Petrecere de Craciun

Vineri, 19 decembrie, cu greu convins de propria-mi constiinta si de catre maica-mea, m-am dus la petrecerea de Craciun organizata de catre compania la care lucrez.

Pf... nici nu stiu ce/cum sa scriu, pentru ca nu e foarte mult de scris. As putea sa rezum toata "petrecerea" intr-o singura propozitie... pe care n-o voi scrie.

Totusi, sa incerc o descriere mai amanuntita.

In primul rand, am sovait mult daca sa sau daca sa nu merg la aceasta petrecere. De ce? Pentru ca nu ma caracterizeaza petrecerile DELOC. Si nu ma simt deloc bine intre niste oameni cuasi-necunoscuti unde trebuie sa ma prefac permanent ca sunt altfel decat sunt in realitate. Nu de alta, dar "asa e bine" sau "asa cer bunele maniere". Cine a zis ca eu am bune maniere? Sau ca sunt un intelectual. Daca as fi un intelectual ar trebui sa fiu si platit ca unul, ceea ce nu se intampla.

Cu cateva zile inainte am ajutat o colega de serviciu sa faca niste fluturasi (hartiute) pe care erau puse cateva "probe" pe care trebuia le trecem si asa mai departe, cica ar fi fost frumos sa fie asa etc. Am printat, deci, 80 de astfel de hartiute pentru a le imparti, apoi, fiecarui invitat. Ma rog, asta trebuia sa le faca ea ca eu n-am chef de astfel de chestii.

Anyway, pe 19 decembrie, dupa ce am plecat de la serviciu (aceeasi colega spunandu-ne (mie si colegului de "departament") ca seful ei de departament "ne-a dat voie" sa plecam (de parca si apartineam de acea persoana, eu fiind la alt departament)), si anume pe la ora 15 (spre deosebire de 17:30 cand cica tre' sa plecam acasa), am ajuns acasa - am mancat, am facut am dres (a se citi - am fost la baschet in parc cu un prieten dupa care ne-am jucat pe XBOX ca niste oameni intelectuali cu valente de genii), pe la ora 19 am inceput sa ma "frasui". Sa ma invart. Sa devin un vulcan noroios. Sa-mi fiarba sangele. Sa-mi galgaie glanda. Sa mi se zbata falusu. Sa tropai din picioare. Sa-mi vibreze muschii circulari. Sa-mi trepideze timpanu. Sa degaj izotopi. Sa-mi svacneasca epiglota. Sa ma incordez ca Schwarzenegger si sa explodez ca Burta Malai. Sa ma simt ca o vaca lovita intre coarne. Ca un un raton ce a mancat viermi inelari. Ca un melc strivit de tanc. Ca Ciorbea pus fata in fata cu o supa sau ca Vadim uitandu-se la un ungur homosexual cum face sex oral cu un tigan hermafrodit deasupra a 10 cantarete de muzica populara. Ce mai - sa fac ca toate alea. De ce? Pentru ca trebuia sa ma duc la marea "Petrecere" cand eu n-aveam chef nici macar sa ma uit la Mercedes Ashley.

Mai statea si minunatu-mi prieten care zicea ca sa nu ma duc - eram intr-o oarecare dilema: sa nu ma duc sau sa NU MA DUC. In schimb, maica-mea zicea ca cica sa ma duc. Ca mai aflu de unu, de altu de prin firma, ca e bine sa stiu (de parca mi-ar si folosi la cel mai mic lucru cu putinta).

Problema principala cu petrecerea era faptul ca trebuia sa ma imbrac frumos etc, lucru pe care-l urasc pentru ca nu ma caracterizeaza. Imbracamintea e doar o poleiala de luat fata la prosti. Lucru care de altfel functioneaza bine pentru ca, nu-i asa, sunt multi prosti pe lume. Bine, mai imi ziceau cativa ca "sa ma duc cum am chef" dar nu pot... sunt perfectionist. Daca tot ma duc, macar sa o fac ca lumea. Iar ca lumea inseamna sa ma duc in costum, cravata etc, lucru care ma enerveaza destul de rau.

Ma rog - ma imbrac in costum, cravata, camasa etc si plec la petrecere. Cobor din 101 la Delfinului si o iau la pas saltat spre "Circul Foamei", sa nu intarzii (cica). In spatele Circului Foamei, intr-un coltisor uitat de lume era restaurantul (sau ce dracu e, ca nu ma intereseaza ce titlu poarta) pe numele sau : "Moara lu' Bucur". Vad eu oarece fetze cunoscute si ma prezint la poarta. La poarta doi ospatari sau ce dracu sunt - ca cica sa-mi las haina la garderoba sau ce dracu e. Le zic "bun, am si celularu in geaca (care valoreaza astronomica suma de 100 lei), il las aici sau dispare?". Imi fac ei semne ca cica nu dispare, numarul de magie e maine. Ferm convins, las geaca + celularul.

Intru asadar in restaurant la costum, cravata si cu pula sculata - si ma gandesc sa ma orientez spre "meseni". Nu de alta, da' cica scopu la o petrecere e sa bagi in tine tot felu de chestii si "sa ne simtem bine", cum zice Mircea Badea (daca tot simt unii oameni nevoia sa ma compare, sau invers, pe unu cu altu).

Bun - ma duc eu catre meseni si imi apare in "pifometru" (ca sa imprumut plagiator un alt termen neoriginal) colega in cauza. Ma roaga sa trag o hartiuta colorata. Trag eu o hartiuta colorata dintr-o vaza sau ce era - si ies ca cica eu sunt purice. Ideea e ca aveam 4 "animalute" din care puteam face parte genealogic in cadrul petrecerii. Si deci, sa alcatuim - astia - invitatii - 4 echipe pentru "distractie". Toate bune si frumoase, insa puricele ce tocmai devenisem a luat parte la ospat alaturi de iepuri, tigri si maimute, consecintele fiind nu tocmai previzibile. Va dati seama cat de mult am putut sa sug... de la toate cele trei echipele. Purice fiind. Deci sange. Nu, nu aia.

Cu alte cuvinte - dupa ce am tras acea hartiuta fiecare dintre noi (cei prezenti) - toti ne-am amestecat si plasat strategic in "bisericute", asa dupa cum era evident ca o vom face. Fiecare alaturi de oameni cunoscuti, nicidecum o "colaborare la nivel de entitate, de companie".

Totusi - aveam o problema - trebuia sa ma duc la baie. Pana sa ma duc, ma uit prin ... sala. Ba nene, erau niste tzatoase (nu de la noi de la firma) prin "area" de ziceai ca au dozator de lapte atasat de stern. Ma rog...

Ba si ma uit catre baie. O usa frumoasa, draguta, pe care scria "WC". Zic bun ... hai ca ma duc ...
Dau sa plec... pana vad ce casalot iese din baie. Ziceai ca-i un casalot batran, esuat din cauza gazelor intestinale. Cand il vad, dau sa stau. Casalotul in cauza era oarecum mustacios (cica o trasatura genetica), gras (duh!) si isi misca burdihanul prin sala mai mai sa o darame. Ba si ma uit la el asa si, deodata, ca de nicaieri, imi vine ideea cum ca nu ar fi bine sa intru in baie dupa ce iese un casalot din ea. Ma uit inapoi dupa el si-l vad ca urca niste trepte spre un scaun (saracu scaun) - ca sa aflu imediat apoi ca facea parte din orchestra - nu mai stiu la ce instrument canta - dar cred ca la bashitoare.

Cum la baie nu se mai putea merge pentru ca se afla in renovare, am inceput sa ma uit prin sala: directorii cu directorii, non-directorii cu non-directorii. Probabil ca eram cel mai elegant de acolo (sau printre cei mai eleganti, na) - din moment ce restu erau maxim intr-o camasa... (si cand zic maxim nu ma refer ca erau dezbracati... doar ca nu erau neaparat intr-o tinuta "festiva").

Erau vreo 2 agente cica - care se dadeau pe langa directorul general... destul de bunute ele asa. Erau cat de cat "tzigancuce" da' bunute. In rest - aceiasi oameni, aceleasi fete, aceleasi caractere etc.

Trece ceva timp si vine una - una desi grasa, destul de buna, tzatzoasa, boita, relativ inalta (pe tocuri) etc. Si ia microfonu si incepe sa-i dea (nu, nu in miscari de du-te vino, daca facea asta era o petrecere reusita) sa cante. Am aflat abia apoi, la cateva zile dupa, de la colegul meu - ca astfel de specimene se cheama "diseuse" - sau cantareata de petrecere. Ma rog, nici nu stiu daca am scris bine si n-o sa stau sa verific pe google ca sa ma dau smecher apoi ca am scris bine in "frantzuza".

Ba si incepe sa cante asta si cica petrecerea sa inceapa. Ma asez la masa, aia canta, eu ma uit in farfurie. Nu-mi era foame. Mancasem acasa. Ma uit si ce-mi vede ochiu-mi de vultur? Niste zgaibere pe farfurie, niste ciudatenii. Niste felii de salam cu alte chestii inrecognoscibile pentru mine, un fin gastronom.

Ma rog, stau pe scaun. Si stau. Si stau. Lumea iese la dans. Adica la maimutareala. Oameni mari la 40-50 de ani care dau din maini si din picioare in cel mai penibil si jalnic mod. Ma rog, ii judec aici pe blog pentru ca nu e problema mea ce fac - dar ca idee. Sau cel putin, ca ceea ce reprezinta ceea ce fac ei pentru mine. Intelegeti voi.

Eu stau pe scaun si vorbesc cu Mugurel (coleg de la Departamentul Call Center). Asta am facut toata "petrecerea". Am stat pe scaun 5 ore. A fost ceva deosebit, aproape cosmic.

Stau cu asa zisa mancare in fatza vreo 30 de minute pana vine un ospatar sa ma intrebe daca mai mananc. Ii zic s-o ia. O ia. Pana atunci mi-am ocupat timpu uitandu-ma la lume "cum se distreaza". Adica - cum infuleca. Sincer, mi se pare dizgratios sa stau la masa cu oameni care mananca but that's just me.

Imi aduc felu' doi. Ma uit eu in farfurie si vad ceva roz ce seamana a parizer + niste bucati verzi de "chestie" ce seamana a... nu stiu ce. A cartofi, cred. Ma gandesc in sinea-mi: "ba... asta o fi parizer sau ce-o fi? Ca parca n-ar fi...".

Si il intreb pe Mugurel - "ba, asta ce e". Aflu ca ii e somn. Ii precizez ca petrecerea de-abia a inceput si ca nu e cazu. Aflu ca somn e un peste. Si ca are forma, culoare si gust de parizer. Incep sa tai eu din somn putin cate putin pana ma desteptez si vad (gust) ca de fapt e destul de marfa. E un peste bun. Chiar de treaba.

Si incep si mananc. Usurel, delicat, manierat. Doar e atata lume in jur. Daca eram acasa muscam din el, nu ma chinuiam sa ma prefac ca de fiecare data cand am mancat somn (adica niciodata) - il tin cu furculita cu mana stanga si tai bucatele minuscule cu cutitul din mana dreapta.

Ma rog - continuu sa mananc. Era bun. Desi - uitandu-ma langa, preferam niste pulpa. Era rezervata directorilor. Pulpa de puicuta. Cica costa mult...

Mananc juma' de parizer pescaresc si ma satur. Dupa cum am zis, eram deja satul de acasa. Da' am zis ca la o portie de somn nu ma dau in laturi. Mananc si mucii care erau in farfurie, adica minunatii cartofi verzi. De ce erau verzi... nici acum nu stiu. Ma satur ca lumea. Las restu in farfurie. Lumea continua sa manance. Imi pun mainile-n poala. Stau. Ma uit in jur - lumea mananca. Fascinant. Ma distrez copios. Superba petrecere!

Vine ospataru sa-mi ia mancarea. Ii zic sa faca aceasta manevra. Ma intreaba daca beau cafea - ii zic ca nu. Daca vreau vin - ii zic ca nu. Vinu era nelimitat la masa - beai cat incapea. Eventual - vomitai si mai beai. Sau puteai sa cazi cu capu-n sant ca sa fii sigur ca ti se scurge din sange alcoolul - sa poti bea mai departe. Asta daca esti retard. Am baut un sfert de pahar de vin cu apa minerala. A fost mirific.

Ma uit in jur - diseusa canta. Si canta tare. Merge prin sala si da din tzatze. Acestea se azvarlesc ba intr-o parte, ba intr-alta. Simt subit nevoia de lapte, la fel ca majoritatea persoanelor din sala carora le picura calciu din extremitati. In mintea mea de intelectual imi aduc aminte de faptul "ca calciul" este cel de-al 20-lea element din sistemul periodic (am gasit acuma pe google).

In acel moment de feerie pura, in care comuniunea omului cu natura degenerase intr-o dorinta avida de calciu lactic - se intampla o minune: un "coleg" se scoala (de pe scaun) si-i baga intre tzatze diseusei 50 sau 100 de lei. Nu stiu care dintre colegi - cert e ca mie cand le-am cerut sa-mi mareasca salariul cu 200 de lei s-au dat cu fundu de pamant ca nu si nu. Pentru ca ala sa poata sa infiga in tzatzele aleia 50 sau 100 de lei e clar ca nu putea face asta decat furand efectiv de la mine, la propriu. Indirect sau nu, asta se intampla.

Trecand peste acest moment de seriozitate din partea mea, ma uit la banii dintre tzatzele aleia. Ma gandesc la ce am zis mai sus. Mi se face greata. Simt gust de parizer in gura, combinat cu dorinta de lapte. Mai vad cum un milion de lei vechi poposeste intre tzatzele aleia, alaturi de ceilalti lei care mai isi duceau viata in acel habitat primitor. O adevarata rezervatie.

Mi se face si mai scarba, desi era oarecum un oximoron. O scarba sexy, daca vreti.

Aduc ospatarii felu 3 (pentru ca felu 3 - desertul - urma sa fie felu 4). Ce vad: 3 sarmale, mamaliga (parca) si niste varza. Eram satul si nu mai aveam chef de ele. Le las in farfurie. Lumea mananca. Parca mai cu pofta ca inainte. Il intreb pe Mugurel: "Ba, sunt eu ciudat (desi asta e axiomatic) sau ceilalti sunt de baga in ei atata. Asa mananca lumea de obicei sau care-i faza?". Aflu ca cica unii asa fac. I don't give a fuck.

Deja trecusera vreo 3-4 ore. Nu mai aveam nevoie la toaleta... mi-a trecut tot. Mai ales ca mirosea a casaloti... Totusi am fost de 2 ori... dar de pomana. Nici sa ma pis n-am putut ca nu puteam, psihic.

Singurele miscari pe care le-am facut au fost astea si sa ies pe terasa unde era frig extrem vreo 5 minute. In rest am stat pe scaun, aproape nemiscat, timp de 5 ore.

Felu 4, adica desertul - a fost un tort relativ mare care a trebuit impartit la 80 de persoane. Adica o feliuta foarte mica de tort. I was like "ba, ati mancat de-ati spart si cand aveam si eu chef de un tort imi dati pocitania-asta?".

Cand ma plictisisem era 11:30. Am plecat la 3:30 de la petrecere, din cate stiu. Deloc bine pentru mine. As fi plecat mult mai devreme dar n-aveam chef sa dau banii pe taxi si nici nu aveam cu cine sa plec asa devreme. Toata lumea se distra. Yeah right.

Cum se distrau? Unii erau oarecum roz la fatza, cu nasurile de o alta nuanta de roz. Unii pareau ca se trag din lantul trofic al porcilor. Altii dansau cu mana la spate (aia mai smecheri ... si la propriu, si la figurat). Altii stateau inerti (de ex, directorul general). Altii vorbeau alte chestii, unii chiar despre serviciu.

The bottom line is - aceasta petrecere mi-a intarit faptul ca am dreptate cand cred ceva despre un eveniment. Stiam ca n-o sa ma simt bine si nu m-am simtit. Bine, poate daca nu plecam de la prejudecata ca nu ma voi simti bine nu era asa rau. Sau nu... Poate as mai fi avut de scris dar deja ma intind prea mult pentru un astfel de subiect banal.

Un lucru e cert: ori eu traiesc pe alta planeta, ori "ei"

PS. Uitasem: felu X (ca nu mai stiu era) a fost reprezentat de frigarui + cartofi prajiti. Eu mananc acasa cu mana cartofii prajiti. La fel si carne si altele. E, aici trebuia cu furculita. Ba si aveam un chef sa mananc cu mana de ziceai "ce-i asta". Ba chiar am avut cateva tentative instinctive sa fac asta. Pana la urma m-am prins si m-am chinuit cu furculita sa-i aleg si sa-i mananc... :(