Moralitate

 "Sa fie bine sa nu fie rau" - Gheorghe Hagi 

Dintre toate subiectele despre care am scris pana acum, indiferent de dificultatea lor, acesta mi se pare cel mai greu de abordat - ba chiar am avut oarece retineri daca sa scriu despre moralitate. De ce? Pentru ca oamenii au niste pareri foarte fixe la nivel de ce "este moral" si ce nu - orice deviere de la sistemul lor de valori te face sa arati ca un ciudat, un psihopat, un defect. Simpla punere in discutie a unor lucruri pe care ei le considera imorale, doar pentru simplu fapt ca intrebi de ce le considera astfel deja te pune pe "lista neagra", pentru ca ele sunt imorale prin definitie si nici macar nu ar trebui sa intrebi de ce, ar trebui sa stii apriori ca sunt si gata, nu ai voie sa intrebi de ce sau sa pui la indoiala faptul ca sunt imorale. Daca totusi insisti sa intrebi, de obicei raspunsul este ceva in doi peri, de genul "hai pleaca de aici, cum intrebi asa ceva?" sau "asta ar fi trebuit sa stii deja tu de la tine, nu sa ma intrebi pe mine". In orice caz, daca intrebi pe cineva de ce actul X este imoral, in general ori nu iti raspunde, ori te face sa te simti imoral fara sa-ti spuna de ce, ori iti zice ca ar trebui sa fie evident ca e imoral ori iti zice "pentru ca e gresit" fara sa-ti spuna si de ce. Si asta pentru ca, cred eu, majoritatea oamenilor nu au un raspuns, spera sa paseze responsabilitatea pe umerii tai tocmai ca sa nu fie nevoie sa raspunda ei de ce actul X este imoral. Raspunsul real ar fi "pentru ca asa simt". Unii oameni cred ca doar pentru ca simt ca un act este imoral asta este indeajuns dar eu nu ma numar printre ei. Simpla mea intuitie ca este imoral nu cred ca este indeajuns, trebuie vazut si de ce.

Cum acest subiect este unul dificil si este dezbatut de milenii (fara sa se ajunga la un consens) nu voi incerca nici eu sa ajung la o concluzie, nu voi zice "legile morale adevarate sunt urmatoarele". Ce voi face va fi sa expun cateva scenarii ce trebuie analizate, la nivel moral, de fiecare dintre voi (eu nu voi spune ce ar trebui facut in acel scenariu, tot ce voi face va fi sa le prezint), dupa care voi expune cateva lucruri destul de cunoscute intr-o discutie despre moralitate dar care nu sunt neaparat cunoscute publicului larg urmand apoi sa prezint cum vad eu lucrurile, care este modelul meu de valori. Din nou, cel mai probabil modelul meu de valori nu va fi neaparat pe gustul multora dintre voi (si invers, modelul vostru pe gustul meu) asa ca daca credeti ca nu e ok sa va expuneti la ceea ce cred eu despre moralitate eu zic ca este un moment bun sa va opriti aici cu cititul. Daca vi se pare interesant subiectul cred ca veti gasi destule lucruri care macar sa va puna la indoiala actualul sistem de valori (indiferent cum este el) si, presupunand ca va pasa cu adevarat de astfel de lucruri, sa il re-evaluati. Si spun "presupunand ca va pasa cu adevarat de astfel de lucruri" pentru ca oamenilor in general nu le pasa chiar atat de mult despre moralitate; de obicei sistemul lor de valori este format din copilarie si batut in cuie - din ce am observat eu, aproape nimeni nu si-l ajusteaza de-a lungul vietii pentru ca asta ar insemna ca au gresit in tot acest timp si nimeni nu vrea sa recunoasca asa ceva, imediat gasim motive pentru care ceea ce am crezut ani de zile este adevarat si nu are cum sa fie fals, inclusiv (si mai ales) cadrul moral pe care il utilizam, ceea ce este just, corect, bun. Si este de inteles sa fie asa, practic daca am face modificari mari in sistemul nostru de valori ne-am da viata peste cap, am considera ca am gresit atata timp, ani de zile, iar aceasta lipsa de consistenta (sau disonanta cognitiva) este foarte neplacuta. Dar eu nu cred ca trebuie sa fie asa, cred ca putem invata din scenariile pe care urmeaza sa le prezint si putem sa ne gandim putin mai profund daca ceea ce am considerat pana acum ca "just" si "moral" chiar este asa, cred ca merita efortul.

Ce inseamna sa fii moral? Ce reprezinta acest termen, "moralitate"? Este greu de definit in mod precis, insa in mare inseamna "care este lucrul just de facut?", "cum putem avea o societate mai buna?" - in mare, moralitatea are legatura cu "a fi bun" sau "a fi just", "a fi corect". 

Scenarii

Problema cu caruciorul

Situatia 1

Problema cu caruciorul este de obicei problema cu care incepe orice curs despre filosofia moralitatii: esti intr-un carucior minier ce a luat-o la vale iar in fata ta se afla cinci oameni legati pe sine care odata loviti vor muri (presupunem ca stii cu certitudine asta). Caruciorul nu mai are frane si nu poate fi oprit, in scurt timp va lovi cei cinci oameni. Insa in interiorul sau se afla o maneta de care poti trage si schimba macazul - te poti muta pe o alta linie unde este un singur om legat pe sine care va fi ucis in locul celor cinci.

The Trolley Problem, una dintre cele mai cunoscute probleme de moralitate

(in poza esti portretizat langa carucior insa in scenariul meu te afli inauntru)

Strict moral vorbind, ce ai face? Ai trage de maneta si ai salva cei cinci oameni, omorand unul singur, cel de pe linia pe care ai mutat caruciorul? Ai considera un astfel de act unul moral? In fond, ai salvat cinci oameni de la moarte si ai facut ca situatia imposibila in care te afli sa produca "raul cel mai mic", adica sa omoare un singur om. Majoritatea oamenilor intrebati sustin ca este perfect logic sa ai o astfel de pozitie avand in vedere situatia data.

Situatia 2

Urmatoarea situatie din aceasta problema este aceeasi insa detaliile sunt putin diferite: caruciorul o ia la vale, urmeaza sa omoare cei cinci oameni insa de data aceasta te afli pe un pod de deasupra sinelor pe care se deplaseaza caruciorul. Langa tine se afla un... gras pe care il poti impinge pe sine. Odata cazut pe sine, caruciorul se va lovi de gras si se va opri, astfel incat cei cinci oameni vor fi salvati (sa zicem ca tu esti foarte slab si nu te poti arunca tu pe sine, nu vei putea opri caruciorul). Vei impinge grasul de pe pod astfel incat sa opresti caruciorul? In fond, intocmai precum in situatia 1, vei omori un singur om si vei salva cinci, diferenta aici fiind ca omul care va muri se afla pe pod si nu pe sina pe care ai schimbat macazul in prima situatie.

In acest caz de obicei oamenii argumenteaza ca intrand in contact direct cu grasul (impingandu-l) este diferit de situatia in care trageau de o simpla maneta, cea de la situatia 1 - aici vorbim despre un act direct, despre un contact fizic cu victima, despre o crima (desii unii sustin ca l-ar impinge de pe pod si i-ar salva pe cei cinci).

Situatia 3

Daca faptul ca intram in contact cu grasul in situatia 2 este o problema, aceasta este remediata in situatia 3: in loc sa il impingem de pe pod, grasul se afla pe pod iar sub picioare are o trapa care poate fi deschisa prin intermediul unei manete aflata la distanta - putem trage de maneta pentru a deschide trapa, grasul cade pe sine, opreste caruciorul, iar cele cinci persoane sunt salvate - intocmai precum situatia 1, insa de data aceasta trasul de maneta nu schimba macazul ci deschide trapa, omorand o singura persoana si salvand cinci. Ai trage de maneta? Ai spune ca tragand de maneta ai comis un act moral si a trage de maneta este lucrul just, moral, bun de facut?

Situatia 4

Ultima situatie a acestui scenariu este putin diferita: de data aceasta esti un doctor care primeste cinci pacienti in regim de urgenta: pacientii au suferit un accident de munca, fiind loviti de un carucior. Pacientii au suferit rani grave, unul avand probleme cu ficatul, altul cu rinichii, altul cu plamanii, altul cu inima si altul cu pancreasul. Pacientii vor muri in curand daca nu vor face fiecare dintre ei un transplant pentru fiecare dintre organele afectate. Intre timp primesti la consultatie un alt pacient, perfect sanatos. Apasat de stressul de a ii salva pe cei cinci pacienti loviti de carucior ai o idee: de ce sa nu il omori pe pacientul sanatos, sa ii iei ficatul, rinichii, plamanii, inima si pancreasul si sa-i salvezi pe cei cinci? In fond ai comite actul moral de a salva cinci oameni cu sacrificiul unuia singur, intocmai precum in situatia 1!

Fetita Teroristului

Situatia 1

Luptator in brigada antiterorista, intr-o zi esti chemat pentru un caz urgent: o bomba a fost amplasata in metropola in care te afli si in care locuiesc milioane de oameni. Teroristul a fost prins la fata locului, langa bomba nucleara a carui timer arata ca va exploda peste 5 minute. Teroristul poate fi torturat si va spune codul de dezamorsare. Ar fi un act moral torturarea teroristului si salvarea oamenilor din oras?

Situatia 2

Teroristul rezista la orice potentiala tortura si nu poate fi convins sa spuna codul de dezamorsare. Totul pare pierdut pana cand primesti un telefon de la presedinte care iti spune ca teroristul era urmarit de ceva vreme si ca o echipa a trupelor speciale este la el acasa, intr-o alta tara (in tara de origine a teroristului) insa tot ce au gasit la el acasa a fost fetita lui de 5 ani. In urma analizarii profilului sau psihologic este evident ca teroristul tine foarte mult la fata sa - fata ar putea fi torturata si teroristul va spune cu certitudine codul de dezamorsare - luand decizia ca fetita sa fie torturata vei putea salva milioane de oameni. Ai spune ca a tortura fetita ar fi un act just, moral, lucrul bun de facut? Conteaza numarul de oameni care ar muri in urma bombei? Conteaza numarul de copii torturati din familia teroristului? Daca teroristul cere, ca schimb pentru codul de dezamorsare, ca tu sa torturezi 1000001 oameni dintr-o alta tara pentru a salva cei 1 milion de oameni care ar muri in urma bombei pe care a pus-o? Dar daca simpla zmulgere a unui fir de par din capul fetitei teroristului l-ar determina pe acesta sa spuna codul de dezamorsare? Ar fi etic, ar fi moral sa ii zmulgi fetitei acel fir de par sau orice fel de agresiune asupra fetitei, complet nevinovate, ar fi un act imoral, chiar si in situatia data? Dar daca este fetita unui dusman de-al teroristului, un om care a luptat ani de zile impotriva terorismului la nivel mondial? Ar fi mai rau decat daca ai tortura fetita teroristului?

Orbul si restul

Situatia 1

Esti detinatorul unei covrigarii si intr-o zi un orb vrea sa cumpere un covrig care este 1 leu. Orbul iti da, fara sa stie, 10 lei, crezand ca ti-a dat 1 leu. Ai putea sa nu ii dai restul orbului si sa pastrezi cei 10 lei pentru ca oricum orbul nu ar sti. Te gandesti putin, te uiti in jur, vezi ca mai sunt persoane care se uita la voi si te gandesti "daca nu ii dau restul orbului lumea m-ar putea vedea si astfel s-ar duce vorba ca nu am dat restul unui orb si deci afacerea mea ar avea de suferit" astfel incat te decizi sa ii dai pana la urma cei 9 lei rest orbului. A fost acesta un act moral? In fond, ai dat orbului restul, asa cum trebuie. A contat sau nu motivul pentru care ai returnat restul orbului?

Situatia 2

Esti in aceeasi situatie ca mai sus, orbul plateste 10 lei pentru un covrig ce costa doar 1 leu, insa de aceasta data pur si simplu ii dai restul orbului pentru ca consideri ca asa este corect si pentru ca il respecti, pentru ca este datoria ta sa dai cei 9 lei rest oricui cumpara cu 10 lei un covrig ce costa 1 leu. Este o diferenta intre aceasta situatie si situatia 1? Sunt la fel?

Criminalul si sifonierul

Intr-o zi un prieten de-ai tai suna la usa. Ii deschizi si prietenul tau, disperat, iti spune ca vrea sa se ascunda la tine in casa, un criminal vrea sa il omoare. Il ascunzi pe prietenul tau in sifonier. Dupa 1 minut soneria suna din nou, deschizi si la usa se afla criminalul, care te intreaba daca prietenul tau se afla in apartamentul tau, poate chiar in sifonier. Ar fi moral sa minti criminalul? Ar fi lucrul just, corect, bun?

Canibalul

O situatie reala: Armin Meiwes, un canibal din Germania, a pus un anunt in 2001 in "The Cannibal Cafe" in care stipula faptul ca este in cautarea "unui barbat cu varsta intre 18 si 25 de ani care doreste sa fie omorat si mancat". In jur de 240 de persoane ai raspuns anuntului, 4 s-au prezentat la "interviu" iar unul dintre ei a si fost de acord cu "cerintele", semnand ca de buna voie este de acord sa fie omorat si mancat de catre Meiwes (povestea este... putin mai complicata de atat, sunt sigur ca puteti afla mai multe si fara sa dau eu detalii aditionale). In cele din urma, "aplicantul" a fost omorat si mancat, toate cu acordul expres al acestuia - Meiwes a spus ca sub nicio forma nu l-a obligat sa faca asta, la fel cum nu i-a obligat nici pe cei 240 de oameni care au aplicat la anunt si nici pe ceilalti 4 care s-au si prezentat la "interviu". Putem spune ca actul lui Meiwes este unul imoral, rau, injust?

Videochat cu pedofil

Un pedofil pune un anunt in care propune foarte multi bani in schimbul accesului video la momentele cand un parinte isi imbaiaza bebelusul. Astfel, argumenteaza pedofilul, isi poate satisface nevoile sexuale fara a abuza de niciun copil si fara a produce suferinta nimanui, ba chiar ar putea ajuta un copil prin banii pe care i-ar da in schimb. Un parinte este de acord si ii ofera pedofilului accesul video la momentele cand ii face baie copilului sau de numai 2 ani. Pedofilul este satisfacut sexual, parintele primeste bani iar copilul nu stie nimic din ceea ce se intampla si deci nu il afecteaza in niciun fel. Mai mult, dupa mai multe astfel de situatii, parintele, divortat si fara foarte multi bani, isi permite sa isi trimita copilul la cele mai bune universitati utilizand banii pedofilului iar copilul ajunge un om de succes. Este aceasta situatie una imorala, gresita, injusta, rea?

Mignonette

In urma unui accident pe mare, un vas pe care se aflau patru persoane s-a rasturnat iar cei patru au supravietuit datorita unei barci de salvare. Timp de peste 20 de zile au ramas in acea barca de salvare avand ca hrana numai doua conserve de napi si prinzand o broasca testoasa pe care au mancat-o. Fiind cu totii foarte aproape de moarte, au discutat daca sa traga la sorti care dintre ei sa moara astfel incat ceilalti sa il manance si sa supravietuiasca, insa nu s-au pus de acord cum sa faca tragerea la sorti. Intr-un final, copilul care spala podelele a fost omorat si mancat de catre ceilalti, argumentatia fiind ca oricum era orfan iar ei aveau familii acasa care ii asteapta. Dupa alte cateva zile acestia au fost interceptati de catre o nava si salvati.

Acest caz a fost dezbatut pe larg - este o crima crima daca este facuta din necesitate? Este doar omucidere? A fost un lucru imoral omorarea copilului avand in vedere circumstantele? Se mai poate vorbi despre moralitate intr-o situatie de viata si de moarte?

Copilul torturat

Intr-o poveste fictiva sub numele "The Ones Who Walk Away from Omelas" un intreg oras duce o viata fericita si minunata: toti cetatenii sai sunt fericiti, competenti, culti si asa mai departe, fara ca nimeni sa aiba vreo problema. Totul pare in regula insa exista o singura problema: un copil este inchis intr-un beci si torturat pentru ca toti acesti oameni sa fie fericiti, acesta este pretul pe care orasul il plateste pentru a trai astfel. Initial cetatenii nu stiu ca astfel stau lucrurile ci afla mai tarziu, pe masura ce imbatranesc.

Am considera tortura copilului un act imoral sau am pune mai degraba pret pe faptul ca toti ceilalti cetateni duc o viata minunata in urma acestui "schimb"?

Mama surogat

Un cuplu care nu putea avea copii (cel putin nu fara a pune viata sotiei in pericol) a ales sa foloseasca o mama surogat pentru a avea un copil: mama "purtatoare" urma sa fie inseminata artificial cu sperma sotului cuplului, sa nasca copilul dupa care sa il predea cuplului in schimbul sumei de 10000$ plus cheltuielile de spitalizare. Cuplul si mama surogat au semnat un contract in acest sens insa dupa ce mama surogat a nascut copilul aceasta s-a razgandit - nu a vrut sa mai dea copilul cuplului in ciuda contractului semnat. Lasand la o parte orice implicatii legale, ce este moral de facut in aceasta situatie? Ar trebui sa fie fortata respectarea contractului? In fond, cele doua parti au stiut de la inceput despre ce este vorba si au formulat contractul foarte clar in acest sens, nimeni nu a manipulat pe nimeni, ambele parti fiind perfect constiente despre ceea ce fac si cazand de acord asupra contractului. Sau ar trebui respectat dreptul mamei de a-si creste copilul, avand in vedere ca este al ei si ca nu putea sti apriori ce va simti in momentul in care il va naste, ce fel de atasament si cata dragoste va avea fata de copilul sau, de nebanuit inainte de a-l naste? Prin urmare, mama surogat nu a avut toate informatiile la momentul cand a semnat contractul si deci contractul este nul. Care dintre aceste optiuni vi se pare cea corecta, morala, justa?

Toaleta defecta

Intr-o dimineata, o batrana din New York observa ca toaleta sa este defecta, una dintre tevi curgand. Dorind sa o repare, aceasta cheama un instalator. Instalatorul se uita la teava, o evalueaza, iar apoi ii spune batranei costul reparatiei: 20000$. Batrana se duce asadar la banca pentru a scoate cei 20 de mii de dolari si a repara toaleta. Functionarul de la ghiseu o intreaba pe batrana de ce vrea sa retraga o suma atat de mare iar batrana, senina, ii spune ca are o teava care ii curge si trebuie sa o repare. Functionarul intelege ca are de-a face cu o inselaciune si suna la politie iar politia il aresteaza pe instalator pentru tentativa sa de inselaciune. Este imorala arestarea instalatorului? In fond, acesta nu a facut altceva decat sa ceara un pret pe care el l-a considerat corect pentru repararea acelei tevi, 20 de mii de dolari. Batrana a fost de acord, fara sa fie fortata in vreun fel. Este imoral actul instalatorului?

Star Trek

Intr-unul dintre episoadele din Star Trek: The Next Generation nava USS Enterprise ajunge la o planeta minunata unde nu exista violenta si oamenii erau foarte fericiti. Nimeni nu stia exact cum se intampla acest lucru insa pe orbita exista o alta nava supersofisticata care nu comunica cu cei de pe planeta in mod direct insa avea grija de ei. Echipajul de pe Enterprise face o vizita pe suprafata planetei si il iau si pe "copilul navei", Wesley Crusher, cu ei. Wesley este lasat sa se joace un fel de frisbee cu ceilalti copii de pe planeta. In timp ce se joaca, unul dintre copiii acelei civilizatii arunca acel frisbee intr-o zona cu flori, imprejmuita cu un gard inalt de 20-30 de centimetri. Ingrozit, acesta ii spune lui Wesley sa nu sara acel gard sa ia frisbeeul, insa Wesley nu intelege de ce, sare gardul, calca in picioare cateva flori si se intoarce cu frisbeeul. In scurt timp apare "politia" acelei civilizatii, constata infractiunea si pregatesc injectia letala: acea zona cu flori era complet interzisa si nimeni nu avea voie sa patrunda pe ea sau sa strice vreo floare.

Wesley spune ca nu a stiut, ca nu a vrut sa faca niciun rau, nu a avut nicio intentie sa distruga vreo floare sau sa nu respecte legile de pe acea planeta, insa legea este clara: oricine nu respecta zona imprejmuita de gard trebuie executat. Intre timp apar si ceilalti membri ai echipajului care il salveaza pe Wesley, luptandu-se cu politia, insa atunci cand capitanul incearca sa se teleporteze inapoi pe nava Enterprise transportorul nu functioneaza: nava care ii proteja pe cei de pe planeta le bruiaza capacitatea de transport al membrilor echipajului.

In acest caz ar fi fost just ca Wesley sa fie executat? In fond, asta era legea de pe planeta. Sau ar fi fost imorala executia lui Wesley avand in vedere ca nu a stiut ca e interzis sa sara in zona imprejmuita cu gard iar actul sau oricum nu a fost unul violent sau rau intentionat. Episodul se incheie prin discursul capitanului Picard care argumenteaza ca legile nu pot fi absolute si ca chiar daca Wesley a incalcat o lege de pe planeta protectorii planetei ar trebui sa faca o exceptie in acest caz iar acestia sunt de acord si permit echipajului teleportarea inapoi pe USS Enterprise.

Alte scenarii

Ne putem gandi la o sumedenie de alte scenarii: daca faci o promisiune si nu te tii de ea este imoral? Este homosexualitatea imorala? Dar sa omori animale pentru a le manca? Este imoral sa arzi steagul propriei tari? Este imoral sa fii ateu? Este violul imoral daca violatorul spune ca victimei sale i-a placut? Este moral sa ai sclavi daca ei insisi sunt de acord cu asta? Care este limita de varsta dintre a fi copil si a fi adult - 18 ani, asa cum este in lege? 14 ani, cand iti iei buletinul? 12 ani, cand unele fete au prima menstruatie? 21 de ani, precum in SUA? 25 de ani, cand biologic cortexul prefrontal isi termina mielinizarea? Daca moralitatea tine cont de acordul expres al partilor, cand iti poti da acordul, de la ce varsta si de ce? Are casatoria vreo valenta morala sau este doar un simplu contract? Daca da, este morala casatoria dintre persoane de acelasi sex? Dar casatoria intre mai multe persoane? Dar casatoria cu un animal? Dar casatoria cu tine insuti sau cu un obiect? Este imoral sa torturezi animale? Este moral ca in cazul unei vizite la doctor din care afli ca esti perfect sanatos si ca nu ai nicio problema doctorul sa ceara bani pentru respectiva vizita? Este moral ca in cazul in care copilul tau se ineaca intr-un lac impreuna cu un copil necunoscut sa iti salvezi propriul copil desi copilul necunoscut era mai aproape de tine si putea fi salvat el, avand sanse mai mari de supravietuire? Ar fi moral sa iti bombardezi orasul natal ca pilot pe un bombardier? Este morala pedeapsa capitala? Ar fi moral sa aplicam "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte", sa furam hoti, sa omoram criminali, sa violam violatori? Este moral ca unei persoane de sex masculin care se simte la nivel subiectiv femeie sa ii spunem ca este nebun, defect? Este moral sa jignim, daca respectiva jignire este adevarata (sa zicem, sa spunem unei persoane grase ca e grasa, unei persoane urate ca este urata etc)? Este morala crima in functie de context (sa zicem intr-o situatie de autoaparare sau in salvarea unei victime) sau este crima imorala indiferent de context? Dar intr-o situatie de supravietuire, precum in cazul "Mignonette"? In cazul in care avem doi muncitori in constructii, unul puternic genetic, care poate cara niste materiale de constructii cat poate un altul, mult mai slab si fragil, in 5 ori acel timp - ar fi moral sa il platim mai bine pe cel mai puternic, pentru ca rezolva treaba mai repede, sau pe cel mai slab care depune un efort mult mai mare pentru aceeasi munca? Ca patron de companie, este moral sa discriminam femeile care ar putea ramane gravide si ne-ar putea afecta productivitatea si sa angajam barbati in loc avand garantia ca nu ne vom confrunta cu astfel de probleme? Este prostitutia imorala? Ce diferenta ar fi intre prostitutie, in care cineva se foloseste de corpul tau, si un job obisnuit in care cineva se foloseste tot de corpul tau (sa zicem cineva care cara mobila) sau in care cineva se foloseste de mintea ta (sa zicem programator)? Este un act moral daca este facut "de frica lui Dumnezeu"? Conteaza motivul pentru care faci un act, indiferent de consecinte sau conteaza consecintele sale? Este moral sa ti se intample ceva ce nu meriti? Ce inseamna "a merita"? Exista karma cosmica? Sunt legile morale construite in edificiul naturii sau sunt mai degraba inventate de noi? Variaza moralitatea in functie de situatia din societate sau este ceva absolut, batut in cuie, etern?

Pare ca putem veni cu astfel de intrebari la infinit. Sunt convins ca o parte dintre scenariile de mai sus v-au dat o reactie puternica in care pur si simplu "simtiti" ca respectivul scenariu nu este corect. In o parte dintre ele si puteti argumenta de ce este (sau nu) corect. In plus, o mare parte dintre ele sunt subiecte tabu care in general sunt evitate de majoritatea oamenilor - simpla aducere a lor in discutie deja ii face sa se simta inconfortabil.

Mai departe vom vorbi despre maniera in care putem aborda toate aceste probleme si scenarii - ce fel de cadre morale exista (in mare) si cum putem aborda (unele dintre) scenariile de mai sus. Vom vorbi si despre karma, despre ought from is, despre realism moral vs constructivism moral si in final despre propriul meu cadru de valori si cum vad eu moralitatea.

Cadre Morale

Bun, deci cum putem rezolva, in mare, problemele de mai sus? Cum le putem aborda? Ce fel de cadru moral putem avea pe baza caruia sa putem discerne daca situatiile de mai sus sunt morale, imorale sau amorale (amorale in sensul ca nu au nimic de-a face cu moralitatea, nu sunt nici morale si nici imorale). Aici discutia devine una complicata: daca ar fi sa o tratam la modul profund am scrie o carte intreaga despre acest subiect insa nu putem face asta in contextul unei simple postari pe blog. Asadar va fi nevoie sa incerc sa expun cateva cadre morale in cel mai scurt mod cu putinta fara insa a stirbi din esenta acestora - este important sa intelegem care este ideea fiecaruia, in mare.

Religia

Primul cadru moral este cel religios: ceea ce este moral de facut este scris intr-o carte sfanta, instructiunile provenind direct de la creator. Nu este nimic de dezbatut, tot ce trebuie facut este sa urmezi instructiunile din carte asa cum sunt ele prezentate. Orice abatere este un act imoral. Chiar nu stiu ce pot adauga, aici. Ma intreb pe care dintre cele 2000 de religii ar trebui sa le urmam? Care este "cartea sfanta" corecta? Trebuie respectat intocmai ce scrie in carte sau facute unele exceptii? Cum facem cu scenariile care nu sunt in carte (acum mii de ani nu existau telefoane mobile, internet etc etc)? Trebuie sa respectam ad litteram ce scrie acolo sau consideram acele exemple drept metafore si ramane sa le interpretam noi asa cum ne convine? Cum facem cu "poruncile" din carte? Daca una dintre porunci este "sa nu ucizi", este moral sa ucizi intr-o situatie de autoaparare? Este moral sa minti criminalul care te intreaba daca prietenul tau se ascunde in sifonier, daca una dintre porunci este "sa nu minti"? Ce decizie ar trebui luata in scenariile de mai sus daca aplicam cadrul religios al moralitatii? Tragem de maneta si mutam caruciorul pe linia cu un singur om, conform invataturilor religioase?

Eu nu am gasit raspunsul la aceste intrebari (bine, nici nu m-am obosit prea tare sa caut dar am intrebat chiar si oameni care au terminat teologia despre cum ar raspunde ei la astfel de scenarii si chiar nu au stiut, nu isi pusesera niciodata astfel de intrebari). Nu cred ca religia ofera un cadrul moral rezonabil asa ca nu voi dezvolta mai departe acest cadru.

Utilitarismul

Utilitarismul a fost formulat initial de catre Jeremy Bentham. Principiul pe care acesta se bazeaza este foarte simplu: maximizarea fericirii tuturor oamenilor. Bentham spune ca oamenii sunt ghidati de doua mari "forte": placerea si durerea. Oamenii vor sa maximizeze placerea si sa minimizeze durerea. Prin urmare, lucrul moral de facut este exact acesta: maximizarea placerii si minimizarea durerii pentru un numar cat mai mare de oameni. Pentru a face asta trebuie sa ne uitam la consecinte: la ce consecinte duce un anume act? Daca actul respectiv creste placerea intr-o societate atunci actul este unul moral. Daca actul creste durerea atunci este unul imoral. Fiind un cadru care se uita la consecintele unui act este un cadru denumit consequentialst spre deosebire de oponentul sau care se uita la actul in sine (fara sa tina seama de consecintele lui), cel categoric.

Astfel, daca utilizam acest cadru moral, in situatia caruciorului care urmeaza sa omoare 5 oameni lucrul moral de facut este sa tragem de maneta si sa mutam caruciorul pe cealalta linie unde va omori un singur om, astfel maximizand placerea si minimizand durerea.  Totul pare foarte logic si evident, insa odata ce te uiti la detalii incepi sa gasesti probleme in acest cadru moral: ar fi moral sa profitam de minoritati atat timp cat asta duce la cresterea placerii in majoritate (sa zicem ca facem spectacole unde aruncam intr-o cusca cu lei cativa membri ai unei minoritati in timp ce majoritatea se distreaza copios) - in fond nu facem altceva decat sa crestem placerea in societate - chiar daca minoritatea sufera (sa zicem, 5 oameni din 100) majoritatea se simte super (ceilalti 95 de oameni). Chiar si daca 30 dintre cei din majoritate sunt oripilati de acest act, tot avem o majoritate (65 de oameni) care se distreaza pe seama celor 5 care sunt mancati de lei in acea cusca, deci actul este unul moral, conform acestui cadru de moralitate, cel utilitarist.

Si totusi cred ca sunteti de acord ca ceva nu pare "cum trebuie". In mod intuitiv ni se pare ca descrierea de mai sus nu este una tocmai morala. Putem merge si mai departe si ne putem uita la si mai multe detalii: ar conta, de exemplu, daca in cazul caruciorului cei cinci legati pe sine ar fi cei mai mari criminali iar omul care este singur pe sina este un om extraordinar care a ajutat societatea de cand s-a nascut, un adevarat sfant in viata? Ai mai trage de macaz pentru a maximiza placerea si a minimiza durerea, omorand sfantul legat pe sine si salvand criminalii? Dar daca cei cinci sunt niste oameni foarte batrani, aflati la finalul vietii, iar cel singur pe sine este un copil cu tot potentialul in fata? Ar fi moral sa omori copilul si sa salvezi niste oameni care mai au foarte putin de trait? Sau daca cei cinci sunt bolnavi terminali si cel singur este perfect sanatos? Sau daca cei cinci dorm (si nu vor sti ca vor muri, nu vor suferi in niciun fel) iar acela singur este treaz si traieste cu groaza ultimele sale clipe? Sau daca cei cinci sunt niste oameni cu retardare mintala, aproape inconstienti de propria lor existenta, insa cel singur este unul dintre cei mai mari genii, super self-aware si care constientizeaza pericolul in care se afla, contempleaza la ce lucruri extraordinare ar face daca nu ar muri si asa mai departe? Sau daca cei cinci sunt dintr-o alta tara indepartata iar acela singur este din tara ta sau membru al familiei tale? Sau daca linia cu cei cinci este pe cealalta parte a planetei iar linia cu acela singur este langa tine - ai lasa sa moara cei cinci avand in vedere faptul ca nu vei fi martor la moartea lor, nu-i vei observa murind, insa pe aceasta singur, fiind langa tine, il vei vedea omorat? Este mai usoara responsabilitatea morala daca cei cinci mor foarte departe de locul unde te afli?

Dupa cum puteti vedea, detaliile conteaza. In functie de detaliile prezentate, felul in care te simti in corp (markerii somatici, cum ii denumeste Damasio) este diferit - simti altceva pe masura ce citesti mai multe detalii, desi scenariul in sine este acelasi: un singur om in loc de cinci.

Cardul utilitarist, cel putin cel initial formulat de catre Bentham, nu tine cont de astfel de detalii - totul se rezuma la utilitate, care este definita prin maximizarea placerii si minimizarea durerii. Insa acesta a fost "imbunatatit" mai tarziu de catre John Stuart Mill. Mill propune o extindere a contextului utilitarist prin faptul ca el spune ca fiecare dintre noi avem drepturi naturale (in timp ce Bentham spune ca nu avem asa ceva). In plus, in timp ce Bentham sustine ca doar cantitatea de placere si durere conteaza, Mill spune ca si calitatea durerii si placerii conteaza - unele dureri si placeri sunt mai puternice decat altele. Cum poti determina care dureri sau placeri sunt mai puternice decat care alte dureri sau placeri? Intreband pe cineva care le-a experimentat pe ambele.

Prin urmare, in cadrul utilitarist propus de Mill nu ar fi moral sa arunci cei 5 prizonieri in cusca cu lei pentru distractia celorlalti 95 de spectatori. De ce? Pentru ca pentru cei 5 prizonieri cantitatea dar mai ales calitatea durerii pe care o resimt este mai mare decat cantitatea dar mai ales calitatea placerii pe care o resimt ceilalti 95 de spectatori (va las pe voi sa decideti daca este un argument bun).

Libertarianismul

Robert Nozick este unul dintre proponentii libertarianismului. Ideea este una foarte simpla: societatea ar trebui sa lase modul fiecaruia dintre noi de a trai la alegerea acestuia, atat timp cat actiunile noastre nu incalca drepturile celorlalti (personal am o simpatie aparte pentru aceasta idee si spun doar "simpatie" pentru ca discutia este complicata cand te uiti din nou la detalii). Nozick propune urmatoarele lucruri ca injuste: legi care restrang libertatea oamenilor pentru binele lor (sa zicem, obligatia de a purta centura de siguranta sau casca de motocicleta); legi care restrang libertatea indivizilor in numele unui cod moral care trebuie urmat in mod obligatoriu; legi care redistribuie avutia (taxarea, de exemplu, care este echivalata cu sclavia, avand in vedere ca banii pe care ii obtii prin munca cinstita iti sunt luati in mod abuziv, fortat, si deci statul beneficiaza de munca ta in mod fortat si deci statul te detine ca sclav, in mod automat, pentru perioada in care munca ta (si produsul muncii tale) ajunge in posesia statului).

Pentru Nozick o redistribuire a avutiei in societate este justa daca respectiva avutie a fost obtinuta just (fara abuzuri, forta, furt etc) si este apoi schimbata intre parti prin comun acord (piata libera). De exemplu, in cazul cu toaleta defecta in care instalatorul a cerut 20000 de dolari pentru repararea ei - acea situatie este una justa pentru ca este negociata pe piata libera si cele doua parti sunt de acord, fara ca vreuna sa fie fortata in vreun fel. In plus, Nozick spune ca daca oamenii sunt fortati in platirea unor taxe asta arata ca nu suntem proprietarii propriului corp, propriei existente - suntem sclavii societatii, macar in parte. Impotriva obiectiei ca saracii au mai multa nevoie decat bogatii de banii obtinuti prin taxe, Nozick sustine ca chiar daca este asa, saracii nu sunt indreptatiti la acei bani iar bogatilor ar trebui sa le fie permis sa isi cheltuie bani cum doresc, presupunand ca au fost obtinuti pe piata libera si in mod cinstit. Si, de fapt, Nozick merge atat de departe incat sa spuna ca chiar si intr-o societate in care taxarea a fost aleasa in mod democratic tot ar fi imoral sa fortezi oamenii care nu au votat sa plateasca taxe - si in aceasta situatie avem de-a face cu un abuz asupra lor si asupra drepturilor lor si a proprietatii lor.

Ideea de baza de retinut este ca in contextul libertarian fiecare dintre noi suntem proprii nostri stapani, fata de mintea si trupul nostru - doar noi putem lua decizii referitoare la ceea ce ne reprezinta iar orice afront impotriva acestui fapt este un abuz si deci un lucru imoral (ca paranteza, inclin sa cred ca este corect, cu cateva mentiuni pe care le voi expune la finalul acestei postari).

Nozick ataca si utilitarismul, enuntand existenta unui "demon" (demonul lui Nozick) care simte foarte multa placere prin torturarea intregii umanitati, mai mare decat durerea resimtita de intreaga umanitate (si de calitate mai "buna"), incat lucrul moral de facut conform utilitarismului este sa torturezi umanitatea pentru placerea demonului. Pe scurt, acest exemplu ar trebui sa arate ca utilitarismul (fie ca este cel al lui Bentham fie ca este cel al lui Mill) este gresit, sustine Nozick.

Deontologia

Immanuel Kant este intemeietorul deontologiei drept cadrul moral. Kant este dificil de citit si inteles insa are o influenta destul de mare asupra actualului cadru moral din societatea curenta (cel putin in Europa/US). O sa incerc sa nu intru in foarte multe detalii, din nou, si totusi sa prezint punctul sau de vedere. 

Kant sustine ca adevarata libertate a unei persoane provine din faptul ca oamenii, spre deosebire de animale, au ratiune. Ratiunea ne da capacitatea de a avea cu adevarat libertate. Si pentru a demonstra putem lua un exemplu trivial: sa zicem ca te duci sa iti cumperi inghetata. Iti place foarte mult inghetata de ciocolata, insa la taraba gasesti doua arome: ciocolata si vanilie. Sa fii cu adevarat liber ar fi sa alegi inghetata de vanilie, spune Kant (sau ma rog, spun eu in numele lui). Un animal ar alege mereu ceea ce prefera, desi nu este o alegere rationala - nu-i apartine "lui" acea alegere. Tu nu ti-ai ales sa iti placa inghetata de ciocolata, pur si simplu s-a nimerit sa ai o astfel de preferinta. Insa ca o fiinta autonoma, capabila de a alege, poti alege sa mananci inghetata de vanilie, sa fii liber de dorinta ta de a manca ciocolata. Doar atunci, spune Kant, afisezi cu adevarat autonomie, afisezi o alegere libera: cand iei acea decizie in ciuda inclinatiilor pe care nu le-ai ales tu.

De exemplu nu poti alege sa nu mai respecti legea gravitatiei. Din acest punct de vedere nu ai libertate: si tu si un caine si o piatra veti respecta legea gravitatiei. Insa cand vine vorba de alegeri rationale, omul are capacitatea pe care cainele si piatra nu o are: sa invinga inclinatiile impuse asupra sa de surse altele decat de propria sa ratiune.

Kant chiar inventeaza un termen pentru a diferentia cele doua tipuri de actiuni: heteronomie vs autonomie. Pentru Kant a actiona liber inseamna a actiona autonom (a actiona liber) iar a actiona autonom inseamna a actiona conform unei legi pe care ti-o dai tie insuti. Care este opusul unei actiuni autonome? O actiune heteronoma, adica o actiune pe care o intreprinzi fara sa o fi ales tu - o actiune pe baza unei inclinatii, unei dorinte. Daca iti este foarte foame vei fi practic sclavul acelei senzatii: "trebuie" sa mananci nu pentru ca ti-ai ales tu in mod autonom sa faci asta, ci pentru ca iti este impusa acea actiune de catre corpul tau, nu esti liber sa refuzi. Prin urmare este o actiune heteronoma.

Mai mult, Kant considera ca motivul din spatele unei actiuni este ceea ce conteaza in determinarea incarcaturii morale a acelei actiuni:

“A good will is good not because of what it effects, or accomplishes, not because of its fitness to attain some intended end, but good just by its willing, i.e. in itself; and, considered by itself, it is to be esteemed beyond compare much higher than anything that could ever be brought about by it in favor of some inclinations, and indeed, if you will, the sum of all inclinations. Even if by some particular disfavor of fate, or by the scanty endowment of a stepmotherly nature, this will should entirely lack the capacity to carry through its purpose; if despite its greatest striving it should still accomplish nothing, and only the good will were to remain (not of course, as a mere wish, but as the summoning of all means that are within our control); then, like a jewel, it would still shine by itself, as something that has full worth in itself".”

Pe scurt, Kant sustine ca un act este moral daca este facut pentru motivul corect. Spre exemplu, in scenariul "Orbul si restul", daca ii returnezi cei 9 lei rest orbului doar pentru ca nu vrei ca afacerea ta sa aiba de suferit, acea actiune este una heteronoma. Ce inseamna asta? Inseamna ca motivul pentru care ai returnat restul nu este cel corect: nu ai facut asta din datoria de a returna restul corect, de a respecta persoana orbului, nu ai tratat orbul drept un scop in sine (an "end in itself", cum este in engleza), ci te-ai folosit de situatie cu gandul la cu totul altceva: la prosperitatea afacerii tale. In speta, te-ai folosit de orb ca de o unealta in interesul tau propriu, in maximizarea afacerii tale. Similar (zic eu) se intampla si cu unii oameni religiosi care ajuta alte persoane doar "de frica lui Dumnezeu" - acele acte nu sunt morale, chiar daca au consecinte bune. Daca faci actul respectiv "de frica lui Dumnezeu" il faci ca sa iti fie tie bine, te folosesti de situatia sa "castigi karma in ochii Domnului" si nu pentru ca chiar voiai sa ajuti acea persoana. Un act cu adevarat moral ar fi sa ajuti acea persoana si daca nu ar sti nimeni (inclusiv Dumnezeu) ca ai facut asta.

Deci care este diferenta dintre cele doua actiuni, heteronoma si autonoma? O actiune autonoma este una in care scopul in sine al actiunii pe care o faci este datoria: returnezi restul orbului pentru ca asa este corect si asta este datoria ta. O actiune heteronoma ar fi situatia in care returnezi restul orbului pentru ca ai un motiv ulterior: sa iti mearga afacerea bine, sa nu barfeasca lumea despre faptul ca nu i-ai dat orbului restul corect.

Mie mi se pare diferenta dintre cele doua actiuni destul de importanta. Kant continua prin cele trei contraste: datorie vs. inclinatie, autonomie vs heteronomie si imperative categorice vs imperative ipotetice. Nu vom intra in toate aceste detalii deoarece sunt complicate si nu sunt necesare in aceasta discutie care este una "pe scurt". Important de retinut este ca in contextul deontologiei motivul pentru care faci o anumita actiune este important si nu consecintele acelei actiuni. Pentru Kant a minti criminalul care te intreaba daca prietenul tau se afla ascuns in sifonier este un act imoral, pentru ca nu respecti imperativa categorica a spunerii adevarului mereu, indiferent de context. In acelasi timp Kant nu spune ca ar trebui sa ii spui adevarul criminalului - Kant propune ca mecanism de iesire din aceasta situatie o minciuna alba. O minciuna alba este o expresie care este adevarata dar care nu raspunde de fapt la intrebare - genul acesta de retorica este folosit in politica: intrebi un politician ceva si el iti raspunde altceva.

In cazul criminalului, o minciuna alba ar fi "prietenul meu a trecut pe la mine astazi". In fond, este adevarat: a trecut pe la tine astazi, poate acum 5 minute, poate acum 12 ore. De fapt tu nu i-ai spus criminalului daca prietenul tau este in sifonier dar nici nu l-ai mintit. Poti de asemenea sa spui "prietenul meu nu se afla ascuns in bucatarie", lucru adevarat. Important este ca nici nu minti criminalul si nici nu il ajuti sa iti gaseasca prietenul - actul tau este unul moral. Daca l-ai minti spunand "prietenul meu nu se afla in sifonier" nu ai respecta imperativa categorica de a spune mereu adevarul, de a respecta adevarul.

Deci, din nou, important de retinut din tot acest cadru moral este ca motivul conteaza, nu consecintele. Daca eu donez niste bani unor copii saraci pentru ca chiar vreau sa ii ajut atunci actul meu este unul moral. Daca eu donez aceiasi bani unor copii saraci pentru ca vreau sa ma laud altora de cat de bun si moral sunt (acesta este scopul meu principal, motivul pentru care fac actul de a dona banii) atunci actul meu nu este unul moral (asta nu inseamna ca este imoral sau inutil ci doar ca nu este moral). Ce se intampla daca donezi banii pentru a ajuta copiii dar si pentru ca iti place cum te simti cand faci asta? Kant spune ca intr-o astfel de situatie actul este unul moral: este OK sa iti placa felul cum te simti cand ajuti pe cineva daca motivul principal pentru care ajuti pe cineva este acela de a ajuta, felul in care te simti tu cand faci asta fiind unul secundar.

"Trebuie" din "Este"

Una dintre cele mai mari probleme intr-o discutie despre moralitate a fost "dezvelita" de catre filosoful scotian David Hume. Problema este simpla: nu poti deriva cum trebuie sa fie lucrurile (moralitatea) din cum sunt lucrurile.

De exemplu: evolutionismul se bazeaza pe uciderea adversarilor sexuali si pe imperecherea fortata, deci ar trebui sa facem asta. Nu imi place durerea deci nu ar trebui sa producem durere. Crimele exista in societate deci trebuie sa si ucidem. Oamenii sunt omnivori deci ar trebui sa mancam carne/Uciderea animalelor este cruda deci ar trebui sa fim vegetarieni. Viata este scurta, trebuie sa traiesti clipa. Tortura este neplacuta deci nu ar trebui sa torturam. Eu nu sunt homosexual deci homosexualitatea trebuie sa fie interzisa.

Si asa mai departe. Uneori acel "trebuie" se strecoara in discutie in mod subtil si pare ca e in regula sa fie acolo, insa asta este doar pentru ca nu esti indeajuns de atent. Realitatea este ca nu poti deriva cum trebuie sa fie lucrurile din cum sunt lucrurile oricat de mult ai incerca. Acel trebuie este un lucru pe care noi oamenii il punem in mod artificial in ecuatie si credem ca l-am derivat din cum sunt lucrurile.

De obicei toate acele "trebuie" apar ca urmare a unor lucruri pe care le simtim noi si care sunt proprietare noua, de genul "nu imi place sa..." "eu cred ca e gresit sa..." si deci "trebuie sa..."

Constructivism moral vs realism moral

Ok, cum ramane cu moralitatea - este ea parte a naturii, "data de Dumnezeu" ca sa zic asa, sau este 100% o constructie umana? Eu zic ca este o constructie umana, desi am oarece retineri. Putem zice ca moralitatea "exista" in natura insa legile sale morale nu sunt bine determinate "undeva anume" - ajungem noi la ele in contextul societatii actuale, a nivelului de educatie, a mediului in care ne regasim, a numarului de cetateni din respectiva societate, a resurselor limitate (sau nu) la care avem acces si asa mai departe. Si spun ca am retineri pentru ca cred ca am evoluat in timp la nivel de legi morale: am scapat de pedepsele capitale in unele tari, nu mai ardem persoane cu schizofrenie pe rug pentru faptul ca sunt posedate, intelegem ca persoanele bolnave psihic sau cu un nivel foarte scazut de inteligenta nu sunt de fapt "vinovate" pentru actele pe care le comit, am abolit sclavia, femeile au drept de vot, nu mai fortam casatoriile cu minori (cel putin nu in societatile moderne) - de exemplu Veronica Micle a fost casatorita cu Stefan Micle la varsta de 14 ani (Stefan Micle era cu 30 de ani mai batran). Cineva care ar apara realismul moral ar argumenta ca intuitia noastra atunci cand "simtim ca ceva nu este corect, just, bun" arata faptul ca moralitatea este parte a naturii, este reala, nu construita. Nu sunt pregatit sa accept acest argument, acea intuitie iti este imprimata mental de mic, parintii iti zic ca unele lucruri sunt "rele" fara sa iti zica de ce si te fac sa te simti vinovat daca simti altfel, astfel incat de fapt esti programat de mic sa simti in acel fel, nu este intuitia ta, este de fapt o manipulare la care esti supus atunci cand esti mic, in opinia mea. Chiar si daca ar fi intuitia ta pura, ar fi ca rezultat al evolutiei si selectiei naturale - a fost avantajos sa ai astfel de inclinatii si intuitii pentru supravietuirea si reproducerea ta dar asta nu inseamna ca sunt si "bune". Daca, de exemplu, avantajos pentru supravietuirea si reproducerea ta a fost "bine" sa ucizi si sa violezi? Ar fi asta un lucru moral? Nu cred.

Chiar daca lucrurile nu sunt perfecte, eu zic ca am avansat substantial intr-o clipa (considerand lunga istorie a universului, de miliarde de ani). Dar eu zic ca legile morale le construim noi, nu sunt "date de undeva". De fapt, daca ar exista Dumnezeu printre lucrurile interesante pe care L-ai putea intreba ar fi solutia la scenariile prezentate mai sus si de ce este acea solutie cea morala.

Karma

Cum ramane cu karma? Exista sau nu? Din nou, parerea mea este ca nu exista, universul isi vede neabatut de treaba pe baza unor legi fizice determinate matematic, complet indiferent fata de ceea ce formulam noi ca legi morale la nivel emergent - nu vei gasi ceva moral in legile fizicii. Problema este atunci cand crezi ca karma exista - oamenii care cred in karma tind sa dea vina pe victime atunci cand se intampla ceva rau. Daca tu crezi ca universul este corect, just si bun inseamna ca atunci cand cineva pateste ceva rau "a meritat" sa pateasca ceva rau. O femeie a fost violata? O fi facut ea ceva. Cineva s-a imbolnavit? Sigur e din cauza a ceva rau ce a facut, doar karma este corecta si justa, deci victima e mereu de vina.

Cred ca mult mai sanatos este sa nu crezi in niciun fel de karma - lucrurile pur si simplu se intampla, noi le dam semnificatie. Noi tragem concluzii. Noi confabulam motive pentru care acele lucruri s-au intamplat. Noi spunem "fiecare lucru se intampla cu un motiv" ca si cum ar exista acest mare plan - pentru ca nu ne-am simti confortabil sa acceptam ca unele lucruri pur si simplu se intampla, ne-ar distruge speranta ca cineva e "acolo sus si are grija de noi". 

Propriul sistem de valori

La final voi prezenta propriul sistem de valori, fara a face apel la rezolvarea vreunuia dintre scenariile de mai sus. De ce? Pentru ca am observat ca oamenii judeca imediat ce iti prezinti punctul de vedere si cred ca e sanatos sa ma protejez de astfel de judecati. Intr-o situatie precum aceasta, a imi prezenta punctul de vedere in mod explicit duce la judecata din partea unor oameni care nu trebuie sa isi expuna si ei punctul de vedere - ar duce la judecata din partea unor oameni care nu s-ar expune asa cum m-as expune eu, deci nu am fi pe picior de egalitate. Cred ca este indeajuns faptul ca am prezentat fel si fel de scenarii ciudate astfel incat fiecare dintre voi sa va ganditi cum ati rezolva voi acele situatii si daca vreunul dintre cadrele morale prezentate vi se pare unul bun.

Pentru mine moralitatea are cateva proprietati esentiale: prima ar fi accentul pe libertatea individului. Din acest punct de vedere inclin catre libertarianism, desi nu pot fi 100% de acord cu el. Consider ca oamenii trebuie (nu am de ales si trebuie sa folosesc "trebuie") sa fie liberi sa faca alegeri fara judecata altora atat timp cat interactiunile dintre ei sunt de comun acord, fara ca vreuna dintre parti sa impuna alteia ce sa faca prin forta, manipulare si asa mai departe, atat timp cat nu afecteaza drepturile altora (desi este greu de definit ce inseamna sa afectezi drepturile altora). Cred ca moralitatea este despre minimizarea suferintei, in mare. Cred ca sexul nu are prea mult de-a face cu moralitatea, moralitatea din perspectiva mea are de-a face cu agresiunea, cu abuzul, cu suferinta, cu manipularea si lipsa de respect asupra unei alte persoane si asa mai departe. Cred ca moralitatea are de-a face cu respectul fata de autonomia si dreptul de alegere al altor persoane, are de-a face cu a te putea pune in pozitia si situatia lor si de a intelege ce simt acele persoane cand fac acele fapte, fara sa impui asupra lor propriile tale inclinatii (doar pentru ca nu-ti place tie si nu ai face tu acele fapte nu inseamna ca ele nu au voie, presupunand ca nu sunt facute in mod abuziv, fortat). Cred ca acordul unei persoane este foarte important si face diferenta - a spune ca acordul persoanei nu conteaza inseamna a nu respecta acea persoana, a spune ca decizia ei este irelevanta. Si, mai presus de orice, merg pe the golden rule: ce tie nu-ti place altuia nu-i face.

Sunt in acelasi timp constient ca valorile dupa care ma ghidez mai sus nu sunt perfecte - in fond, am vazut in aceasta postare cat de complicate stau lucrurile, cate detalii contribuie la natura morala, imorala sau amorala a unei actiuni. In plus, unii dintre voi pur si simplu nu veti fi de acord cu una sau mai multe dintre valorile enuntate de mine, mai ales ca daca ar fi sa ma iau dupa valorile expuse mai sus s-ar putea sa intru la randul meu in impas in a rezolva scenariile enumerate la inceputul acestei postari. Nu sustin ca detin adevarul a ceea ce este corect, just si moral, ci doar ca incerc sa ma apropii pe cat posibil. De asemenea nu sustin ca trebuie sa fii mereu moral, viata este o serie de compromisuri, pana la urma. Dar doar si efortul de a intelege aceste lucruri si de a fi pe cat posibil "mai bun", conform propriului set de valori, cat si deschiderea catre a asculta argumente pentru care setul tau de valori nu este unul "bun" cred ca este laudabil. Stiu ca nu pot rezolva eu ceea ce oameni foarte destepti dezbat de mii de ani, insa doar acest mic efort (care, apropo, mi-a luat 8 ore de scris) este unul care sa merite, cred eu.

Pe langa toate aceste lucruri cred in iertare. Poate suna "slab" dar iertarea este importanta, la fel si proprietatea de a uita, de a trece peste anumite lucruri - cred ca iertarea, trecerea peste si pur si simplu buna intentie sunt cheia unei societati mai bune. Cred ca lumea contine indeajuns de mult rau si fara ca tu sa te razbuni, este destul rau si fara contributia ta. Nu poti trage la raspundere pe cineva la infinit pentru ceva finit - nu doar ca iertarea rezolva probleme care te framanta de mult timp insa te salveaza pe tine de ura pe care o ai fata de cel care ti-a facut rau - iertarea o faci in mare parte pentru tine, nu pentru el sau ea. La fel, nu cred ca legile trebuie sa fie absolute - intotdeauna circumstantele conteaza, detaliile conteaza, conjunctura conteaza. Am folosit din nou "trebuie" dar e in regula, fara el nu as putea avea niciun fel de sistem de valori.