simplu: si femeia, si viteza luminii au caractere absolute. Albert Einstein si-a dat seama de caracterul absolut al vitezei luminii in 1905 - viteza luminii nu se raporta la niciun mediu stationar pentru a fi masurata - viteza luminii este absoluta.
Daca pentru descoperirea caracterului absolut al vitezei luminii a fost nevoie de geniul lui Einstein, potentialul caracter absolut al femeii este un factor la indemana oricui este echipat intelectual si emotional sa simta un astfel de caracter.
De aici si citatul din John Stuart Mill - poate ca porcul nu este echipat intelectual si emotional sa discearna caracterul absolut al unei scroafe (poate ca are si dreptate din punctul asta de vedere). Poate ca nici n-are nevoie de o astfel de constientizare. Poate ca nici nu-i foloseste, in niciun fel. Cert e ca, din ce ne putem da seama, nu are o astfel de capacitate.
Pentru o fiinta rationala cum este omul, insa, o astfel de capacitate il diferentiaza de porc. "Porc" poate lua si caracter eufemistic. Va las pe voi sa deduceti ce inseamna asta.
Pentru omul echipat intelectual si emotional, mai exact pentru barbatul echipat intelectual si emotional, in acest caz, femeia poate si cred eu ca trebuie sa aiba un caracter absolut. Imi este imposibil sa imi imaginez cum ai putea fi fericit alaturi de o persoana care nu are un caracter absolut.
Multa vreme (29 de ani) m-am intrebat daca "se poate asa ceva". Cand eram mic imi spunea mama mea ca "trebuie sa gasesti o fata sa-ti placa" si mereu ma gandeam "ce inseamna "sa-ti placa"", in capul meu. Mereu ma gandeam la autenticitatea, la veridicitatea verbelor "a placea" si, mai apoi, "a iubi". Ce inseamna cuvintele astea cu adevarat? Inseamna niste cuvinte aruncate fara noima la orice fel de superficiala atractie fata de cineva? Sau inseamna ceva mai mult decat atat?
Am observat in jurul meu superificialitatea cu care aceste cuvinte erau folosite (de mic am fost atent la asta) - caracterul fals al cuvintelor si usurinta cu care acestea erau utilizate in "relatiile interumane" observate de catre mine.
Sigur, puteti spune, "de unde stii tu ca nu erau veridice, adevarate, absolute?". Raspunsul e simplu: nu doar ca "se vedea" ca nu sunt veridice, comportamentul celor ce le foloseau demonstra ca nu sunt veridice. Erau spuse doar pentru "a da bine" sau pentru a se minti ei pe ei insisi, pentru a-si construit o pictura a situatiei in care se afla care sa "dea bine" atat pentru ei cat mai ales pentru cei din jur.
Asa ca de-a lungul timpului, crescand si observand toate aceste lucruri, mi-am zis ca nu le voi folosi niciodata decat atunci cand chiar "imi va placea" cineva la modul veridic. Ca am sa folosesc cuvantul "frumoasa" DOAR pentru acea persoana care chiar este "frumoasa". Care ma determina pe mine sa rostesc acest cuvant FARA niciun fel de presiune exterioara, fara sa-mi zica cineva "wow, ce frumoasa e asta" la care eu in cap sa-mi zic "... mie nu mi se pare cine stie ce" dar in realitate sa zic "da, wow, ce frumoasa e" doar ca sa fiu de acord cu interlocutorul meu.
Si m-am tinut de cuvant. Chiar asa am facut. Toate aceste cuvinte au valoare doar atunci cand sunt rostite la modul autentic, iar la modul autentic pot fi rostite extrem de rar sau chiar deloc; atunci cand au in spate sentimentele pe care ar trebui sa le exprime - doar atunci cuvintele au valoare. Altfel sunt simple complimente superficiale, menite sa "prosteasca" sau sa "inmoaie" persoana careia i le adresezi. Iar asa ceva eu refuz sa fac.
Sigur, toata lumea nu ma intelege. Pentru marea majoritate a lumii cu care am discutat, totul e un "joc". "Hai sa incerc si cu asta, poate merge". "Vedem noi ce iese". "Pare buna asta... poate o prostesc" si asa mai departe. Pentru mine e exact opusul. Toti imi zic cat de mult am de pierdut, timpul trece (ma rog, ei folosesc expresii putin diferite pe care nu am sa le citez) - dar pentru mine, daca chiar cred in caracterul absolut al femeii (si mi-au trebuit 29 de ani sa cred), atunci toate aceste lucruri trebuie sa aiba valoare.
Ce inseamna insa caracterul absolut al femeii? Am vazut ca o multime de oameni folosesc cuvinte impozante fara de fapt sa le explice vreodata, doar ca sa sune bine si "intelectual" in contextele in care acestia le enunta.
Pentru ca nu vreau sa fiu ca ei, trebuie sa explic ce inseamna termenul de "absolut". Caracterul absolut al femeii reprezinta faptul ca EA, acea persoana care pentru tine are valoare absoluta, nu poate fi relativizata la nimic. Nu se poate "vinde". Nu se poate compara cu alte femei, sau alte obiecte. Nu are o valoare relativa la ceva anume. Are o valoare absoluta. Este absolut de frumoasa.
Intocmai ca viteza luminii. Viteza luminii are o valoare absoluta. Nu este relativa la un obiect sau cadru de referinta - are intotdeauna aceeasi valoare: 299 792 458 m/s. Te deplasezi spre lumina cu o viteza arbitrara si vrei sa o masori? Are 299 792 458 m/s. Fugi de lumina cu o viteza arbitrara si vrei sa o masori? Are tot 299 792 458 m/s. Vrei sa depasesti viteza luminii? Nu poti.
Toate aceste legi ale fizicii fac parte din natura matematica a Universului - nu pot fi ocolite. Viteza luminii are o valoare absoluta.
Acelasi lucru se poate spune si despre femeia care are valoare absoluta pentru tine. Ea nu va avea valoare absoluta pentru toata lumea. Daca viteza luminii are valoare absoluta obiectiva, femeia are valoare absoluta subiectiva. De aceea, orice femeie inteligenta care capata o astfel de valoare pentru cineva are capacitatea sa inteleaga si sa valorifice un astfel de eveniment.
In primul rand, trebuie sa fie sigura ca este asa cum zice emitentul acelei perspective. De multe ori, cred eu, poate paradoxal, avand in vedere intensitatea despre care discutam aici, este usor sa vezi acest lucru la un barbat - semnele sunt cat se poate de evidente de la inceput - daca ai sau nu, tu, ca femeie, pentru el, o astfel de valoare. Sunt asa de evidente ca se vad de "oriunde" si nu doar tu, ci si ceilalti le constientizeaza. E un lucru evident.
In al doilea rand, un om pentru care ai tu, ca femeie, valoare absoluta este o persoana in care poti "avea incredere". Absolutismul valorii tale pentru el inseamna ca nu te poate insela, vinde, trada, sau orice altceva de genul asta - pentru ca nu are "nimic de castigat" din asa ceva si mai ales nu e interesat de asa ceva. Orice ar castiga din asa ceva NU are valoare absoluta - sunt chestii relative, trecatoare, complet neimportante. Iar capacitatea lui de a-si da seama de asta (demonstrata la primul punct) il previne sa le faca. De fapt, nu numai ca-l previne, dar il dezgusta ideea pe el inainte sa te dezguste pe tine.
Sunt, totusi, si diferente intre absolutismul femeii si absolutismul vitezei luminii. O diferenta ar fi faptul ca absolutismul femeii este infinit. Nu este masurabil sau cuantificabil. Nu are o valoare concreta. Are o valoare absconsa. Nu are niciun fel de proprietate subiacenta, niciun fel de valenta subsidiara - calitatea valorii absolute ESTE absoluta.
In cazul vitezei luminii, aceasta are o valoare cuantificabila: 299 792 458 m/s. O stim, poate fi exprimata matematic, e o valoare concreta, non-inefabila. Din acest punct de vedere, valoarea absoluta a femeii, chiar si la nivel subiectiv, este "mai absoluta" decat valoarea absoluta a vitezei luminii.
De asemenea, viteza luminii poate fi depasita in alte medii decat in vid, de exemplu in apa. Neutrinii calatoresc cu viteze mai mari decat lumina, in apa, de exemplu.
Valoarea absoluta a femeii nu poate fi depasita, indiferent de circumstanta. Poate ca femeia X e "mai buna" la lucrul Y decat femeia care pentru tine e absoluta, dar acest lucru nu conteaza pentru ca tu nu o vezi intr-o maniera relativa. Deci e irelevant, pentru tine.
Stiu, poate ca va ganditi ca toate aceste lucruri sunt niste idealuri, niste exagerari, ca viata reala nu este in felul asta, ca asa, ca pe dincolo. Aveti toata libertatea sa vedeti lucrurile in maniera asta. Sau in orice fel de maniera considerati ca fiind valida din perspectiva voastra, subiectiva.
Tot ce am facut a fost sa expun maniera in care vad eu lucrurile. Mereu m-am intrebat daca va fi posibil vreodata sa pot vedea lucrurile in felul asta. Mereu am sperat sa fie posibil, chiar cu toate riscurile suferintei direct proportionale cu o astfel de perspectiva. De ce? Pentru ca o astfel de perspectiva da acea valoare absoluta propriei tale vieti, si da o capacitate de vointa si de autenticitate pura care nu ar fi posibila fara o astfel de perspectiva. Deschide usa unor posibilitati existentiale, pentru parteneri (nu doar pentru tine), daca vreti, cu mult peste porcul enuntat de John Stuart Mill.
Singura limitare in aceasta perspectiva reprezinta capacitatea umana de a mentine o astfel de stare. Capacitatea chimica si psihologica, independente de vointa ta, de a nu ajunge un robot.
Daca ai citit aceste randuri si nu rezonezi cu ceea ce am scris, e in regula. Eu sper sa ajungi in postura in care sa simti aceste lucruri, chiar si cu riscurile de rigoare. Merita. Si ca sa inchei imitandu-l pe John Stuart Mill:
"Este mai bine sa fii o fiinta capabila de sentimente infinite nesatisfacute decat un robot satisfacut. Mai bine sa fii Robert emotional nesatisfacut decat Robert robot satisfacut. Iar daca robotul sau Robert robotul sunt de o alta parere, este din cauza ca isi cunosc doar propria perspectiva".
Comentarii