Aberatii intelectuale

"Evadare din Sobibor" este filmul care m-a determinat sa scriu despre evrei si despre ceea ce-au patit in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. Am vrut sa o fac mai demult (sa scriu despre acest subiect) dar adevarul e ca este foarte greu sa preiei si sa incerci sa comentezi pe marginea unui astfel de subiect care are atatea atribute. De fiecare data cand am un impuls care ma impinge initial sa abordez astfel de subiecte ma gandesc mai apoi "ba da' cine sunt eu sa vorbesc despre astfel de lucruri?". Mai ales ca nici nu eram nascut cand lagarele de concentrare/exterminare/distrugere existau. Asa ca o sa-mi auto-permit sa aberez... si nu oricum - intelectual. Desi, sincer, pe marginea a astfel de subiecte nu ar trebui sa se abereze. Ma rog, ati inteles ideea. Povestea e cam asa: stateam la TV (buna intrebare, de ce stateam - de ce imi pierdeam timpu uitandu-ma la TV, mai ales ca nu prea am la ce sa ma uit, teoretic) si faceam un "browsing" al canalel...

Cele 3 subiecte vor fi: 1) Evreii din lagare in comparatie cu intelectualitatea si "sofisticalitatea" din noi; 2) Petrecerea de Craciun la care am luat parte; 3) Povestea lui Ogica. Keep in touch.

Fiindca este foarte tare, aceasta faza a trebuit postata aici...

Ating azi un punct sensibil (nu, nu acela): Dumnezeu, Biserica si Religia. Oricat ne-am preface, aceste trei lucruri, combinate eronat intr-unul singur si anume conceptul de "Dumnezeu" sunt importante, cred eu, pentru fiecare dintre noi. Dar iata ca din nou ajungem in ipostaza de a defini cuvinte, in acest caz - cuvantul "important". In contextul de fata, cuvantul "important" s-ar defini... cum? Printr-o sumedenie de alte cuvinte. Cand intrebi pe cineva ce reprezinta "Dumnezeu" pentru el, acesta va sovai putin pentru ca, nu-i asa, nu si-a pus problema sa "defineasca" ce reprezinta Dumnezeu efectiv, lucru normal, de altfel (da, o sa folosesc termenul nedefinit de "normal" prin "des intalnit"). "Stie" asa, in mare, dar ii e greu sa-ti explice. Problema esentiala intr-o astfel de discutie este faptul ca cei trei termeni, "Dumnezeu", "Biserica" si "Religia", sfanta treime a termeni...

Cred ca auzim destul de des ca "nu e normal sa faci" nu stiu ce lucru sau ca normal ar fi sa faci nu stiu ce lucru. Oare? Ce-i aia "normal"? Stie oare cineva? Sigur. Cu totii stim ce e normal. Normal inseamna sa ... stii tu ... sa fii normal. Sa faci lucruri normale. Sa aia sa ailalta. Intreaba tu acuma pe cineva de langa tine "ba... ce e normal". O sa se uite buimac la tine, o sa zambeasca dupa 2 secunde mai ciudatel asa, la fel de ciudatel o sa te "faca" in gandul lui acolo (daca nu cumva chiar cu voce tare) si o sa-ti raspunda "adica... cum adica "ce e normal"". De ce? Ca sa evite sa-ti raspunda. De ce? Pentru ca nu stie ce sa-ti raspunda. Nu s-a gandit niciodata la asa ceva. "Auzi... ce-i aia normal... hah". Ba si daca totusi te trezesti din somn pe la 2 noaptea, te scoli si te intrebi ce-i aia. Si nu-ti raspunde nimeni. Ce faci? Cum mai poti sa adormi? Pentru cei dintre noi care au astfel de drame ale sistemului...

"Pleonasmul" cu P mare inlocuieste sintagma "femeia proasta". Pleonasmul este o specie de umanoid des raspandita pe meleagurile mioritice. Cum se identifica? Pleonasmul se identifica, intr-o conversatie, prin cuvinte tipic haifaiviste. Adica acele cuvinte care incep cu "a^" in loc de "i^", gen "anteleg" in loc de "inteleg" si asa mai departe. Prin cuvinte care au cratima atunci cand n-ar trebui sa aibe si n-au cratima atunci cand ar trebui sa aibe. Prin o multime de "BUZZ-uri" pe mess. Prin... ma rog, ati inteles ideea. Pleonasmul, dupa cum ziceam, este atat de raspandit in Romania, incat cum vad unu, cum sunt bucuros ca nu am prietena. Nici prin gand nu-mi trece (atunci oare cum oi fi scris asta?) sa intru in dezacord cu gramatica doar pentru ca "asa trebuie". "N-ai ma si tu gagica?" sau "Asta e virgin... nu si-a facut gagica..." sau "Intra ba si tu in randu' lumii" Cu alt...

Cum stateam eu asa m-a lovit - hai sa-mi fac blog. Ma rog... nici chiar. Toata faza a plecat de la Mircea Badea (da da, dati-mi in cap!) si de la faptul ca si el, anti-bloggerul suprem (ca pana nu demult, si eu), si-a facut. Parerea mea este ca un om ar trebui sa-si faca un blog DOAR daca are efectiv ce spune, daca are un anumit nivel de cultura si asa mai departe, nu orice manelist apare pe "blogosfera" (doamne cat urasc termenu asta) si incepe sa debiteze dejectii. Deci da, probabil ca sunt un mic papagal mircibadian. Who gives a shit? Pana sa stiu ca are el emisiune la TV (pe care o urmaresc mereu), vorbeam la fel si ma purtam la fel. Asa ca nu cred ca are legatura cu el, cu "In gura presei" sau cu orice altceva (da da, stiu ce ziceti, altu care face pe el ca seamana cu Badea). Da' ma rog, sa trecem peste aceste ineptii. Care-i faza cu blogu asta? Pai e cam asa: am zis sa-mi fac un blog d-asta sau cum ii zice doar de dragu de a-mi scrie eu mie. Cam narcisist,...