Idealism, partea a treia - Lumea fizica

 Acum ca am acoperit ce este Idealismul si ce propune acesta, vreau sa vorbesc in acest articol despre ceea ce noi denumim "lumea fizica". Cum putem intelege lumea fizica din perspectiva Idealismului?

Primul lucru pe care trebuie sa il facem cred ca este sa ne uitam la ce ne spune stiinta, mai intai, despre lumea fizica. Vom vedea ca aceasta este formata, intr-o descriere high level, din materiale, obiecte, structuri pe care noi le percepem. Vedem, pipaim, auzim, simtim etc aceste lucruri. Si le denumim "lumea fizica". Dar pe masura ce ne uitam din ce in ce mai in detaliu la "lumea fizica" vedem ca este formata din molecule, atomi, particule subatomice si, in reprezentarea cea mai reductionista, din functii de unda. Un electron, de exemplu, este descris printr-o functie de unda. Insa nu vei putea observa niciodata functia de unda - singurele lucruri pe care le vezi atunci cand masori un electron (sau orice alta particula elementara) sunt observabilele acestuia: spin, sarcina electrica, pozitie, impuls si asa mai departe. Cu alte cuvinte, nu vezi lucrul in sine ci vezi observabilele sale.

Exact acelasi lucru poate fi exprimat prin prisma Idealismului. Kastrup propune analogia cu instrumentele de bord ale unui avion drept "lumea materiala". Avionul are senzori si poate masura temperatura aerului, altitudinea, presiunea si asa mai departe. Si aceste lucruri sunt afisate pe instrumentele de bord ale avionului. Ar fi o greseala, deci, sa confundam instrumentele de bord cu lucrurile in sine din afara avionului. Ar fi gresit sa credem ca instrumentul de bord care arata presiunea este presiunea sau ca instrumentul de bord care indica altitudinea este altitudinea. In fond, putem opri instrumentele avionului sau senzorii si presiunea, altitudinea, temperatura dispar. Cel putin dispar de pe instrumente. Dar nu dispar din lumea reala, cea din afara avionului. Similar, am putea sa nu masuram realitatea, sa nu masuram acea functie de unda a electronului. Nu am avea reprezentarea "instrumentelor de bord", in speta lumea fizica pe care o observam cu ale sale pozitii, spinuri, impulsuri, mase si sarcini electrice. Dar realitatea ar exista mai departe, in forma sa reala.

In cazul in care analogia nu este evidenta, instrumentele de bord din avion sunt precum lumea fizica - sunt ceea ce putem noi masura despre realitate. Dar nu sunt realitatea. Ar fi o greseala sa confundam lumea fizica, ceea ce putem masura noi, cu ceea ce chiar exista. Lumea fizica nu este altceva decat ceea ce putem noi masura, o reprezentare partiala a realitatii, similar cum instrumentele de bord nu sunt altceva decat ceea ce putem masura prin intermediul senzorilor avionului, o reprezentare partiala a conditiilor din exteriorul avionului. Nu ar trebui sa ne mire, deci, faptul ca putem descrie realitatea asa cum este in termeni de functii de unda si totusi sa nu o putem observa astfel.

De fapt, Kastrup propune o explicatie si pentru fenomenul de entanglement din mecanica cuantica tot printr-o analogie. Imagineaza-ti ca vrei sa te uiti la un meci de fotbal si pentru ca esti putin excentric iti instalezi doua televizoare in camera, fiecare televizor dat pe un canal diferit care transmite acelasi meci. Canalul A transmite cu propriile sale camere iar Canalul B transmite tot asa, cu propriile sale camere, amplasate diferit fata de Canalul A. Acum, sa presupunem ca un calator in timp de acum doua secole, cand nu exista televiziune, te viziteaza si vede meciul pe cele doua televizoare. Pentru el miscarea oamenilor din televizor este un mister total: cum ar putea sti oamenii ce alearga in interiorul primului televizor sa se miste la unison cu cei din cel de-al doilea, fara ca cele doua televizoare sa fie legate intre ele? Spooky action at a distance! Desigur, eroarea pe care el o face este sa creada ca in televizoare sunt oameni, nu reprezentarea unor oameni ce de fapt alearga pe un stadion departe de acele televizoare. Eroarea pe care o face este sa confunde ceea ce exista cu reprezentarea a ceea ce exista. Entanglementul este in acest model o simpla "luare de perspectiva" asupra aceleiasi realitati. Nu este altceva decat un mod alternativ de a reprezenta aceeasi realitate - nu ar trebui sa ne mire faptul ca cele doua observatii sunt corelate intre ele - observa, in fond, acelasi obiect.

Tocmai din aceasta eroare in care confunzi reprezentarea cu lucrul in sine deriva si problema grea a constiintei - prin stiinta observi lumea fizica (care este o reprezentare partiala si aproximativa a realitatii) si din acea reprezentare, din acea descriere in care vorbesti doar despre cantitati si pierzi pe drum calitatile vrei sa extragi inapoi calitatile. Si apoi te miri ca nu sunt nicaieri si concluzionezi ca "constiinta este o iluzie", ca "neuronii produc constiinta" (in loc ca neuronii sa fie doar imaginea unui proces metacognitiv) si asa mai departe. Ce ma mira este ca oameni ce se vor a fi "seriosi" si care sunt luati in serios spun astfel de lucruri (primul la care ma gandesc este Daniel Dennett). Toti acestia sunt orbi la ceea ce este evident - faptul ca exista constiinta si experienta subiectiva - si fac o gimnastica mentala elaborata pentru a arata ca nu exista, ca este o "iluzie" (desi iluzia in sine este o experienta constienta). Confunda continutul constiintei cu constiinta in sine. Sigur, continutul constiintei mele poate fi iluzoriu, dar el exista. Si, de fapt, este singurul lucru care exista, este primitiva ontologica. In ontologia mentala exista totul: spatiu, timp, energie, dimensiune, masa, sarcina electrica, campuri cuantice, logica, matematica, obiecte abstracte. Mintea este ceea ce de fapt exista, in timp ce toate celelalte lucruri pe care le probam prin metoda stiintifica si prin observatii si masuratori si pentru care formulam ipoteze si scriem teorii - toate aceste lucruri exista in ontologia mentala.

Si da, asta include lumea fizica.