Vineri, 19 decembrie, cu greu convins de propria-mi constiinta si de catre maica-mea, m-am dus la petrecerea de Craciun organizata de catre compania la care lucrez. Pf... nici nu stiu ce/cum sa scriu, pentru ca nu e foarte mult de scris. As putea sa rezum toata "petrecerea" intr-o singura propozitie... pe care n-o voi scrie. Totusi, sa incerc o descriere mai amanuntita. In primul rand, am sovait mult daca sa sau daca sa nu merg la aceasta petrecere. De ce? Pentru ca nu ma caracterizeaza petrecerile DELOC. Si nu ma simt deloc bine intre niste oameni cuasi-necunoscuti unde trebuie sa ma prefac permanent ca sunt altfel decat sunt in realitate. Nu de alta, dar "asa e bine" sau "asa cer bunele maniere". Cine a zis ca eu am bune maniere? Sau ca sunt un intelectual. Daca as fi un intelectual ar trebui sa fiu si platit ca unul, ceea ce nu se intampla. Cu cateva zile inainte am ajutat o colega de serviciu sa faca niste fluturasi (hartiute) pe care erau puse...
The Vertiginous Question is a problem posed by professor Benj Hellie and is simply this: why am I me and not someone else ? In other words, how come I live in this body having this particular mind and not some other body and some other mind? How come I can cause things to happen in the world from this particular vantage point and not another (your vantage point, for example)? This will be the subject of this article. In truth, for this to be properly accommodated, an entire book would be necessary. So I will need to take some shortcuts in order to keep this article manageably long, but do so in a way that doesn't take away from the coherence of the story. For this, I need to start with physics and then build our metaphysics on it and see where that takes us. We will see why death is an illusion, why you matter, despite your fragility when compared with the enormity of what we call "the rest of the universe", how we are all "one with the world", what can we say ...
In acest articol voi vorbi despre cum putem construi o masina a timpului care sa produca ceea ce in relativitatea generala se cheama "closed timelike curves", adica traiectorii prin spatiutimp pe care daca le adopti ajungi intr-o continua bucla temporala, calatorind perpetuu catre viitor si totusi ajungand in trecut. Ideea acestei masini a timpului ii apartine lui Richard Gott, de la Princeton University, care a publicat lucrarea sa in 1991: https://journals.aps.org/prl/abstract/10.1103/PhysRevLett.66.1126 Foarte pe scurt, mecanismul este dat de doua corzi cosmice infinite care se deplaseaza una pe langa alta in directii opuse. Pentru inceput, este nevoie de doua campuri scalare (scalare in sensul ca nu au o directie in spatiu, ci sunt reprezentate de numere in fiecare loc din spatiu). Un exemplu de camp scalar in realitate este campul Higgs, a carei excitatie este bosonul Higgs. Astfel de campuri scalare sunt ingredientele necesare pentru a avea o coarda cosmica (este ...
Comentarii