Ipocrizie
Ipocrizia este, cred eu, una dintre caracteristicile esentiale ce stau la baza intelectului unui om. A proceselor sale mentale DE EXTERIOR. Este masca exterioara (si cateodata chiar si interioara) pe care omul o afiseaza atunci cand se confrunta cu anumite situatii care bat cap in cap doua "concepte" ale acelui om.
Aceste "concepte" pot fi:
1) Ceea ce este "moral corect";
2) Ceea ce este "politic corect";
3) Ceea ce isi doreste acel om cu adevarat;
4) Auto-cenzura acelui om asupra a ceea ce isi doreste cu adevarat;
5) Imaginea in fata genului de persoana cu care discuta in acel moment;
6) Imaginea la nivel de "gashca"/anturaj;
7) Credintele religioase;
8) Superstitia;
9) Rusinea;
10) Complexele de inferioritate sau de superioritate;
11) Ambitia;
12) Placerea de a minti si tot ceea ce deriva din asta;
13) Pozitia din societate;
14) Stress;
15) Averea.
Am luat primele 15 lucruri care mi-au venit in cap despre care cred ca afecteaza/genereaza/determina/managerizeaza ipocrizia.
Intai sa cautam definitia ipocriziei:
Conform DEX - IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar şi fam.) machiaverlâc, (înv.) făţărie, prefăcanie, prefăcătură, procleţie, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.)
Ipocrizia se gaseste in 100% dintre oameni. Este o caracteristica ce este prezenta FARA exceptie in fiecare dintre noi. La unii are o greutate mai mare in afisajul exterior (dar cateodata si interior), iar la altii o greutate mai mica.
Din ce am observat eu de-a lungul timpului (cu experienta de viata redusa pe care o am) - am constatat ca ipocrizia din cadrul discutiilor dintre un om si un alt om/un grup de oameni apare CEL MAI FRECVENT pe marginea urmatoarelor subiecte:
a) SEX;
b) BANI;
c) BARFA.
Vi se pare o reteta cunoscuta? Ei bine, din asta se hranesc ziarele de scandal din intreaga lume. Pe aceasta "baza" (daca o putem numi asa) isi desfasoara activitatea majoritatea televiziunilor din lume.
Este o chestiune intrinseca a umanitatii, exista prin sine insasi si afecteaza celelalte caracteristici ale persoanei de obicei doar la nivel de afisaj (si spun de obicei deoarece poate sa schimbe, prin conceptul superstitiei, de exemplu, modul in care acea persoana gandeste - acel moment poate fi hotarator pentru "pattern-ul mental" pe care acea persoana il va folosi de atunci incolo).
Revenind insa la ziare si televiziune, putem deduce ca notiunea de ipocrizie este notiunea care guverneaza audientele dintr-un motiv simplu: cei care vizioneaza acel program TV au ipocrizia indeajuns de ridicata pentru a fi interesati de acel subiect si de A JUDECA pe "subiectii acelui subiect".
Aceasta este de fapt esenta din definitia ipocriziei: observarea si judecarea persoanei/persoanelor in cauza prin prisma subiectiva, individuala, fara niciun pic de rigurozitate in judecata, sau de obiectivitate. Un lucru destul de des intalnit, din ce imi dau seama, in judecatoriile din Romania (acolo unde legea ar trebui sa primeze si nu ipocrizia).
Cum insa am aberat indeajuns de mult, e timpul unor exemple concrete pentru a intelege acest fenomen oximoronic, un fenomen anormal ce este luat ca normal datorita procentului mare (adica 100%) de oameni ce il "folosesc".
Sa luam deci cele 15 "concepte mentale" pe care le-am enumerat mai sus. Fiecare dintre ele pot genera "puseuri de ipocrizie" in functie de cat de incompatibile sunt cu situatia in care "nevoia de ipocrizie" isi face aparitia.
Asadar, iata cateva scenarii:
1) Ceea ce este "moral corect"
Un profesor vine spre scoala. Vede o eleva in fusta mini. Trece pe langa ea fara sa ii arunce nicio privire dupa care, dupa ce mai face 2-3 pasi, se intoarce si o priveste (e evident unde o priveste).
"Moral corect" ar fi fost ca el, "om insurat, cu familie" sa nici macar nu observe ca eleva poarta fusta mini, sa fie concentrat pe problemele scolare, pe cum va preda lectia astazi, si sa mearga in pas saltat catre scoala voios si zambaret. Ma rog, am exagerat spre final dar intelegeti ideea.
Suna penibil, nu? Da, suna penibil pentru ca sunteti in fatza calculatorului si va spuneti asta voi voua. Daca ati fi intr-un grup de oameni "seriosi" ati zice "vai, dar cum, evident ca asa ar trebui sa faca". De ce sunteti ipocriti?
Revenind: Sigur ca este utopic/ineptic sa credem ca "asa ar fi normal sa faca". Sigur ca asta nu se va intampla decat in putine cazuri, cazuri in care acei oameni care vor merge mai departe si nu isi vor intoarce capu chiar nu au astfel de "deprinderi".
Insa de aici si la a judeca un om pentru ceea ce majoritatea dintre noi facem, ei bine... se cheama ipocrizie. Din nou, esenta este "judecarea" acelei persoane.
"Ai vazut? S-a uitat... hihihihihi". Sau: "Vai de mine! Om mare cu mintea la prostii" (in timp ce cel care spune asta se uita la randu-i la fundul aleia). Sau: "Ar trebui dat afara!" (ca sa-i ia el locu). Etc
2) Ceea ce este "politic corect";
Ipocrizia "politically correct" este o forma usoara si non-agresiva de ipocrizie.
Sa luam un exemplu:
Doi diplomati si doi muncitori stau si se uita la televizor. La televizor apare o grasa de 150 de kg si 1.20m inaltime.
Muncitorul 1: "Mamaaaa... ce pocitanie! Mama ce balena! Ce bagi fah' in tine, casaloti?". "Da-o dreq de scroafa, schimba canalul!" zice Muncitorul 2. Oameni de cea mai joasa speta, nu? Niste nenorociti.
Diplomatul 1: "Cred ca aceasta femeie are o dizabilitate". Diplomatul 2: "Da, este evident o persoana cu probleme ponderale". "Hai sa schimbam canalul" spun la unison.
Care este diferenta? DOAR de forma. In realitate, diplomatii gandesc exact ca si muncitorii, doar ca afiseaza forma pe care am expus-o mai sus. Acesta este genul de ipocrizie "politically correct".
Desi exprimarea diplomatilor ar fi ok intr-o discutie cu acea doamna (ca sa fiu la randu-mi ipocrit), o discutie intre EI in astfel de termeni nu poate fi decat ipocrita. Niciun fel de discutie alta decat cea a muncitorilor (daca ceea ce spuneau muncitorii era cu adevarat exprimarea sincera a ceea ce gandeau) nu poate fi decat ipocrita. Chiar si daca nu spui nimic e o ipocrizie tacuta (dar preferabila celeilalte, diplomatice).
Acum sa nu intelegeti ca sunt de acord cu ceea ce ziceau muncitorii, la nivel de exprimare. In acest post vorbesc STRICT logic din punct de vedere al ipocriziei, nu si despre cand ar trebui sa o folosim.
3)Ceea ce isi doreste acel om cu adevarat
Acest tip de ipocrizie isi are sinapsele in alte tipuri de ipocrizie cum ar fi cea morala.
Luand iarasi exemplul cu profesorul, uitandu-se inapoi dupa "fetita" cred ca este destul de evident ce isi doreste cu adevarat. Intrebat dupa ce se uita, ar raspunde "ma uitam ca parea ca este eleva la una dintre clasele la care eu predau, incercam sa-mi aduc aminte cine este".
Sigur, am putea categorisi acest tip de raspuns ca pe o minciuna, insa aceasta minciuna deriva, de fapt, din mai multe tipuri de ipocrizie: cea morala, cea politically correct, si cea de auto-cenzura.
Din cea morala, deoarece el doreste s-o "posede" pe acea eleva, insa judecandu-se el pe sine isi zice ca "asa ceva nu se face, nu e moral";
Din cea politically correct, deoarece el are placeri carnale cu eleva, insa analizand situatia si intrebarea adresata, trebuie sa fie un om de "anvergura" si sa dea un raspuns cuviincios;
Din cea de auto-cenzura (care este doar fin despartita de cea morala), deoarece el vrea sa vibreze in tandem cu eleva, insa se "auto-cenzureaza" datorita educatiei pe care o are (si nu neaparat din cauze morale, cum e la ipocrizia morala, aceasta fiind linia fina de care vorbeam).
In postul viitor voi vorbi si despre celelalte tipuri de ipocrizie care ne guverneaza intelectul inefabil.
Aceste "concepte" pot fi:
1) Ceea ce este "moral corect";
2) Ceea ce este "politic corect";
3) Ceea ce isi doreste acel om cu adevarat;
4) Auto-cenzura acelui om asupra a ceea ce isi doreste cu adevarat;
5) Imaginea in fata genului de persoana cu care discuta in acel moment;
6) Imaginea la nivel de "gashca"/anturaj;
7) Credintele religioase;
8) Superstitia;
9) Rusinea;
10) Complexele de inferioritate sau de superioritate;
11) Ambitia;
12) Placerea de a minti si tot ceea ce deriva din asta;
13) Pozitia din societate;
14) Stress;
15) Averea.
Am luat primele 15 lucruri care mi-au venit in cap despre care cred ca afecteaza/genereaza/determina/managerizeaza ipocrizia.
Intai sa cautam definitia ipocriziei:
Conform DEX - IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar şi fam.) machiaverlâc, (înv.) făţărie, prefăcanie, prefăcătură, procleţie, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.)
Ipocrizia se gaseste in 100% dintre oameni. Este o caracteristica ce este prezenta FARA exceptie in fiecare dintre noi. La unii are o greutate mai mare in afisajul exterior (dar cateodata si interior), iar la altii o greutate mai mica.
Din ce am observat eu de-a lungul timpului (cu experienta de viata redusa pe care o am) - am constatat ca ipocrizia din cadrul discutiilor dintre un om si un alt om/un grup de oameni apare CEL MAI FRECVENT pe marginea urmatoarelor subiecte:
a) SEX;
b) BANI;
c) BARFA.
Vi se pare o reteta cunoscuta? Ei bine, din asta se hranesc ziarele de scandal din intreaga lume. Pe aceasta "baza" (daca o putem numi asa) isi desfasoara activitatea majoritatea televiziunilor din lume.
Este o chestiune intrinseca a umanitatii, exista prin sine insasi si afecteaza celelalte caracteristici ale persoanei de obicei doar la nivel de afisaj (si spun de obicei deoarece poate sa schimbe, prin conceptul superstitiei, de exemplu, modul in care acea persoana gandeste - acel moment poate fi hotarator pentru "pattern-ul mental" pe care acea persoana il va folosi de atunci incolo).
Revenind insa la ziare si televiziune, putem deduce ca notiunea de ipocrizie este notiunea care guverneaza audientele dintr-un motiv simplu: cei care vizioneaza acel program TV au ipocrizia indeajuns de ridicata pentru a fi interesati de acel subiect si de A JUDECA pe "subiectii acelui subiect".
Aceasta este de fapt esenta din definitia ipocriziei: observarea si judecarea persoanei/persoanelor in cauza prin prisma subiectiva, individuala, fara niciun pic de rigurozitate in judecata, sau de obiectivitate. Un lucru destul de des intalnit, din ce imi dau seama, in judecatoriile din Romania (acolo unde legea ar trebui sa primeze si nu ipocrizia).
Cum insa am aberat indeajuns de mult, e timpul unor exemple concrete pentru a intelege acest fenomen oximoronic, un fenomen anormal ce este luat ca normal datorita procentului mare (adica 100%) de oameni ce il "folosesc".
Sa luam deci cele 15 "concepte mentale" pe care le-am enumerat mai sus. Fiecare dintre ele pot genera "puseuri de ipocrizie" in functie de cat de incompatibile sunt cu situatia in care "nevoia de ipocrizie" isi face aparitia.
Asadar, iata cateva scenarii:
1) Ceea ce este "moral corect"
Un profesor vine spre scoala. Vede o eleva in fusta mini. Trece pe langa ea fara sa ii arunce nicio privire dupa care, dupa ce mai face 2-3 pasi, se intoarce si o priveste (e evident unde o priveste).
"Moral corect" ar fi fost ca el, "om insurat, cu familie" sa nici macar nu observe ca eleva poarta fusta mini, sa fie concentrat pe problemele scolare, pe cum va preda lectia astazi, si sa mearga in pas saltat catre scoala voios si zambaret. Ma rog, am exagerat spre final dar intelegeti ideea.
Suna penibil, nu? Da, suna penibil pentru ca sunteti in fatza calculatorului si va spuneti asta voi voua. Daca ati fi intr-un grup de oameni "seriosi" ati zice "vai, dar cum, evident ca asa ar trebui sa faca". De ce sunteti ipocriti?
Revenind: Sigur ca este utopic/ineptic sa credem ca "asa ar fi normal sa faca". Sigur ca asta nu se va intampla decat in putine cazuri, cazuri in care acei oameni care vor merge mai departe si nu isi vor intoarce capu chiar nu au astfel de "deprinderi".
Insa de aici si la a judeca un om pentru ceea ce majoritatea dintre noi facem, ei bine... se cheama ipocrizie. Din nou, esenta este "judecarea" acelei persoane.
"Ai vazut? S-a uitat... hihihihihi". Sau: "Vai de mine! Om mare cu mintea la prostii" (in timp ce cel care spune asta se uita la randu-i la fundul aleia). Sau: "Ar trebui dat afara!" (ca sa-i ia el locu). Etc
2) Ceea ce este "politic corect";
Ipocrizia "politically correct" este o forma usoara si non-agresiva de ipocrizie.
Sa luam un exemplu:
Doi diplomati si doi muncitori stau si se uita la televizor. La televizor apare o grasa de 150 de kg si 1.20m inaltime.
Muncitorul 1: "Mamaaaa... ce pocitanie! Mama ce balena! Ce bagi fah' in tine, casaloti?". "Da-o dreq de scroafa, schimba canalul!" zice Muncitorul 2. Oameni de cea mai joasa speta, nu? Niste nenorociti.
Diplomatul 1: "Cred ca aceasta femeie are o dizabilitate". Diplomatul 2: "Da, este evident o persoana cu probleme ponderale". "Hai sa schimbam canalul" spun la unison.
Care este diferenta? DOAR de forma. In realitate, diplomatii gandesc exact ca si muncitorii, doar ca afiseaza forma pe care am expus-o mai sus. Acesta este genul de ipocrizie "politically correct".
Desi exprimarea diplomatilor ar fi ok intr-o discutie cu acea doamna (ca sa fiu la randu-mi ipocrit), o discutie intre EI in astfel de termeni nu poate fi decat ipocrita. Niciun fel de discutie alta decat cea a muncitorilor (daca ceea ce spuneau muncitorii era cu adevarat exprimarea sincera a ceea ce gandeau) nu poate fi decat ipocrita. Chiar si daca nu spui nimic e o ipocrizie tacuta (dar preferabila celeilalte, diplomatice).
Acum sa nu intelegeti ca sunt de acord cu ceea ce ziceau muncitorii, la nivel de exprimare. In acest post vorbesc STRICT logic din punct de vedere al ipocriziei, nu si despre cand ar trebui sa o folosim.
3)Ceea ce isi doreste acel om cu adevarat
Acest tip de ipocrizie isi are sinapsele in alte tipuri de ipocrizie cum ar fi cea morala.
Luand iarasi exemplul cu profesorul, uitandu-se inapoi dupa "fetita" cred ca este destul de evident ce isi doreste cu adevarat. Intrebat dupa ce se uita, ar raspunde "ma uitam ca parea ca este eleva la una dintre clasele la care eu predau, incercam sa-mi aduc aminte cine este".
Sigur, am putea categorisi acest tip de raspuns ca pe o minciuna, insa aceasta minciuna deriva, de fapt, din mai multe tipuri de ipocrizie: cea morala, cea politically correct, si cea de auto-cenzura.
Din cea morala, deoarece el doreste s-o "posede" pe acea eleva, insa judecandu-se el pe sine isi zice ca "asa ceva nu se face, nu e moral";
Din cea politically correct, deoarece el are placeri carnale cu eleva, insa analizand situatia si intrebarea adresata, trebuie sa fie un om de "anvergura" si sa dea un raspuns cuviincios;
Din cea de auto-cenzura (care este doar fin despartita de cea morala), deoarece el vrea sa vibreze in tandem cu eleva, insa se "auto-cenzureaza" datorita educatiei pe care o are (si nu neaparat din cauze morale, cum e la ipocrizia morala, aceasta fiind linia fina de care vorbeam).
In postul viitor voi vorbi si despre celelalte tipuri de ipocrizie care ne guverneaza intelectul inefabil.
Comentarii
In televiziune, in presa si in general in domeniul public, fie ca vorbim de politica, unde ipocrizia troneaza de-a dreptul, fie ca vorbim de viata de zi cu zi pe care o petrecem in societate, "pe scena" ca sa zic asa, ipocrizia e prezenta prin originile ei, pentru ca fiecare dintre noi suntem niste mici actori. Rar e cineva el insusi in prezenta altora, si dupa cum se stie, cuvantul ipocrizie vine din greaca, de la hypokrytes care inseamna actor.
Mai trist e ca uitam sa fim sinceri macar cu noi insine. De fapt, de aici incepe totul, asa cum nu poti pretinde respect de la altii atata timp cat tu insuti nu te respecti, nu poti fi sincer (in conditiile in care opunem conceptul de sinceritate celui de ipocrizie) cu cei din jur daca nu esti mai intai sincer cu tine. Si atunci ajungem la intrebarea deja banala, cine suntem si de cand? E vreun moment cand suntem cu adevarat noi insine? Si daca nu, de ce? Pentru ca in ciuda orgoliului nostru suntem prea lasi sa ne uitam in oglinda?
In rest... totul e un teatru, de obicei de joasa speta si vizibil fals, lucru pe care il urasc rau de tot.
Ca dovada comportamentul meu din viata de zi cu zi unde urasc sa fiu politicos pentru ca practic "ma uit in oglinda" si vad ipocrizia "sclipinda" iesind din mine.