Proful de mate
Matematica mi se parea interesanta. Cand eram mic, in concediu cu totii la munte, uneori incercam sa dormim dupa masa. Dar pe mine nu ma lua somnul asa ca numaram: 1, 2, 3, 4... Ajunsesem, credeam eu, la trilioane! (in realitate, dureaza 31,7 ani sa ajungi la 1 miliard daca incrementezi o data pe secunda) Pe la 3-4 ani eram mandru ca stiu cat face 2+2. E 4! Dar 3+3 mi se parea diferit, dadea 6, care era mai sus, spre 10. Mi se parea complicat, mult mai dificil decat 2+2. In fine, m-am adaptat bine la cresterea complexitatii matematicii si am fost si la olimpiade prin clasele primare. Dar apoi ceva s-a schimbat. Lucrul principal care s-a schimbat (pe langa cresterea in complexitate a subiectului) era faptul ca acum aveam profesori dedicati - profesorul de matematica, nu "doamna invatatoare". Si, in cazul meu, nu m-am inteles bine cu profesoara de matematica din clasele 5-8. Mi se parea ca sare peste pasi si asta ma enerva - voiam sa inteleg cum a ajuns la rezultat, exact, dar...