Si cand zic asta ma refer la activitatea ce este reprezentata de imbinarea celor doua elemente, penisul uman (sau de alta natura) si cavitatea bucala umana (aici e obligatoriu sa fie umana pentru ca politicieni sunt doar oameni).
Exemplu de formulare acceptata:
Domnule politician, sugi pula la cal - este un exemplu corect deoarece contine cuvantul politician, expresia salivanta "sugi pula" si animalul "cal", pus oarecum in antiteza cu animalul uman "politician". Observam si o alaturare de "la" (la la cal) ce denota o anumita melodicitate, o unduitate a fenomenului sugativ in cauza. Cu alte cuvinte, ne gadila sensibil la nivel mental o astfel de intamplare fericita (daca s-ar si produce) si, tinand cont ca Udrea e politician si ca a si calarit, chiar de curand, daca-mi aduc bine aminte, un cal, putem deduce ca o astfel de intamplare este posibila.
De ce spun aceste minunate lucruri? Pentru ca (la fel ca si, sper eu, orice non-politician al acestei asa-zise tari) m-am saturat de "pulitica" (de unde si ideea de suctiune expusa).
Ba mai mult, sunt mai satul de vorbitul pe marginea politicii decat de politica in sine, care se deruleaza in acelasi registru ca dintotdeauna, cu niciun fel de diferenta reala in subsidiar. Vedeti, pot sa vorbesc si semi-doct si elevat, nu ca in inceputul acestui mesaj, nu? Ca doar d-aia am facut Automatica si Calculatoare, sa ma exprim pe blog si sa-mi expun, succint si coerent, punctul de vedere.
Privind mai sus, inteleg ca nu sunt bun nici la una, nici la alta, ci la amandoua. If that makes any sense. Dar sa revenim.
(Ca mult am vorbit si putin am spus, dar ceea ce am spus se poate intelege imediat din titlu): "e niste baeti care se bate pentru ciolan". Definitia ce ar trebui predata la Facultatea de Stiinte Politice referitoare la politica.
Interesant e ca termenul "politic/a" este folosit in expresii pretentioase gen "politically correct", ceea ce se traduce (in capul meu, cel putin) la ceva gen "nu-i zic in fatza ca e prost, dar pe la spate il fac in toate felurile" adica ipocrizia intruchipata. Este practic ipocrizia de care vorbeam in postul de mai jos, ipocrizia despre care toti cei care participa la discutia respectiva si aud termenul "politically correct" slobozit inteleg despre ce este vorba, dar se prefac, repet, cu totii, ca nu pricep.
Adica nu-i zice "uite ba o grasa", ii zice "o persoana cu probleme de greutate", desi cu totii se gandesc la o grasa.
Si daca in politically correct general e vorba de chestii de genul asta ce da, au o incarcatura emotionala si un potential de a face rau, ei bine, in politically correct POLITIC treburile astea sunt amplificate (sau ar trebui sa fie, pentru cei ce isi si dau seama de ele) la infinit deoarece, in esenta, definesc/caracterizeaza/managerizeaza "viata poporului", unde "poporului" tine loc de "oameni ce nu au acces la putere/nu sunt politicieni/nu au influenta/nu au pile sus-puse etc".
Cu alte cuvinte, politicianul X care-i prosteste pe prosti folosind cuvinte pompoase gen "proiecte", "studii de fezabilitate", "reforma", "rezolutii", "managing", "tehnocrat", "coruptie", "dezbatere" sau "bunaoara" (ok, fara "bunaoara"), se va folosi de prostirea lor pentru a acapara voturi si pentru a-si intregi averea/influenta/puterea/fantasmele si asa mai departe.
Sa discuti despre politica este derizoriu si utopic, lucru pe care-l fac si eu chiar acum. Insa mai bine sa-l fac acum o data decat mai tarziu de mai multe ori, nu?
Cand vad asta cu candidatii in campania electorala, cum lanseaza ei macar unul, daca nu mai multe dintre cuvintele pe care le-am expus mai sus ca un fin analist politic ce ma aflu, cu o experienta de viata extraordinara (sau poate nu), un adevarat filozof ce ma gasesc, imi vine sa vomit. Sa vomit, desigur, intelectual.
Sa elucubrez o dejectie fara echivoc ce poate intra in congruenta doar cu celebra abjectie dezgustatoare a lui Paleologu' conform careia "X (stim noi cine) a picat ca o pleasca".
Si spun X deoarece consider ca diferentele dintre politicieni sunt foarte fine spre deloc, in sensul ca interesul lor este 99%+ interes personal, diferenta dintre ei fiind acel <1% de influenta spre exterior - ori pentru obtinerea celorlalti 99%+, ori din "spirit civic" (pierdut pe undeva prin intelectul acelui politician).
Cum te prinzi al carui canditat e mai mare? Care umbla cu procentu-nvartosat la vedere? Nu prea ai cum. Doar asa, intuitiv. Poate chiar contra-intuitiv, din moment ce majoritatea acestora nu face decat sa se imbrace bine, sa rosteasca cuvinte simandicoase, fandosite si auto-superioare si sa imbrace realitatea in poleiala dupa coloratura politica pe care o considera "cea mai favorabila" in "a-i prosti pe prosti" in ACEL MOMENT al "istoriei".
Adica:
Politicianu, in sinea-i: "Ba, ce sa le zic astora sa ma voteze? Pai... am vazut ca tinerii sunt cu astea cu prostitutia cu drogurile cu astea, nu? Pai... sa le legalizam! Da' stai ca asta nu pica bine cu pensionarii... or sa se enerveze astia ca am legalizat drogurile si prostitutia, o sa ne faca imorali si diabolici si n-or sa ne mai voteze. Si sunt multi ma, astia batrani. De-ar muri o data sa putem noi sa furam mai mult ca si-asa au pensii mari, ce le-o trebui bani de cablu, sa se uite pe Acasa? Lasa ca inauguram niste biserici si-i facem sa uite de treaba cu prostitutia si drogurile, ca si-asa nu cred ca se drogheaza si cred ca uita repede. Cu prostitutia am castigat toti barbatii indiferent de varsta si deci, doar cu femeile de peste 60 de ani tre sa facem ceva. Ma rog, si aia...".
Sigur, asta in capul lui. Ceea ce ii va iesi pe gura va fi ceva de genu:
"Stimati domni,
Astazi lansam campania "O Romanie moderna, europeana" ce este compusa dintr-un pachet de legi gandit si organizat astfel incat sa duca la o mai buna functionare a capitalului la nivel macroeconomic, la cresterea libertatii de decizie, actiune si libera exprimare a individului si la un mai bun flux clutural la nivel statal. Astfel, veniti alaturi de noi si fiti partenerii nostri intr-o Romanie mai buna, mai eficienta, mai profesionista, mai intelectuala." Ma rog, intelegeti ideea.
Si atunci, daca tinem cont de toate astea^^^, nu putem, de fapt, daca nu suntem ipocriti, decat sa-i indiviem pentru faptul ca nu suntem in locul lor. Probabil ca doar ipocrizia ne opreste in a afirma ca ii dispretium si ca nu am vrea in ruptul capului sa fim in locul lor.
"Nu am fost si nu voi fi niciodata astfel, niciodata nu voi uita de unde am plecat" ne spunem noi foarte siguri, in sine. Oare?
marți, 27 octombrie 2009
vineri, 19 iunie 2009
Ipocrizia sau caracteristica infinita a rasei umane
Ipocrizia este, cred eu, una dintre caracteristicile esentiale ce stau la baza intelectului unui om. A proceselor sale mentale DE EXTERIOR. Este masca exterioara (si cateodata chiar si interioara) pe care omul o afiseaza atunci cand se confrunta cu anumite situatii care bat cap in cap doua "concepte" ale acelui om.
Aceste "concepte" pot fi:
1) Ceea ce este "moral corect";
2) Ceea ce este "politic corect";
3) Ceea ce isi doreste acel om cu adevarat;
4) Auto-cenzura acelui om asupra a ceea ce isi doreste cu adevarat;
5) Imaginea in fata genului de persoana cu care discuta in acel moment;
6) Imaginea la nivel de "gashca"/anturaj;
7) Credintele religioase;
8) Superstitia;
9) Rusinea;
10) Complexele de inferioritate sau de superioritate;
11) Ambitia;
12) Placerea de a minti si tot ceea ce deriva din asta;
13) Pozitia din societate;
14) Stress;
15) Averea.
Am luat primele 15 lucruri care mi-au venit in cap despre care cred ca afecteaza/genereaza/determina/managerizeaza ipocrizia.
Intai sa cautam definitia ipocriziei:
Conform DEX - IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar şi fam.) machiaverlâc, (înv.) făţărie, prefăcanie, prefăcătură, procleţie, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.)
Ipocrizia se gaseste in 100% dintre oameni. Este o caracteristica ce este prezenta FARA exceptie in fiecare dintre noi. La unii are o greutate mai mare in afisajul exterior (dar cateodata si interior), iar la altii o greutate mai mica.
Din ce am observat eu de-a lungul timpului (cu experienta de viata redusa pe care o am) - am constatat ca ipocrizia din cadrul discutiilor dintre un om si un alt om/un grup de oameni apare CEL MAI FRECVENT pe marginea urmatoarelor subiecte:
a) SEX;
b) BANI;
c) BARFA.
Vi se pare o reteta cunoscuta? Ei bine, din asta se hranesc ziarele de scandal din intreaga lume. Pe aceasta "baza" (daca o putem numi asa) isi desfasoara activitatea majoritatea televiziunilor din lume.
Este o chestiune intrinseca a umanitatii, exista prin sine insasi si afecteaza celelalte caracteristici ale persoanei de obicei doar la nivel de afisaj (si spun de obicei deoarece poate sa schimbe, prin conceptul superstitiei, de exemplu, modul in care acea persoana gandeste - acel moment poate fi hotarator pentru "pattern-ul mental" pe care acea persoana il va folosi de atunci incolo).
Revenind insa la ziare si televiziune, putem deduce ca notiunea de ipocrizie este notiunea care guverneaza audientele dintr-un motiv simplu: cei care vizioneaza acel program TV au ipocrizia indeajuns de ridicata pentru a fi interesati de acel subiect si de A JUDECA pe "subiectii acelui subiect".
Aceasta este de fapt esenta din definitia ipocriziei: observarea si judecarea persoanei/persoanelor in cauza prin prisma subiectiva, individuala, fara niciun pic de rigurozitate in judecata, sau de obiectivitate. Un lucru destul de des intalnit, din ce imi dau seama, in judecatoriile din Romania (acolo unde legea ar trebui sa primeze si nu ipocrizia).
Cum insa am aberat indeajuns de mult, e timpul unor exemple concrete pentru a intelege acest fenomen oximoronic, un fenomen anormal ce este luat ca normal datorita procentului mare (adica 100%) de oameni ce il "folosesc".
Sa luam deci cele 15 "concepte mentale" pe care le-am enumerat mai sus. Fiecare dintre ele pot genera "puseuri de ipocrizie" in functie de cat de incompatibile sunt cu situatia in care "nevoia de ipocrizie" isi face aparitia.
Asadar, iata cateva scenarii:
1) Ceea ce este "moral corect"
Un profesor vine spre scoala. Vede o eleva in fusta mini. Trece pe langa ea fara sa ii arunce nicio privire dupa care, dupa ce mai face 2-3 pasi, se intoarce si o priveste (e evident unde o priveste).
"Moral corect" ar fi fost ca el, "om insurat, cu familie" sa nici macar nu observe ca eleva poarta fusta mini, sa fie concentrat pe problemele scolare, pe cum va preda lectia astazi, si sa mearga in pas saltat catre scoala voios si zambaret. Ma rog, am exagerat spre final dar intelegeti ideea.
Suna penibil, nu? Da, suna penibil pentru ca sunteti in fatza calculatorului si va spuneti asta voi voua. Daca ati fi intr-un grup de oameni "seriosi" ati zice "vai, dar cum, evident ca asa ar trebui sa faca". De ce sunteti ipocriti?
Revenind: Sigur ca este utopic/ineptic sa credem ca "asa ar fi normal sa faca". Sigur ca asta nu se va intampla decat in putine cazuri, cazuri in care acei oameni care vor merge mai departe si nu isi vor intoarce capu chiar nu au astfel de "deprinderi".
Insa de aici si la a judeca un om pentru ceea ce majoritatea dintre noi facem, ei bine... se cheama ipocrizie. Din nou, esenta este "judecarea" acelei persoane.
"Ai vazut? S-a uitat... hihihihihi". Sau: "Vai de mine! Om mare cu mintea la prostii" (in timp ce cel care spune asta se uita la randu-i la fundul aleia). Sau: "Ar trebui dat afara!" (ca sa-i ia el locu). Etc
2) Ceea ce este "politic corect";
Ipocrizia "politically correct" este o forma usoara si non-agresiva de ipocrizie.
Sa luam un exemplu:
Doi diplomati si doi muncitori stau si se uita la televizor. La televizor apare o grasa de 150 de kg si 1.20m inaltime.
Muncitorul 1: "Mamaaaa... ce pocitanie! Mama ce balena! Ce bagi fah' in tine, casaloti?". "Da-o dreq de scroafa, schimba canalul!" zice Muncitorul 2. Oameni de cea mai joasa speta, nu? Niste nenorociti.
Diplomatul 1: "Cred ca aceasta femeie are o dizabilitate". Diplomatul 2: "Da, este evident o persoana cu probleme ponderale". "Hai sa schimbam canalul" spun la unison.
Care este diferenta? DOAR de forma. In realitate, diplomatii gandesc exact ca si muncitorii, doar ca afiseaza forma pe care am expus-o mai sus. Acesta este genul de ipocrizie "politically correct".
Desi exprimarea diplomatilor ar fi ok intr-o discutie cu acea doamna (ca sa fiu la randu-mi ipocrit), o discutie intre EI in astfel de termeni nu poate fi decat ipocrita. Niciun fel de discutie alta decat cea a muncitorilor (daca ceea ce spuneau muncitorii era cu adevarat exprimarea sincera a ceea ce gandeau) nu poate fi decat ipocrita. Chiar si daca nu spui nimic e o ipocrizie tacuta (dar preferabila celeilalte, diplomatice).
Acum sa nu intelegeti ca sunt de acord cu ceea ce ziceau muncitorii, la nivel de exprimare. In acest post vorbesc STRICT logic din punct de vedere al ipocriziei, nu si despre cand ar trebui sa o folosim.
3)Ceea ce isi doreste acel om cu adevarat
Acest tip de ipocrizie isi are sinapsele in alte tipuri de ipocrizie cum ar fi cea morala.
Luand iarasi exemplul cu profesorul, uitandu-se inapoi dupa "fetita" cred ca este destul de evident ce isi doreste cu adevarat. Intrebat dupa ce se uita, ar raspunde "ma uitam ca parea ca este eleva la una dintre clasele la care eu predau, incercam sa-mi aduc aminte cine este".
Sigur, am putea categorisi acest tip de raspuns ca pe o minciuna, insa aceasta minciuna deriva, de fapt, din mai multe tipuri de ipocrizie: cea morala, cea politically correct, si cea de auto-cenzura.
Din cea morala, deoarece el doreste s-o "posede" pe acea eleva, insa judecandu-se el pe sine isi zice ca "asa ceva nu se face, nu e moral";
Din cea politically correct, deoarece el are placeri carnale cu eleva, insa analizand situatia si intrebarea adresata, trebuie sa fie un om de "anvergura" si sa dea un raspuns cuviincios;
Din cea de auto-cenzura (care este doar fin despartita de cea morala), deoarece el vrea sa vibreze in tandem cu eleva, insa se "auto-cenzureaza" datorita educatiei pe care o are (si nu neaparat din cauze morale, cum e la ipocrizia morala, aceasta fiind linia fina de care vorbeam).
In postul viitor voi vorbi si despre celelalte tipuri de ipocrizie care ne guverneaza intelectul inefabil.
Aceste "concepte" pot fi:
1) Ceea ce este "moral corect";
2) Ceea ce este "politic corect";
3) Ceea ce isi doreste acel om cu adevarat;
4) Auto-cenzura acelui om asupra a ceea ce isi doreste cu adevarat;
5) Imaginea in fata genului de persoana cu care discuta in acel moment;
6) Imaginea la nivel de "gashca"/anturaj;
7) Credintele religioase;
8) Superstitia;
9) Rusinea;
10) Complexele de inferioritate sau de superioritate;
11) Ambitia;
12) Placerea de a minti si tot ceea ce deriva din asta;
13) Pozitia din societate;
14) Stress;
15) Averea.
Am luat primele 15 lucruri care mi-au venit in cap despre care cred ca afecteaza/genereaza/determina/managerizeaza ipocrizia.
Intai sa cautam definitia ipocriziei:
Conform DEX - IPOCRIZÍE s. duplicitate, falsitate, făţărnicie, minciună, perfidie, prefăcătorie, viclenie, vicleşug, (livr.) fariseism, machiavelism, tartuferie, tartufism, (rar şi fam.) machiaverlâc, (înv.) făţărie, prefăcanie, prefăcătură, procleţie, (fig.) iezuitism, mascaradă. (~ cuiva în comportare.)
Ipocrizia se gaseste in 100% dintre oameni. Este o caracteristica ce este prezenta FARA exceptie in fiecare dintre noi. La unii are o greutate mai mare in afisajul exterior (dar cateodata si interior), iar la altii o greutate mai mica.
Din ce am observat eu de-a lungul timpului (cu experienta de viata redusa pe care o am) - am constatat ca ipocrizia din cadrul discutiilor dintre un om si un alt om/un grup de oameni apare CEL MAI FRECVENT pe marginea urmatoarelor subiecte:
a) SEX;
b) BANI;
c) BARFA.
Vi se pare o reteta cunoscuta? Ei bine, din asta se hranesc ziarele de scandal din intreaga lume. Pe aceasta "baza" (daca o putem numi asa) isi desfasoara activitatea majoritatea televiziunilor din lume.
Este o chestiune intrinseca a umanitatii, exista prin sine insasi si afecteaza celelalte caracteristici ale persoanei de obicei doar la nivel de afisaj (si spun de obicei deoarece poate sa schimbe, prin conceptul superstitiei, de exemplu, modul in care acea persoana gandeste - acel moment poate fi hotarator pentru "pattern-ul mental" pe care acea persoana il va folosi de atunci incolo).
Revenind insa la ziare si televiziune, putem deduce ca notiunea de ipocrizie este notiunea care guverneaza audientele dintr-un motiv simplu: cei care vizioneaza acel program TV au ipocrizia indeajuns de ridicata pentru a fi interesati de acel subiect si de A JUDECA pe "subiectii acelui subiect".
Aceasta este de fapt esenta din definitia ipocriziei: observarea si judecarea persoanei/persoanelor in cauza prin prisma subiectiva, individuala, fara niciun pic de rigurozitate in judecata, sau de obiectivitate. Un lucru destul de des intalnit, din ce imi dau seama, in judecatoriile din Romania (acolo unde legea ar trebui sa primeze si nu ipocrizia).
Cum insa am aberat indeajuns de mult, e timpul unor exemple concrete pentru a intelege acest fenomen oximoronic, un fenomen anormal ce este luat ca normal datorita procentului mare (adica 100%) de oameni ce il "folosesc".
Sa luam deci cele 15 "concepte mentale" pe care le-am enumerat mai sus. Fiecare dintre ele pot genera "puseuri de ipocrizie" in functie de cat de incompatibile sunt cu situatia in care "nevoia de ipocrizie" isi face aparitia.
Asadar, iata cateva scenarii:
1) Ceea ce este "moral corect"
Un profesor vine spre scoala. Vede o eleva in fusta mini. Trece pe langa ea fara sa ii arunce nicio privire dupa care, dupa ce mai face 2-3 pasi, se intoarce si o priveste (e evident unde o priveste).
"Moral corect" ar fi fost ca el, "om insurat, cu familie" sa nici macar nu observe ca eleva poarta fusta mini, sa fie concentrat pe problemele scolare, pe cum va preda lectia astazi, si sa mearga in pas saltat catre scoala voios si zambaret. Ma rog, am exagerat spre final dar intelegeti ideea.
Suna penibil, nu? Da, suna penibil pentru ca sunteti in fatza calculatorului si va spuneti asta voi voua. Daca ati fi intr-un grup de oameni "seriosi" ati zice "vai, dar cum, evident ca asa ar trebui sa faca". De ce sunteti ipocriti?
Revenind: Sigur ca este utopic/ineptic sa credem ca "asa ar fi normal sa faca". Sigur ca asta nu se va intampla decat in putine cazuri, cazuri in care acei oameni care vor merge mai departe si nu isi vor intoarce capu chiar nu au astfel de "deprinderi".
Insa de aici si la a judeca un om pentru ceea ce majoritatea dintre noi facem, ei bine... se cheama ipocrizie. Din nou, esenta este "judecarea" acelei persoane.
"Ai vazut? S-a uitat... hihihihihi". Sau: "Vai de mine! Om mare cu mintea la prostii" (in timp ce cel care spune asta se uita la randu-i la fundul aleia). Sau: "Ar trebui dat afara!" (ca sa-i ia el locu). Etc
2) Ceea ce este "politic corect";
Ipocrizia "politically correct" este o forma usoara si non-agresiva de ipocrizie.
Sa luam un exemplu:
Doi diplomati si doi muncitori stau si se uita la televizor. La televizor apare o grasa de 150 de kg si 1.20m inaltime.
Muncitorul 1: "Mamaaaa... ce pocitanie! Mama ce balena! Ce bagi fah' in tine, casaloti?". "Da-o dreq de scroafa, schimba canalul!" zice Muncitorul 2. Oameni de cea mai joasa speta, nu? Niste nenorociti.
Diplomatul 1: "Cred ca aceasta femeie are o dizabilitate". Diplomatul 2: "Da, este evident o persoana cu probleme ponderale". "Hai sa schimbam canalul" spun la unison.
Care este diferenta? DOAR de forma. In realitate, diplomatii gandesc exact ca si muncitorii, doar ca afiseaza forma pe care am expus-o mai sus. Acesta este genul de ipocrizie "politically correct".
Desi exprimarea diplomatilor ar fi ok intr-o discutie cu acea doamna (ca sa fiu la randu-mi ipocrit), o discutie intre EI in astfel de termeni nu poate fi decat ipocrita. Niciun fel de discutie alta decat cea a muncitorilor (daca ceea ce spuneau muncitorii era cu adevarat exprimarea sincera a ceea ce gandeau) nu poate fi decat ipocrita. Chiar si daca nu spui nimic e o ipocrizie tacuta (dar preferabila celeilalte, diplomatice).
Acum sa nu intelegeti ca sunt de acord cu ceea ce ziceau muncitorii, la nivel de exprimare. In acest post vorbesc STRICT logic din punct de vedere al ipocriziei, nu si despre cand ar trebui sa o folosim.
3)Ceea ce isi doreste acel om cu adevarat
Acest tip de ipocrizie isi are sinapsele in alte tipuri de ipocrizie cum ar fi cea morala.
Luand iarasi exemplul cu profesorul, uitandu-se inapoi dupa "fetita" cred ca este destul de evident ce isi doreste cu adevarat. Intrebat dupa ce se uita, ar raspunde "ma uitam ca parea ca este eleva la una dintre clasele la care eu predau, incercam sa-mi aduc aminte cine este".
Sigur, am putea categorisi acest tip de raspuns ca pe o minciuna, insa aceasta minciuna deriva, de fapt, din mai multe tipuri de ipocrizie: cea morala, cea politically correct, si cea de auto-cenzura.
Din cea morala, deoarece el doreste s-o "posede" pe acea eleva, insa judecandu-se el pe sine isi zice ca "asa ceva nu se face, nu e moral";
Din cea politically correct, deoarece el are placeri carnale cu eleva, insa analizand situatia si intrebarea adresata, trebuie sa fie un om de "anvergura" si sa dea un raspuns cuviincios;
Din cea de auto-cenzura (care este doar fin despartita de cea morala), deoarece el vrea sa vibreze in tandem cu eleva, insa se "auto-cenzureaza" datorita educatiei pe care o are (si nu neaparat din cauze morale, cum e la ipocrizia morala, aceasta fiind linia fina de care vorbeam).
In postul viitor voi vorbi si despre celelalte tipuri de ipocrizie care ne guverneaza intelectul inefabil.
luni, 27 aprilie 2009
Mircea Badea
Dupa cum amenintam acu' X timp, voi scrie cate ceva despre Mircea Badea. De ce, poate va intrebati? (ma rog, asta in cazul neobisnuit in care chiar i-ar pasa cuiva de ceea ce scriu eu, domnu' X de pe net, despre orice fel de subiect as scrie... da ma rog... poate peste Y ani am eu amnezie si tre' sa-mi aduc aminte de ce "veleitati" aveam cand "eram mic").
E foarte simplu: Mircea Badea este "ca un frate" de-al meu. Acuma stiu ca foarte multi oameni se auto-identifica cu el. "Asa le-as zice si eu daca as avea emisiune!" spun multi. Nu stiu cat de adevarata e aceasta "caseta" pe care o deruleaza "fanii Mircea Badea" dar probabil ca e destul de consistenta. In sensul ca da, chiar ar spune.
In schimb eu ma auto-identific cu el la propriu in sensul ca, dintre toti oamenii publici dar si NEPUBLICI (adica prieteni de-ai mei, cunostinte, oameni cu care m-am intalnit de cateva ori in viata, profesori, dusmani, etc) - daca ar fi sa ma compar si sa zic "cu cine seman eu ma pe lumea asta" as raspunde, fara niciun pic de intarziere (sau ma rog, poate cu intarzierea cu care sprinterii pleaca din "block-starturi" la Olimpiada): "Cu Mircea Badea".
De ce? Pentru ca la nivel de gandire, IQ, comportament, exprimare, gestica, atitudine, non-fandoseala, awareness, si cam orice alt atribut sunt aproape identic. Spun asta la nivelul la care il cunosc din ceea ce afiseaza in emisiunea sa dar si in emisiunile la care participa ca invitat (unde este, daca ati observat, "mult mai moderat").
Acuma nu stiu. Poate omu joaca teatru. Poate e cea mai mare jigodie din lume. Poate e nu stiu ce super-fandosit. Posibil. Nu am idee pentru ca nu-l cunosc. Dar daca ar fi sa-mi aleg din media pe cineva care sa ma reprezinte in cam... orice situatie, ar fi el. Si, repet, din ceea ce afiseaza si a afisat de-a lungul timpului mi-e greu sa cred ca aceste "proprietati" negative de care am pomenit se aplica in cazul lui. Nu ca ar fi foarte important - cui ii pasa, in principiu, de Badea, sau de mine, sau de oricine pe lumea asta? Decat celor apropiati acelei persoane. Sau celor care se identifica, mai mult sau mai putin cu acea persoana.
Ceea ce ma/ne duce la concluzia ca imi pasa de el. Si, in conceptia mea, este singura persoana din media care are atentia mea maxima.
Sigur, persoane inteligente mai sunt in media (presa/televiziune etc). Au cateodata pareri interesante ce merita sa fie bagate in seama. Insa el are o constantza "constanta" daca mi se permite repetitia.
Cateodata cand aud ca "Badea exagereaza" sau "spune prostii" sau "ce ma, il asculti p-ala" sau "e pueril ma..." sau "nu vezi cum se comporta" sau "nici nu vorbeste corect" sau alte chestii de genu asta, recunosc ca am tendinta sa zic "da ba, a cam... (si puneti exagerarea/greseala/comportamentul etc aici)".
Insa atunci cand vad emisiunea imi e clar inca de la inceput ca NU E CAZUL de asa ceva. De asemenea realizez ca, in ciuda cursivitatii si simplitatii in exprimare, a "tzaranizmului intelectual intentionat" pe care-l afiseaza, emisiunea NU se adreseaza tuturor. Si asta fara a genera vreo "aroganta". Sunt pur si simplu oameni care, din diferite motive (snobism, prosteala, fandoseala, IQ scazut, lipsa de awareness, intelectualitate-auto-intitulata si auto-suficienta (a se citi: snobism), ipocrizie si asa mai departe) nu pot APRECIA ceea ce el ofera.
Si daca acesti oameni nu pot aprecia ceea ce el ofera mi-as dori sa nu aprecieze nici acest blog si sa se care foarte, foarte repede de pe el.
Acuma sa nu credeti ca Badea e un fel de zeu pe Pamant si e "inamovibil" intocmai minunatilor judecatori din Romania. Nu. Desigur ca exagereaza. Desigur ca are defecte. Depinde de noi daca vrem sa-i vedem defectele sau sa-i apreciem calitatile.
Eu am ales sa-i apreciez calitatile.
Pot spune, de asemenea, ca m-am intalnit de cateva ori cu el in realitate. La sala de fortza (pe vremea cand ma duceam la Club Force la Ozana, unde veneau el, Oreste, Nicoleta Luciu, Dinu Maxer dintre oamenii "cunoscuti" pe care i-am intalnit), dar si prin IOR si pe 23. Sigur ca n-am schimbat nicio vorba desi mi-ar fi placut (pentru ca, cred ca am avea ce sa vorbim).
De fiecare data insa nu privea nici in stanga, nici in dreapta, si era evident ca nu vroia sa vorbeasca cu nimeni. Ceea ce e perfect normal. Si eu fac la fel. Nu vreau sa intru in niciun fel de discutie cu nimeni pentru ca, timpul/experienta au demonstrat-o, discutiile cu oameni necunoscuti rareori sunt favorabile, si asta pentru ca in majoritatea lor acestia (oamenii) sunt, in principiu, retardati.
Bine, acuma o sa vina X sa-mi zica "da' ce ma, bine ca esti tu destept". Nu am zis ca sunt eu destept, ci doar ca nu vreau sa ma bag in seama cu nimeni - timp pierdut, energie pierduta si asa mai departe - de pomana. La fel si in cazul lui. Deci il inteleg perfect de ce s-ar uita intr-o singura directie si ar purta ochelari de cal cand vine vorba de "relatii inter-umane de relationare".
Sincer, cand il vezi (sau cel putin eu) te gandesti ca e foarte arogant. Asta tocmai din cauza acestei evidente "non-interactionari". Insa, repet, are perfecta dreptate.
Ca sa fac o scurta paranteza: eu ma mai ocup si cu niscaiva antrenamente de atletism/sarituri/fortza/explozie si asa mai departe. Am citit vreo 8 ani de zile aproape ZILNIC despre acest subiect. Si am scris apoi un manual de vreo 60 de pagini despre cum sa te antrenezi pentru a deveni un atlet mai bun, mai exploziv, despre cum sa sari mai sus (pentru basket in pricipiu). Acest manual l-am scris si l-am pus pe net PE GRATIS (a durat vreo 3 luni sa-l scriu).
Ce a urmat apoi au fost critici de la oameni care nu stiau ce spun (nici ei, nici eu) si intrebari stupide de la tot felu de retarzi. De aici am invatat si eu sa am aceeasi atitudine despre care pomeneam ca ai banui-o la Badea daca l-ai vedea prima data intr-o sala de fortza sau alergand pe 23 (Lia Manoliu). Si anume: iti vezi de treaba ta si nu te bag in seama cu prostii.
Revenind insa la "Mircio", este singura persoana care are parte de "increderea mea" in media. Si cum chiar el zicea mai demult sa "definim increderea" - as defini increderea ca fiind abilitatea lui sa-mi reprezinte interesele (de cetatean, cum zice el), cel putin in media. Si a dovedit de fiecare data (cel putin in viziunea mea) ca este mai mult decat in stare (pe cata putere are) sa faca acest lucru.
Diferentele dintre mine si el constau in marimea coaielor (din cate am auzit/vazut/observat - le are mai mari decat ale mele, chiar si pe cel coborat), nivelul de cultura net superior (in favoarea lui)/ experienta de viata (infinit superioara)/ varsta/ nivelul de trai/ publicitatea (persoana publica) si altele.
Combinand acest lucruri rezulta o varianta upgradata a mea cu emisiune TV. Ce? Asta-i cea mai mare lauda a mea dintotdeuna? Posibil... (acuma anti-Badea vor spune "daca asta e cea mai mare lauda a ta..."). I don't give a shit.
Iar in acest moment este omul la care m-as uita cateva ore fara sa ma plictisesc. Singurele momente plictisitoare sunt acelea in care incepe sa dea in Basescu si in general momentele politice, iar asta deoarece pentru mine politica este total useless si deci - nu cere niciun pic de atentie din partea mea. Totul este o manea la nivel politic si se invarte in jurul aceleasi esente - mirosul banilor.
Nu ca asta n-ar spune-o si el - doar ca sunt pur si simplu satul de politica. La fel de satul ca si de fotbal. Cand eram mic ma uitam la talk-show-uri politice si la fotbal. N-a fost foarte bine.
Ar fi atatea de zis despre Persoana Publica Mircea Badea. Sunt sigur ca ar fi si mai multe de zis despre Omul Mircea Badea. A, nu mizerii "can-canistice". Ci poate ca un exemplu despre cum ar trebui sa fim.
Poate unii dintre cei care citesc acest mesaj or sa-l considere penibil. Sau or sa zica "ete-l si p-asta". I don't give a fuck. Sa nu mai citeasca blogul. Cand nu-ti convine ceva nu mai faci acel ceva daca ai posibilitatea. Nu-ti place Badea, muti canalul cand are emisiune. Nu vrei sa te uiti la Wrestling muti canalul. Nu-ti place pornografia, nu te uiti. Nu-ti plac manelele, nu le asculti. Si asa mai departe. The same applies here.
PS. Ca-i convine sau nu - este formator de opinie. Daca vrea sa ia acest lucru ca pe o responsabilitate sau nu, asta este strict decizia lui. Sincer, am pendulat intre a scrie sau nu acest post. Nu stiu cum m-as simti eu sa scrie cineva despre mine ceva fara macar sa poarte O DISCUTIE cu mine pentru a-si face o oarece parere vis-a-vis de persoana mea. Insa din moment ce ai o emisiune TV se presupune ca te astepti sa fii macar "comentat" daca nu criticat (pozitiv sau negativ). Poate am sa revin in viitor pe marginea acestui subiect.
E foarte simplu: Mircea Badea este "ca un frate" de-al meu. Acuma stiu ca foarte multi oameni se auto-identifica cu el. "Asa le-as zice si eu daca as avea emisiune!" spun multi. Nu stiu cat de adevarata e aceasta "caseta" pe care o deruleaza "fanii Mircea Badea" dar probabil ca e destul de consistenta. In sensul ca da, chiar ar spune.
In schimb eu ma auto-identific cu el la propriu in sensul ca, dintre toti oamenii publici dar si NEPUBLICI (adica prieteni de-ai mei, cunostinte, oameni cu care m-am intalnit de cateva ori in viata, profesori, dusmani, etc) - daca ar fi sa ma compar si sa zic "cu cine seman eu ma pe lumea asta" as raspunde, fara niciun pic de intarziere (sau ma rog, poate cu intarzierea cu care sprinterii pleaca din "block-starturi" la Olimpiada): "Cu Mircea Badea".
De ce? Pentru ca la nivel de gandire, IQ, comportament, exprimare, gestica, atitudine, non-fandoseala, awareness, si cam orice alt atribut sunt aproape identic. Spun asta la nivelul la care il cunosc din ceea ce afiseaza in emisiunea sa dar si in emisiunile la care participa ca invitat (unde este, daca ati observat, "mult mai moderat").
Acuma nu stiu. Poate omu joaca teatru. Poate e cea mai mare jigodie din lume. Poate e nu stiu ce super-fandosit. Posibil. Nu am idee pentru ca nu-l cunosc. Dar daca ar fi sa-mi aleg din media pe cineva care sa ma reprezinte in cam... orice situatie, ar fi el. Si, repet, din ceea ce afiseaza si a afisat de-a lungul timpului mi-e greu sa cred ca aceste "proprietati" negative de care am pomenit se aplica in cazul lui. Nu ca ar fi foarte important - cui ii pasa, in principiu, de Badea, sau de mine, sau de oricine pe lumea asta? Decat celor apropiati acelei persoane. Sau celor care se identifica, mai mult sau mai putin cu acea persoana.
Ceea ce ma/ne duce la concluzia ca imi pasa de el. Si, in conceptia mea, este singura persoana din media care are atentia mea maxima.
Sigur, persoane inteligente mai sunt in media (presa/televiziune etc). Au cateodata pareri interesante ce merita sa fie bagate in seama. Insa el are o constantza "constanta" daca mi se permite repetitia.
Cateodata cand aud ca "Badea exagereaza" sau "spune prostii" sau "ce ma, il asculti p-ala" sau "e pueril ma..." sau "nu vezi cum se comporta" sau "nici nu vorbeste corect" sau alte chestii de genu asta, recunosc ca am tendinta sa zic "da ba, a cam... (si puneti exagerarea/greseala/comportamentul etc aici)".
Insa atunci cand vad emisiunea imi e clar inca de la inceput ca NU E CAZUL de asa ceva. De asemenea realizez ca, in ciuda cursivitatii si simplitatii in exprimare, a "tzaranizmului intelectual intentionat" pe care-l afiseaza, emisiunea NU se adreseaza tuturor. Si asta fara a genera vreo "aroganta". Sunt pur si simplu oameni care, din diferite motive (snobism, prosteala, fandoseala, IQ scazut, lipsa de awareness, intelectualitate-auto-intitulata si auto-suficienta (a se citi: snobism), ipocrizie si asa mai departe) nu pot APRECIA ceea ce el ofera.
Si daca acesti oameni nu pot aprecia ceea ce el ofera mi-as dori sa nu aprecieze nici acest blog si sa se care foarte, foarte repede de pe el.
Acuma sa nu credeti ca Badea e un fel de zeu pe Pamant si e "inamovibil" intocmai minunatilor judecatori din Romania. Nu. Desigur ca exagereaza. Desigur ca are defecte. Depinde de noi daca vrem sa-i vedem defectele sau sa-i apreciem calitatile.
Eu am ales sa-i apreciez calitatile.
Pot spune, de asemenea, ca m-am intalnit de cateva ori cu el in realitate. La sala de fortza (pe vremea cand ma duceam la Club Force la Ozana, unde veneau el, Oreste, Nicoleta Luciu, Dinu Maxer dintre oamenii "cunoscuti" pe care i-am intalnit), dar si prin IOR si pe 23. Sigur ca n-am schimbat nicio vorba desi mi-ar fi placut (pentru ca, cred ca am avea ce sa vorbim).
De fiecare data insa nu privea nici in stanga, nici in dreapta, si era evident ca nu vroia sa vorbeasca cu nimeni. Ceea ce e perfect normal. Si eu fac la fel. Nu vreau sa intru in niciun fel de discutie cu nimeni pentru ca, timpul/experienta au demonstrat-o, discutiile cu oameni necunoscuti rareori sunt favorabile, si asta pentru ca in majoritatea lor acestia (oamenii) sunt, in principiu, retardati.
Bine, acuma o sa vina X sa-mi zica "da' ce ma, bine ca esti tu destept". Nu am zis ca sunt eu destept, ci doar ca nu vreau sa ma bag in seama cu nimeni - timp pierdut, energie pierduta si asa mai departe - de pomana. La fel si in cazul lui. Deci il inteleg perfect de ce s-ar uita intr-o singura directie si ar purta ochelari de cal cand vine vorba de "relatii inter-umane de relationare".
Sincer, cand il vezi (sau cel putin eu) te gandesti ca e foarte arogant. Asta tocmai din cauza acestei evidente "non-interactionari". Insa, repet, are perfecta dreptate.
Ca sa fac o scurta paranteza: eu ma mai ocup si cu niscaiva antrenamente de atletism/sarituri/fortza/explozie si asa mai departe. Am citit vreo 8 ani de zile aproape ZILNIC despre acest subiect. Si am scris apoi un manual de vreo 60 de pagini despre cum sa te antrenezi pentru a deveni un atlet mai bun, mai exploziv, despre cum sa sari mai sus (pentru basket in pricipiu). Acest manual l-am scris si l-am pus pe net PE GRATIS (a durat vreo 3 luni sa-l scriu).
Ce a urmat apoi au fost critici de la oameni care nu stiau ce spun (nici ei, nici eu) si intrebari stupide de la tot felu de retarzi. De aici am invatat si eu sa am aceeasi atitudine despre care pomeneam ca ai banui-o la Badea daca l-ai vedea prima data intr-o sala de fortza sau alergand pe 23 (Lia Manoliu). Si anume: iti vezi de treaba ta si nu te bag in seama cu prostii.
Revenind insa la "Mircio", este singura persoana care are parte de "increderea mea" in media. Si cum chiar el zicea mai demult sa "definim increderea" - as defini increderea ca fiind abilitatea lui sa-mi reprezinte interesele (de cetatean, cum zice el), cel putin in media. Si a dovedit de fiecare data (cel putin in viziunea mea) ca este mai mult decat in stare (pe cata putere are) sa faca acest lucru.
Diferentele dintre mine si el constau in marimea coaielor (din cate am auzit/vazut/observat - le are mai mari decat ale mele, chiar si pe cel coborat), nivelul de cultura net superior (in favoarea lui)/ experienta de viata (infinit superioara)/ varsta/ nivelul de trai/ publicitatea (persoana publica) si altele.
Combinand acest lucruri rezulta o varianta upgradata a mea cu emisiune TV. Ce? Asta-i cea mai mare lauda a mea dintotdeuna? Posibil... (acuma anti-Badea vor spune "daca asta e cea mai mare lauda a ta..."). I don't give a shit.
Iar in acest moment este omul la care m-as uita cateva ore fara sa ma plictisesc. Singurele momente plictisitoare sunt acelea in care incepe sa dea in Basescu si in general momentele politice, iar asta deoarece pentru mine politica este total useless si deci - nu cere niciun pic de atentie din partea mea. Totul este o manea la nivel politic si se invarte in jurul aceleasi esente - mirosul banilor.
Nu ca asta n-ar spune-o si el - doar ca sunt pur si simplu satul de politica. La fel de satul ca si de fotbal. Cand eram mic ma uitam la talk-show-uri politice si la fotbal. N-a fost foarte bine.
Ar fi atatea de zis despre Persoana Publica Mircea Badea. Sunt sigur ca ar fi si mai multe de zis despre Omul Mircea Badea. A, nu mizerii "can-canistice". Ci poate ca un exemplu despre cum ar trebui sa fim.
Poate unii dintre cei care citesc acest mesaj or sa-l considere penibil. Sau or sa zica "ete-l si p-asta". I don't give a fuck. Sa nu mai citeasca blogul. Cand nu-ti convine ceva nu mai faci acel ceva daca ai posibilitatea. Nu-ti place Badea, muti canalul cand are emisiune. Nu vrei sa te uiti la Wrestling muti canalul. Nu-ti place pornografia, nu te uiti. Nu-ti plac manelele, nu le asculti. Si asa mai departe. The same applies here.
PS. Ca-i convine sau nu - este formator de opinie. Daca vrea sa ia acest lucru ca pe o responsabilitate sau nu, asta este strict decizia lui. Sincer, am pendulat intre a scrie sau nu acest post. Nu stiu cum m-as simti eu sa scrie cineva despre mine ceva fara macar sa poarte O DISCUTIE cu mine pentru a-si face o oarece parere vis-a-vis de persoana mea. Insa din moment ce ai o emisiune TV se presupune ca te astepti sa fii macar "comentat" daca nu criticat (pozitiv sau negativ). Poate am sa revin in viitor pe marginea acestui subiect.
marți, 14 aprilie 2009
Sah la penis
Cum nu am mai postat mai nimic (a... nimic "complet") de ceva vreme, am sa va dau sah la penis.
E prea tarziu sa ma mai opriti:
Acuma nu stiu cat de vechi e filmu da' de tare, e tare.
E prea tarziu sa ma mai opriti:
Acuma nu stiu cat de vechi e filmu da' de tare, e tare.
vineri, 6 martie 2009
Smecherie de Salajan
Da da... stiu... n-am mai scris nimic de ceva vreme. N-am fost prezent sau ceva? Neah... doar ca "sa scriu ca sa ma aflu in treaba" nu prea merge la mine. Sa scriu asa, de nebun, prostii, sa debitez ineptii (de parca n-as face asta de fiecare data cand scriu) e aiurea. De fapt asta ma si enerveaza la bloggerii astia "de pe net". Si cu greu am luat decizia sa-mi fac blog din simplu fapt ca mi-am dorit si-mi doresc sa nu devin ca ei: oameni care scriu despre orice flecushtetz si devin "TRU" pentru ca "au blog si scriu", si "sunt oameni importanti acum".
Ma rog...
Ca o prefata: as vrea sa scriu (zilele astea) despre:
1) Smecheria de Salajan (adica despre ce urmeaza sa scriu acum);
2) Cateva idei despre Mircea Badea (si de ce e el genial);
3) Pornografie (si cum ar trebui privita cu adevarat si non-ipocrit);
4) Muzica (si ce reprezinta aceasta pentru mine);
5) Scoala/profesori.
Mama, o lista intreaga. Cine dracu' mi-o da mie autoritatea sa spun eu tot felu de prostii de genu asta? Adica cine sunt eu sa-mi dau cu parerea? Ca ma revolt acuma...
Anyway, revenind, sa vorbim putin despre "Smecherii se cunosc, nu se inventeaza".
Eu sunt nascut si crescut in "Salajan". Apropos, cica nu-s smecher. Asa mi-am zis eu mai demult. E si greu sa fii smecher cand te duci la scoala si inveti sa "ajungi ceva", in timp ce ceilalti "copii" de pe langa tine "e cam prosti".
Din fericire am "cazut" intr-o clasa unde "copiii" (ca ma enerveaza sa scriu elevii) au fost destepti, mai mult sau mai putin. Cativa dintre ei aroganti si enervanti, cativa golani. Ma rog, clasa normala.
Si cum trebuie sa ma laud (ca doar d-aia scriu), cand eram mic invatam de rupeam. 9.97 media generala pe 4 ani (clasele 1-4). Da, stiu, era si usor. Mai incolo mi-a trecut... mi s-a parut sa "inveti" prea usor si boring. Dar asta e alta poveste.
"Smecheria" a fost prezenta pe langa mine mereu. Orice/oricine iesea din tiparul de smecherie, chiar si la varste mici, era penalizat. De ex, daca ma duceam la scoala in sacou sau in camasa eram scuipat (la propriu) sau atacat. Nimanui nu-i place un om care isi vede de treaba, mai ales unul care si invata si-i face pe ceilalti "smecheri" sa para prosti. Am zis sa para? Ma rog...
A, nu, nu vorbeam de mine, vorbeam asa, in general...
In principiu sunt 3 categorii de oameni (sau cel putin unde am trait eu):
1) Fraierii
2) Fraierii smecheri wannabees
3) Smecherii
Fraierii reprezinta categoria din care cel mai probabil fac parte. Fraierii tac, isi vad de treaba, cateodata enerveaza pe cei smecheri dar mai ales pe fraierii smecheri wannabees, care sunt de departe cea mai periculoasa specie de oameni.
Fraierii au, in general, activitati de doua tipuri:
a) Plictisitoare
b) Enervante
Cel putin pentru smecheri sunt asa activitatile fraierilor. De ex, daca eu invat atunci sunt un fraier plictisitor. Daca ascult muzica Blues atunci sunt un fraier enervant. Intelegeti ideea.
Ducand o viata destul de monotona, fraierii pot avea puseuri de smecherie si ajung (temporar sau permanent) fraieri "smecheri wannabees".
Fraierii smecheri wannabees (si scriu in engleza ca sa fiu TRU) - sunt cei mai periculosi fraieri. Ei ar face mai mult sau mai putin ORICE ca sa fie smecheri, desi nu vor fi niciodata pentru ca sunt fraieri. Daca sunt si smecheri puri in jur, atunci wannabesmecheria creste in sanul fraierilor smecheri wannabees.
Majoritatea tziganilor intra in aceasta categorie, dar nu e doar o chestiune de natie/etnie. Fraierii smecheri wannabees sunt aceia care vor s-o dea la pace dinainte sa se ia la bataie. Oricum e mai sanatos asa, si sunt de acord. Probabil ca din spirit civic acestia concluzioneaza ca violenta nu este o solutie si ca trebuie sa aplaneze un conflict dinainte ca acesta sa duca la acte nepotrivite si posibile urmari somatice. Cred eu...
Sau sunt doar fricosi. Dupa parerea mea, fraierii smecheri wannabees sunt cei mai raspanditi "oameni" pe planeta. Cateodata sunt greu de depistat pentru ca se apropie foarte mult de smecheri, insa tot nu devin smecheri. De fapt, e greu sa devii smecher daca nu esti de cand te nasti. De cand te joci cu masinuta la 2-3 ani si-l bati pe "prietenul tau" s-o iei si pe-a lui.
Am avut de-a face cu multi fraieri smecheri wannabees de-a lungul timpului. Daca stii cum sa le vorbesti in general nu ai probleme cu ei. Pentru ca astia sunt de fapt mai periculosi decat smecherii pentru ca ar face orice sa devina smecheri, chiar daca ar tremura cand ar face-o. Si chiar daca ar avea remuscari pe urma.
Eu am fost jefuit de doua ori de cand sunt in minunatu-mi Salajan. Jefuit cu arma, ma refer, cu cutit. Ambele intamplari s-au petrecut in parcul "Titan" (de langa Policlinica Titan). Ma rog, nu prea au avut ce sa-mi ia dar pericolul tot a fost prezent. Oamenii care n-au trecut prin chestii de genu asta nu pot intelege, si nu stiu daca e mai bine sau mai rau pentru ei. Si jafurile astea nu mi s-au intamplat cand eram singur (eram totusi mic) ci impreuna cu cel putin inca o persoana.
O data cu inca un vecin care a fugit si am ramas doar eu la "locul faptei" si a doua oara cu doi colegi de clasa. Daca va intrebati ce fel de oameni erau jefuitorii - mi-e greu sa raspund. Posibil smecheri, posibil fraieri smecheri wannabees. Greu de spus. De-asta e si greu de reactionat. Daca te iei la bataie cu un fraieri smecher wannabee e posibil sa castigi. Daca faci asta cu un smecher... s-ar putea sa ai o problema, mai ales cand tu esti fraier. Doua clase diferite.
Smecheri adevarati am avut in cartier (pe care-i sa-i intalnesc eu sau cu care sa vorbesc) cam 3-4 oameni. Unul singur era smecher smecher (adica n-avea nevoie de "spate" ca sa fie smecher). Ceilalti se bazau in smecheria lor pe "spate" si clanuri/gasti, desi erau smecheri si ei.
Profilul unui adevarat smecher este acesta:
- este de obicei de treaba;
- vorbeste putin;
- stie de gluma;
- este un destul de bun psiholog, se pricepe la oameni;
- cel mai adesea e calm;
- cateodata usor de recunoscut ca lider;
- nu se ia de fraierii care-si vad de treaba, ci doar de alti smecheri.
Dupa cum am zis, unul singur chiar era smecher smecher, il chema "Benone" sau "Gabi". Si era cunoscut, evident, de restul smecherilor. Cu fraierii (inclusiv eu) glumea destul de des, cateodata si cu glume proaste, dar nu atat de proaste precum ar face un fraier smecher wannabee.
Isi confirma statutul de smecher atunci cand se batea cu alti smecheri si nu cu fraieri. Asta e de fapt diferenta intre un smecher si un fraier smecher wannabee.
Chiar si acum, la 24 de ani, cand ma duc prin parc aud la fel de multe ineptii de "smecherie" ca si atunci cand eram mic. Toti sa lauda in cel mai penibil mod cu putinta cum "s-au ars" cu nu stiu cine si tot felu de astfel de povesti. Cand de fapt nu se intampla mai nimic. Toata smecheria e bazata pe vorbe, si deci cam toti din parc (acelasi parc unde am fost jefuit) sunt fraieri smecheri wannabees. Si cred ca procentul de astfel de fraieri a crescut fatza de atunci cand eram eu mic.
Smecheria adevarata insa se manifesta prin clanuri/gasti/adunaturi. Fara asa ceva nu mai esti smecher cum erai in trecut. Sau esti dar nu prea ai nicio sansa sa te mentii pe linia de smecherie fara o gashca.
Un lucru as mai vrea sa adaug: centrul orasului este probabil mai necivilizat decat periferia, cu un procent mult mai ridicat de fraieri smecheri wannabees, iar asta duce la diferenta de civilizatie.
O societate cu smecheri puri si fraieri puri este o societate foarte stabila si civilizata. Doar atunci cand intervine clasa de mijloc a smecheriei in ecuatie apare dezechilibrul.
Ma rog...
Ca o prefata: as vrea sa scriu (zilele astea) despre:
1) Smecheria de Salajan (adica despre ce urmeaza sa scriu acum);
2) Cateva idei despre Mircea Badea (si de ce e el genial);
3) Pornografie (si cum ar trebui privita cu adevarat si non-ipocrit);
4) Muzica (si ce reprezinta aceasta pentru mine);
5) Scoala/profesori.
Mama, o lista intreaga. Cine dracu' mi-o da mie autoritatea sa spun eu tot felu de prostii de genu asta? Adica cine sunt eu sa-mi dau cu parerea? Ca ma revolt acuma...
Anyway, revenind, sa vorbim putin despre "Smecherii se cunosc, nu se inventeaza".
Eu sunt nascut si crescut in "Salajan". Apropos, cica nu-s smecher. Asa mi-am zis eu mai demult. E si greu sa fii smecher cand te duci la scoala si inveti sa "ajungi ceva", in timp ce ceilalti "copii" de pe langa tine "e cam prosti".
Din fericire am "cazut" intr-o clasa unde "copiii" (ca ma enerveaza sa scriu elevii) au fost destepti, mai mult sau mai putin. Cativa dintre ei aroganti si enervanti, cativa golani. Ma rog, clasa normala.
Si cum trebuie sa ma laud (ca doar d-aia scriu), cand eram mic invatam de rupeam. 9.97 media generala pe 4 ani (clasele 1-4). Da, stiu, era si usor. Mai incolo mi-a trecut... mi s-a parut sa "inveti" prea usor si boring. Dar asta e alta poveste.
"Smecheria" a fost prezenta pe langa mine mereu. Orice/oricine iesea din tiparul de smecherie, chiar si la varste mici, era penalizat. De ex, daca ma duceam la scoala in sacou sau in camasa eram scuipat (la propriu) sau atacat. Nimanui nu-i place un om care isi vede de treaba, mai ales unul care si invata si-i face pe ceilalti "smecheri" sa para prosti. Am zis sa para? Ma rog...
A, nu, nu vorbeam de mine, vorbeam asa, in general...
In principiu sunt 3 categorii de oameni (sau cel putin unde am trait eu):
1) Fraierii
2) Fraierii smecheri wannabees
3) Smecherii
Fraierii reprezinta categoria din care cel mai probabil fac parte. Fraierii tac, isi vad de treaba, cateodata enerveaza pe cei smecheri dar mai ales pe fraierii smecheri wannabees, care sunt de departe cea mai periculoasa specie de oameni.
Fraierii au, in general, activitati de doua tipuri:
a) Plictisitoare
b) Enervante
Cel putin pentru smecheri sunt asa activitatile fraierilor. De ex, daca eu invat atunci sunt un fraier plictisitor. Daca ascult muzica Blues atunci sunt un fraier enervant. Intelegeti ideea.
Ducand o viata destul de monotona, fraierii pot avea puseuri de smecherie si ajung (temporar sau permanent) fraieri "smecheri wannabees".
Fraierii smecheri wannabees (si scriu in engleza ca sa fiu TRU) - sunt cei mai periculosi fraieri. Ei ar face mai mult sau mai putin ORICE ca sa fie smecheri, desi nu vor fi niciodata pentru ca sunt fraieri. Daca sunt si smecheri puri in jur, atunci wannabesmecheria creste in sanul fraierilor smecheri wannabees.
Majoritatea tziganilor intra in aceasta categorie, dar nu e doar o chestiune de natie/etnie. Fraierii smecheri wannabees sunt aceia care vor s-o dea la pace dinainte sa se ia la bataie. Oricum e mai sanatos asa, si sunt de acord. Probabil ca din spirit civic acestia concluzioneaza ca violenta nu este o solutie si ca trebuie sa aplaneze un conflict dinainte ca acesta sa duca la acte nepotrivite si posibile urmari somatice. Cred eu...
Sau sunt doar fricosi. Dupa parerea mea, fraierii smecheri wannabees sunt cei mai raspanditi "oameni" pe planeta. Cateodata sunt greu de depistat pentru ca se apropie foarte mult de smecheri, insa tot nu devin smecheri. De fapt, e greu sa devii smecher daca nu esti de cand te nasti. De cand te joci cu masinuta la 2-3 ani si-l bati pe "prietenul tau" s-o iei si pe-a lui.
Am avut de-a face cu multi fraieri smecheri wannabees de-a lungul timpului. Daca stii cum sa le vorbesti in general nu ai probleme cu ei. Pentru ca astia sunt de fapt mai periculosi decat smecherii pentru ca ar face orice sa devina smecheri, chiar daca ar tremura cand ar face-o. Si chiar daca ar avea remuscari pe urma.
Eu am fost jefuit de doua ori de cand sunt in minunatu-mi Salajan. Jefuit cu arma, ma refer, cu cutit. Ambele intamplari s-au petrecut in parcul "Titan" (de langa Policlinica Titan). Ma rog, nu prea au avut ce sa-mi ia dar pericolul tot a fost prezent. Oamenii care n-au trecut prin chestii de genu asta nu pot intelege, si nu stiu daca e mai bine sau mai rau pentru ei. Si jafurile astea nu mi s-au intamplat cand eram singur (eram totusi mic) ci impreuna cu cel putin inca o persoana.
O data cu inca un vecin care a fugit si am ramas doar eu la "locul faptei" si a doua oara cu doi colegi de clasa. Daca va intrebati ce fel de oameni erau jefuitorii - mi-e greu sa raspund. Posibil smecheri, posibil fraieri smecheri wannabees. Greu de spus. De-asta e si greu de reactionat. Daca te iei la bataie cu un fraieri smecher wannabee e posibil sa castigi. Daca faci asta cu un smecher... s-ar putea sa ai o problema, mai ales cand tu esti fraier. Doua clase diferite.
Smecheri adevarati am avut in cartier (pe care-i sa-i intalnesc eu sau cu care sa vorbesc) cam 3-4 oameni. Unul singur era smecher smecher (adica n-avea nevoie de "spate" ca sa fie smecher). Ceilalti se bazau in smecheria lor pe "spate" si clanuri/gasti, desi erau smecheri si ei.
Profilul unui adevarat smecher este acesta:
- este de obicei de treaba;
- vorbeste putin;
- stie de gluma;
- este un destul de bun psiholog, se pricepe la oameni;
- cel mai adesea e calm;
- cateodata usor de recunoscut ca lider;
- nu se ia de fraierii care-si vad de treaba, ci doar de alti smecheri.
Dupa cum am zis, unul singur chiar era smecher smecher, il chema "Benone" sau "Gabi". Si era cunoscut, evident, de restul smecherilor. Cu fraierii (inclusiv eu) glumea destul de des, cateodata si cu glume proaste, dar nu atat de proaste precum ar face un fraier smecher wannabee.
Isi confirma statutul de smecher atunci cand se batea cu alti smecheri si nu cu fraieri. Asta e de fapt diferenta intre un smecher si un fraier smecher wannabee.
Chiar si acum, la 24 de ani, cand ma duc prin parc aud la fel de multe ineptii de "smecherie" ca si atunci cand eram mic. Toti sa lauda in cel mai penibil mod cu putinta cum "s-au ars" cu nu stiu cine si tot felu de astfel de povesti. Cand de fapt nu se intampla mai nimic. Toata smecheria e bazata pe vorbe, si deci cam toti din parc (acelasi parc unde am fost jefuit) sunt fraieri smecheri wannabees. Si cred ca procentul de astfel de fraieri a crescut fatza de atunci cand eram eu mic.
Smecheria adevarata insa se manifesta prin clanuri/gasti/adunaturi. Fara asa ceva nu mai esti smecher cum erai in trecut. Sau esti dar nu prea ai nicio sansa sa te mentii pe linia de smecherie fara o gashca.
Un lucru as mai vrea sa adaug: centrul orasului este probabil mai necivilizat decat periferia, cu un procent mult mai ridicat de fraieri smecheri wannabees, iar asta duce la diferenta de civilizatie.
O societate cu smecheri puri si fraieri puri este o societate foarte stabila si civilizata. Doar atunci cand intervine clasa de mijloc a smecheriei in ecuatie apare dezechilibrul.
marți, 27 ianuarie 2009
90 sunt destule?
Mergeam ieri cu metroul. Catre servici. Ca doar nu ma duceam "sa ma distrez" ca un pui mic si adolescentin ce sunt. Ce? La 24 de ani nu mai sunt "adolescentin"? Ma rog... eu inca simt vibratia emo cum tresare in mine mai ceva decat tresare un vibrator in vrabiuta stramta a lu' "Briana Love". Ma rog, divagam si nu e bine. Cum scriu ceva trebuie eu sa aduc vorba de prostii d-astea. Foarte, foarte neserios sunt. Zici ca-s adolescent. Ma rog... (am repetat indeajuns de mult sintagma asta?)
Anyway - ziceam ca mergeam cu metroul. Brat la brat. Adica ma tineam de o bara. Ba si langa mine era un scaun gol. Am zis - nu ma asez ca stau destul la serviciu - ca un pui mic si atletic, desigur.
Se aseaza, insa, un alt tip pe scaun. La costum, cravata, diplomat. Un domn respectabil. Bine, domn nu stiu daca era, ca nu l-am controlat. Respectabil... doar ca imbracaminte. Whatever.
Ba si cum sta el pe scaun asa il vad ca scoate din diplomat o folie de medicamente. Vreo 30 erau pe (in) folie. Si incepe sa scoata, pe rand, cate o pastila, si sa o adaposteasca in pumn. Impropriu spus "adaposteasca" pentru ca facea asta in vazul lumii. Si le scoate pe toate 30. Mai trage o folie din diplomat. Le scoate si p-alea. Mai trage una. Le scoate si p-alea. Eu stateam langa el, cu fata spre usa metroului, dar ma uitam cu coada ochiului la el. Si asta nu pentru ca admir barbati (ma rog... mai rar...) - ci pentru ca eram tare curios ce-o sa faca cu ele. Zic, in mintea-mi infantila: "ba... eu cred ca asta vrea sa le scoata din foliile alea si sa le bage intr-o cutiuta ceva" Bine, daca vroia asta, ce dracu il apucase sa faca treaba asta in metrou?
Cand colo, ce-mi vede ochiu? (Ca doar ala din dreapta vedea incolo, inspre el)
Dupa ce a strans omu un pumn de medicamente - isi scoate si sticla de apa minerala de pe unde o avea bagata (nu, nu acolo). O desface, isi baga pumnu in gura (de medicamente, evident) si inghite cu nesat toate cele 90 de pastile (sau cate erau). Mai mult, face SI O GARGARA! Nu de alta, dar poate mai ramasese vreunul neinghitit. Dupa care inchide sticla si isi vede de treaba. Nu l-a intrebat nimeni nimic. Trebuia sa o fac eu? Ca nici acuma nu stiu. Adica... voi ati mai auzit de om care are ca tratament 90 de pastile dimineata, 90 la pranz si 90 seara? Sau poate doar 90 dimineata? Am zis sa nu ma bag...
Ideea e ca totusi m-am mutat la usa cealalta, sa nu vomite pe mine sau ceva. Oricum trebuia sa cobor. Cand am coborat m-am uitat in spate sa vad ce fata are, daca-i e rau sau ceva. Nop! N-avea nimic. Statea calm pe scaun, relaxat. Nu, nu atat de relaxat...
Ce ar fi trebuit sa fac?
Anyway - ziceam ca mergeam cu metroul. Brat la brat. Adica ma tineam de o bara. Ba si langa mine era un scaun gol. Am zis - nu ma asez ca stau destul la serviciu - ca un pui mic si atletic, desigur.
Se aseaza, insa, un alt tip pe scaun. La costum, cravata, diplomat. Un domn respectabil. Bine, domn nu stiu daca era, ca nu l-am controlat. Respectabil... doar ca imbracaminte. Whatever.
Ba si cum sta el pe scaun asa il vad ca scoate din diplomat o folie de medicamente. Vreo 30 erau pe (in) folie. Si incepe sa scoata, pe rand, cate o pastila, si sa o adaposteasca in pumn. Impropriu spus "adaposteasca" pentru ca facea asta in vazul lumii. Si le scoate pe toate 30. Mai trage o folie din diplomat. Le scoate si p-alea. Mai trage una. Le scoate si p-alea. Eu stateam langa el, cu fata spre usa metroului, dar ma uitam cu coada ochiului la el. Si asta nu pentru ca admir barbati (ma rog... mai rar...) - ci pentru ca eram tare curios ce-o sa faca cu ele. Zic, in mintea-mi infantila: "ba... eu cred ca asta vrea sa le scoata din foliile alea si sa le bage intr-o cutiuta ceva" Bine, daca vroia asta, ce dracu il apucase sa faca treaba asta in metrou?
Cand colo, ce-mi vede ochiu? (Ca doar ala din dreapta vedea incolo, inspre el)
Dupa ce a strans omu un pumn de medicamente - isi scoate si sticla de apa minerala de pe unde o avea bagata (nu, nu acolo). O desface, isi baga pumnu in gura (de medicamente, evident) si inghite cu nesat toate cele 90 de pastile (sau cate erau). Mai mult, face SI O GARGARA! Nu de alta, dar poate mai ramasese vreunul neinghitit. Dupa care inchide sticla si isi vede de treaba. Nu l-a intrebat nimeni nimic. Trebuia sa o fac eu? Ca nici acuma nu stiu. Adica... voi ati mai auzit de om care are ca tratament 90 de pastile dimineata, 90 la pranz si 90 seara? Sau poate doar 90 dimineata? Am zis sa nu ma bag...
Ideea e ca totusi m-am mutat la usa cealalta, sa nu vomite pe mine sau ceva. Oricum trebuia sa cobor. Cand am coborat m-am uitat in spate sa vad ce fata are, daca-i e rau sau ceva. Nop! N-avea nimic. Statea calm pe scaun, relaxat. Nu, nu atat de relaxat...
Ce ar fi trebuit sa fac?
luni, 26 ianuarie 2009
Coada la carne sau carne la coada?
Sa fie oare criza de vina?
Criza mentala, ma refer.
Sa facem, totusi, un scurt "comentariu":
Apas pe "PLAY". Observ multa lume, corect si frumos asezata la coada. Asa se sta in mod civilizat. Din ce ma prind, aceste persoane s-au organizat viguros pentru a dezbate problemele E-urilor pe care mancarea le contine. Stau, deci, frumos la coada si se invita unul pe altul la dialog.
Moderatorul acestei intruniri la nivel inalt le "arunca" cu mult respect "intrebari", sub forma de pungi cu mancare (evident, cu E-uri) pe care invitatii trebuie sa le analizeze. Unul dintre acestia, vizibil deranjat de intrebarile impertinente ale moderatorului - isi exprima deranjul exclamand intelectual: "NU ASA MA!"
Invitatii se imbulzesc, totusi, cu mai mult "aplomb" catre "moderator", ciolanele nefiind indeajuns de multe si de mari (este ca incepe sa semene cu un "discurs" politic?) - par a fi de stanga oamenii, poate cu putine influente de centru-dreapta. Parerea mea.
Anyway - de la atatea E-uri (sau de la faptul ca unul (sau mai multi) dintre ei a(u) mancat fasole) - analistii se prabusesc la pamant (ca doar nu erau sa se prabuseasca in cer) pentru a face o scurta "introspectie" a combinatiei siliciu - Euri. Vorbim aici de oameni foarte, foarte capabili.
O doamna distinsa, neutra, spune "Asa! Asa! Si dati la televizor!". E foarte posibil ca dansa sa fi luat lectii de simulare a orgasmului cu profesoara Monicai (Monicii) Barladeanu, doamna "Ciubuc"
Se observa apoi cum unul dintre "observatorii" evenimentului, domnul din dreapta, aplauda frenetic, plin de bucurie, spunandu-si in sine (ba cate E-uri au alea... ptii taica... lasa ca poate mai gasesc si eu cateva ramase... dupa ce pleaca nebunii...)...
In final se observa cum lumea, strapunsa de bunatate, se ajuta (ridicandu-se de pe jos). Nimic nu e mai presus decat infratirea intre oameni!
YEAH RIGHT!
Criza mentala, ma refer.
Sa facem, totusi, un scurt "comentariu":
Apas pe "PLAY". Observ multa lume, corect si frumos asezata la coada. Asa se sta in mod civilizat. Din ce ma prind, aceste persoane s-au organizat viguros pentru a dezbate problemele E-urilor pe care mancarea le contine. Stau, deci, frumos la coada si se invita unul pe altul la dialog.
Moderatorul acestei intruniri la nivel inalt le "arunca" cu mult respect "intrebari", sub forma de pungi cu mancare (evident, cu E-uri) pe care invitatii trebuie sa le analizeze. Unul dintre acestia, vizibil deranjat de intrebarile impertinente ale moderatorului - isi exprima deranjul exclamand intelectual: "NU ASA MA!"
Invitatii se imbulzesc, totusi, cu mai mult "aplomb" catre "moderator", ciolanele nefiind indeajuns de multe si de mari (este ca incepe sa semene cu un "discurs" politic?) - par a fi de stanga oamenii, poate cu putine influente de centru-dreapta. Parerea mea.
Anyway - de la atatea E-uri (sau de la faptul ca unul (sau mai multi) dintre ei a(u) mancat fasole) - analistii se prabusesc la pamant (ca doar nu erau sa se prabuseasca in cer) pentru a face o scurta "introspectie" a combinatiei siliciu - Euri. Vorbim aici de oameni foarte, foarte capabili.
O doamna distinsa, neutra, spune "Asa! Asa! Si dati la televizor!". E foarte posibil ca dansa sa fi luat lectii de simulare a orgasmului cu profesoara Monicai (Monicii) Barladeanu, doamna "Ciubuc"
Se observa apoi cum unul dintre "observatorii" evenimentului, domnul din dreapta, aplauda frenetic, plin de bucurie, spunandu-si in sine (ba cate E-uri au alea... ptii taica... lasa ca poate mai gasesc si eu cateva ramase... dupa ce pleaca nebunii...)...
In final se observa cum lumea, strapunsa de bunatate, se ajuta (ridicandu-se de pe jos). Nimic nu e mai presus decat infratirea intre oameni!
YEAH RIGHT!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
