Scurte idei despre realitate

 In cele ce urmeaza voi scrie cateva scurte idei si observatii la care ma gandesc de ceva vreme despre realitate.

- Am observat, in mare, doua tipuri de oameni: primii sunt conspirationistii, care nu inteleg comportamentul Naturii. Comportamentul Naturii este descris de stiinta - stiinta se ocupa cu crearea de modele ale comportamentului Naturii. Conspirationistii care cred in Pamantul Plat, anti-vaccin, anti-5g, reptilieni etc nu inteleg comportamentul Naturii si iau asta ca pe o virtute. Pe de alta parte, oamenii stiintifici afiseaza miopism filosofic, confundand comportamentul Naturii cu ceea ce Natura este si iau asta ca pe o virtute. De exemplu, confunda modelele fizice pe care stiinta le ofera pentru comportamentul Naturii si ajung sa creada ca acele modele SUNT Natura. Desi ei insisi au experienta directa a ceea ce Natura este (experienta constienta), ei cred ca reprezentarile (lumea fizica) dau nastere ontologiei (dau nastere a ceea ce exista, adica experientelor constiente). Prin asta, desi sunt mandri de faptul ca inteleg Natura, nu sunt foarte diferiti de conspirationisti - ambele tabere au lacune grave intr-una dintre cele doua laturi ale Naturii: comportamentul si esenta ei. Ambele categorii se lauda cu ignoranta pe care o afiseaza - primii spunand si crezand niste lucruri false despre cum se comporta Natura (adica fiind anti-stiintifici) si ceilalti spunand si crezand niste lucruri false despre ceea ce este Natura (adica fiind miopi filosofic).

- Derivand din cele de mai sus, acum ceva vreme am citit un articol despre cum "cercetatorii incep sa creada ca animalele sunt constiente". Treaba asta m-a tulburat foarte mult. Adica, pana acum credeam ca nu sunt constiente? Credeam ca sunt ce, roboti? Zombie? Masinarii? 

- Este uimitor cat de multe confuzii se fac atunci cand tema este constiinta. In parte, acest termen este utilizat de sarlatani pentru a vinde produse minune sau pentru a spune platitudini prin care castiga adepti pentru a-i manipula si pentru a obtine ceva de la ei (vezi Calin Georgescu in politica, de exemplu). Spui "in constiinta" si gata, automat pare ca ai spus ceva profund. Din cauza unora ca ei este greu de avut discutii profunde si autentice pe aceasta tema. Apoi, foarte putina lume face diferenta intre fenomenologia constienta si meta-constiinta, adica abilitatea de a sti ca experimentezi fenomenologia. Ontologia este fenomenologica - doar experientele exista. Acele experiente se prezinta drept "fizice" atunci cand sunt observate, de exemplu daca incerci sa observi mintea mea vei observa un creier. Dar toate celelalte lucruri care exista sunt din aceeasi categorie - sunt tot experiente, doar nu sunt integrate precum sunt mintile metaconstiente ale caror aparitie fizica (ale caror reprezentare atunci cand o alta minte le observa) arata precum un creier.

- Cand vine vorba despre self sau despre "Eul" fiecaruia dintre noi, cred ca exista doar unul singur, disociat in indivizi. Cu alte cuvinte, cred ca cea mai apropiata de adevar metafizica este cea a lui Bernardo Kastrup, Analytic Idealism. Pare ca suntem fiinte separate (si suntem, din punct de vedere practic) din cauza ca mintile noastre nu sunt integrate impreuna. Dar in realitate este acelasi "eu" in spatele ochilor fiecaruia dintre noi, inclusiv in animale - practic, in orice fiinta vie. Un exemplu concret este sectionarea corpului calos care desparte cele doua emisfere intr-un creier normal - cele doua emisfere vor deveni identitati separate. Motivul este ca informatia din cele doua nu mai este integrata intr-o singura minte, cum era pana sa tai corpul calos. Acelasi lucru se intampla, cred eu, si in indivizii care suntem noi - in realitate suntem aceeasi minte (Universul) dar pentru ca informatia nu este integrata decat local, in pachete de metacognitie care arata precum creiere individuale, pare ca suntem indivizi separati.

- Moartea nu exista pentru ca Universul este etern si adevaratul "tu" este "Eul" care traieste vietile tuturor indivizilor, similar cum este acelasi "eu" care traieste vietile tuturor avatarurilor pe care le ai in nenumaratele vise pe care le traiesti de-a lungul timpului - toate acele avataruri sunt traite de tine. Tot asa, toti indivizii sunt traiti de "Eul" Naturii, daca vrem sa-l denumim asa. Cu totii suntem acel "Eu". 

- Ce a fost inainte de Big Bang? O alta stare a Naturii, similar cum inainte sa adormi erai intr-o alta stare - in loc de somn erai in starea de veghe. Speculatiile din fizica la energii foarte inalte (cum erau conditiile imediat dupa Big Bang) arata ca fortele Naturii converg catre o singura forta. Cu alte cuvinte, ceea ce observam la energiile joase la care este Universul acum are sens doar in aceasta stare, similar cum regulile viselor au sens doar in timpul visului. 

- Functia de unda a Universului care este cea mai buna descriere matematica a realitatii este unitara si unificata. Nu exista "parti" in Univers - este un tot unitar. Obiectele nu exista ontologic, cu alte cuvinte, nu au o existenta proprie. Obiectele sunt nominale, in sensul ca sunt etichete utile pentru noi observatorii constienti astfel incat sa putem spune la ce ne referim. Nu exista scaune, masini, cladiri, rauri, planete ca elemente de sine statatoare ci doar ca observatii ale unei realitati unitare. 

- Cauzalitatea, la nivel fundamental, este iluzorie (desi aici va fi o tensiune cu ceea ce urmeaza sa spun despre liber arbitru, pe care inca nu am rezolvat-o). Motivul pentru care vorbim in termeni de "cauza si efect" tine de faptul ca Universul e plecat de la entropie scazuta la Big Bang, o treaba care se cheama "the past hypothesis", asa cum a numit-o David Albert. Cresterea entropiei data de sageata termodinamica da sageata temporala, diferenta dintre trecut si viitor. "Cauzele" preced "efectele" deoarece cauzele au entropie mai mica decat efectele, in mod tipic. Dar ceea ce se intampla de fapt este ca au loc evenimente si experiente. De exemplu, sa ne imaginam ca suntem cu fata catre un gard facut din mai multe sipci din lemn. Una dintre sipci lipseste. Privind prin acea fanta din gard, putem observa cum capul unei pisici apare din partea stanga, se continua cu corpul si apoi apare coada, dupa 2 secunde. Mai tarziu, capul pisicii apare din partea dreapta, se continua cu corpul si apoi apare coada, dupa 2 secunde. Ce inseamna asta? Capul pisicii cauzeaza coada, la 2 secunde dupa. Evident, daca am trage o astfel de concluzie nu am arata decat ca am facut eroarea de a crede ca este o relatie de cauzalitate intre capul pisicii si coada pisicii, cand de fapt erau o singura fiinta - nicio legatura cu vreo cauzalitate. Tot asa, este foarte posibil ca ceea ce noi credem ca sunt "cauze" si "efecte" in Natura sa fie doar din cauza (ironically enough) ca avem diferite perspective din care privim Natura, care de fapt este un singur "obiect" (pun "obiect" intre ghilimele din lipsa unui alt termen mai bun).

- Liberul arbitru exista si este compatibil cu determinismul. Mecanismul este unul de top-down causality in care microstarile sistemului converg catre o anumita decizie pe baza simbolurilor mentale care instantiaza acel comportament. Chiar daca consideram simbolurile mentale drept entitati abstracte (de exemplu, dorinta mea de a manca ciocolata in detrimentul vaniliei sau de a ridica mana stanga in locul mainii drepte), acele entitati abstracte decid actiunea respectiva si se identifica cu ea. Faptul ca poti prezice decizia respectiva daca ai informatii fizice despre sistem, de exemplu cum se misca potentialele de actiune in neuroni sau cum se misca protonii si neutronii si electronii in acel sistem nu inseamna ca alegerea nu este una libera, la fel cum daca ai sti felul in care gandeste acea persoana la nivel psihologic nu ar insemna ca alegerea sa nu este libera. Tot ce spune acest lucru este ca poti face predictii despre alegere, nu ca ea nu este libera. 

- De fapt, liberul arbitru este foarte posibil sa fie o proprietate fundamentala a Naturii. Acel "Eu" care traieste in fiecare dintre noi are liber arbitru pentru ca este chiar Natura insasi, manifestarea acelui liber arbitru aratand ca ceea ce noi numim legile fizicii si conditiile initiale de la Big Bang. In acest context, legile fizicii nu trebuie vazute ca "guvernand" Natura, ca impunand ceea ce trebuie sa se intample. Legile fizicii nu sunt altceva decat ceea ce Natura face, dar nu impun Naturii ce sa faca (David Hume era de aceeasi opinie). Comportamentul Naturii descris de legile fizicii este unul instinctiv, de exemplu + cu + mereu se respinge, + cu - mereu se atrage. Dar nu inseamna ca acest comportament este batut in cuie si imuabil.

- Cum corect spune Bernardo, suntem viori ale Naturii si trebuie sa-i permitem sa ne cante. A actiona contra Naturii este ca si cum ai pune guma de mestecat pe coarda viorii. Tot astfel, suntem "spionii lui Dumnezeu" - suntem acea parte din Natura ce are metacognitie, care nu se comporta exclusiv instinctiv, asa cum o face Natura, ci este in stare sa judece ce se intampla, sa reflecteze asupra evenimentelor ce au loc, sa construiasca reguli morale.

- Cum ramane cu moralitatea? Este atat construita cat si descoperita. Cred ca cel mai apropiat cadru moral pe care il am este unul intuitionist - atunci cand esti pus fata in fata cu o decizie pe care trebuie sa o consideri morala sau imorala o sa ai un anumit "feeling" intern - o sa te simti intr-un fel care te determina, atunci, pe loc, sa spui ca ceva este sau nu imoral. Apoi te poti gandi mai profund la problema. De exemplu, ca sa folosesc celebrul caz cu caruciorul scapat de sub control, daca un carucior minier o ia la vale si nu poate fi oprit si va omori 5 persoane, crezi ca este moral sa schimbi macazul si sa omoare o singura persoana. Dar daca trebuie sa impingi o persoana pe linie pentru a opri caruciorul sa omoare cinci persoane, lucrurile par putin diferite. Cu atat mai mult daca omori o persoana si ii iei organele pentru a salva cinci persoane ce au nevoie de transplant de organe. Nu e evident ce diferenta e intre aceste cazuri, insa imediat par diferite, ca intuitie morala (foarte pe scurt, e o diferenta intre a decide soarta cuiva intr-o pozitie imposibila si de a te folosi de cineva ca de o unealta pentru scopurile tale - atunci cand schimbi macazul nu te folosesti de cel care se intampla sa fie pe linie pentru a-i salva pe cei cinci, dar atunci cand il impingi pe linie, da). Deci cred ca regulile morale le descoperim in contextul evolutiei noastre pe Pamant si naturii noastre (durere, placere etc) dar le si construim (prin respect fata de fiinta umana, prin valorile noastre, prin faptul ca credem ca oamenii sunt proprii lor stapani si au drepturi fundamentale si asa mai departe).

- Nu stiu daca gravitatia cuantica exista. In ultima perioada am devenit destul de sceptic referitor la quantum gravity. Motivul este unul simplu: lumea fizica exista doar ca reprezentare. Gravitatia are sens doar in contextul reprezentational - cel fizic. Atunci cand masuram ca electronul este in pozitia X, stim ca spatiultimpul trebuie sa fie curbat de masa electronului in pozitia X. Dar pana nu masuram electronul, nu exista nicio pozitie a sa. Si deci nu exista vreo curbura spatiotemporala asociata cu electronul. Spatiultimpul are sens doar ca reprezentare, doar ca relatie dintre minti, nu are potenta ontologica. Si, deci, gravitatia nu are sens decat in interiorul reprezentarii - al lumii fizice. Insa lumea fizica nu exista, doar lumea mentala exista. Cu alte cuvinte, nu exista gravitatie cuantica si nu ar trebui sa ne miram ca nu putem unifica relativitatea generala cu mecanica cuantica.

- Realitatea este continua, nu discreta. Observatiile sunt discrete, nu realitatea. Atunci cand facem observatii, de exemplu cand observam care este pozitia unui electron, vedem o pozitie discreta. Tot asa, vedem o sarcina electrica discreta sau un impuls discret. Toate observatiile fizice sunt discrete pentru ca altfel ar fi infinite. Dar realitatea nu este discreta din perspectiva ei la persoana intai, ci continua. Nu ar trebui sa confundam felul in care ni se prezinta realitatea pe ecranul perceptiilor, discret, cu felul in care realitatea chiar este, adica continua.