Soparla pe reporter

-
Fiindca este foarte tare, aceasta faza a trebuit postata aici...

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Petrecere de Craciun

-
Vineri, 19 decembrie, cu greu convins de propria-mi constiinta si de catre maica-mea, m-am dus la petrecerea de Craciun organizata de catre compania la care lucrez. Pf... nici nu stiu ce/cum sa scriu, pentru ca nu e foarte mult de scris. As putea sa rezum toata "petrecerea" intr-o singura propozitie... pe care n-o voi scrie. Totusi, sa incerc o descriere mai amanuntita. In primul rand, am sovait mult daca sa sau daca sa nu merg la aceasta petrecere. De ce? Pentru ca nu ma caracterizeaza petrecerile DELOC. Si nu ma simt deloc bine intre niste oameni cuasi-necunoscuti unde trebuie sa ma prefac permanent ca sunt altfel decat sunt in realitate. Nu de alta, dar "asa e bine" sau "asa cer bunele maniere". Cine a zis ca eu am bune maniere? Sau ca sunt un intelectual. Daca as fi un intelectual ar trebui sa fiu si platit ca unul, ceea ce nu se intampla. Cu cateva zile inainte am ajutat o colega de serviciu sa faca niste fluturasi (hartiute) pe care erau puse...
Citiți mai multe

Moartea, partea a doua

-
 Odata cu moartea subita a sorei mele cu doar o saptamana in urma datei scrierii acestui articol, ma regasesc in pozitia de a ma gandi la ceea ce m-am gandit, ironically enough, toata viata: la moarte. Pot zice ca acest lucru a fost, inca de mic, gandul care mi-a dominat fiecare secunda a vietii, chiar daca nimeni nu stia asta. De fapt, inca din clasa intai pot zice ca a fost acolo - atunci cand am trecut in clasa a 2a deja m-am simtit "batran" si "mai aproape de moarte". Era un cantec pe care invatatoarea ne-a spus sa-l cantam la serbarea de final al clasei intai: Ramai cu bine Clasa intaia Cu mult regret te parasim Nu vom uita ca toti de la tine Stim sa citim, sa socotim La sapte ani tot inainte Cu pasi mai siguri si voiosi Sunt anii de copilarie Cei mai iubiti, cei mai frumosi Cantand acest cantec eu realizam finalitatea clasei intai. Faptul ca e iremediabil pierduta, pentru eternitate. Ca in clasa a doua deja sunt materii mai grele, e mai de "oameni mari...
Citiți mai multe

Answering the Vertiginous Question

-
Imagine
 The Vertiginous Question is a problem posed by professor Benj Hellie and is simply this: why am I me and not someone else ? In other words, how come I live in this body having this particular mind and not some other body and some other mind? How come I can cause things to happen in the world from this particular vantage point and not another (your vantage point, for example)? This will be the subject of this article. In truth, for this to be properly accommodated, an entire book would be necessary. So I will need to take some shortcuts in order to keep this article manageably long, but do so in a way that doesn't take away from the coherence of the story. For this, I need to start with physics and then build our metaphysics on it and see where that takes us. We will see why death is an illusion, why you matter, despite your fragility when compared with the enormity of what we call "the rest of the universe", how we are all "one with the world", what can we say ...
Citiți mai multe