Liberul Arbitru intr-un univers determinist

Desi am scris in trecut despre acest subiect si mi-am propus sa nu o mai fac, acest articol chiar va fi ultimul pe tema liberului arbitru. Motivul pentru care scriu acest ultim articol este dat de mult discutata carte a lui Robert Sapolsky, "Determined: Life Without Free Will". Cartea lui Sapolsky a fost dezbatuta si res-dezbatuta, inclusiv de catre "formatori de opinie" romani, desi pentru mine nu spune nimic nou. Sigur, detaliile sunt interesante, dar ideea este cea pe care o stiam si pana sa scrie Sapolsky despre asta: daca traiesti intr-un univers determinist nu poti avea pretentia la alegeri cu adevarat libere - poti trai cu iluzia ca ai liber arbitru insa totul este determinat si batut in cuie. Desigur, puteam spune asta mai simplu: tot ceea ce se intampla intr-un univers determinist este dat de conditiile initiale (distributia energiei la Big Bang, in cazul nostru) si legile fizicii. Nici nu aveam nevoie de vreun alt detaliu. Eu insa vreau sa combat acest punct de vedere care (pentru mine, si cred ca si pentru multi altii) suna deprimant - vreau sa arat ca de fapt avem liber arbitru in ciuda tuturor acestor lucruri. Un liber arbitru "limitat" de o sumedenie de factori, dar real.

Mai intai cateva comentarii care merita sa fie facute, chiar daca in treacat, ca sa nu imi para rau ca nu le-am spus. Nu sunt esentiale pentru ceea ce vreau sa prezint mai departe, dar vreau sa le fac oricum.

Primul este acela ca a avea liber arbitru nu inseamna ca o decizie nu este determinata de ceva: daca eu iau decizia sa ma uit la un meci din NBA diseara, acea decizie a fost determinata de faptul ca imi place baschetul, de faptul ca nu am altceva mai bun de facut la acel moment, de faptul ca nu sunt atacat de un leu, de faptul ca am un internet indeajuns de rapid, de faptul ca nu imi este frig si asa mai departe. Acea decizie este determinata de o sumedenie de factori, dar este luata liber - pot spune ca "eu am vrut sa" ma uit la un meci din NBA - ma identific cu acea decizie.

Al doilea comentariu este ca universul nu este determinist. Functia de unda a universului evolueaza determinist, dar din toate punctele practice de vedere universul este probabilist, stocastic. Dar si daca ar fi determinist, exista cateva situatii in care determinismul esueaza: Norton's Dome si Space Invaders (puteti voi cauta ce sunt aceste lucruri).

Al treilea comentariu este faptul ca am spus in trecut ca liberul arbitru nu este compatibil nici cu determinismul si nici cu probabilismul, insa acum cred ca nu astfel se pune problema. Proprietatile microscopice ale universului la care faceam referire atunci cand am spus asta nu sunt esentiale in aceasta discutie si cred ca putem compatibiliza liberul arbitru cu ambele sau mai simplu spus putem ignora detaliile microscopice. Si exact asta vom face mai departe. 

Unul dintre exemplele mele favorite referitoare la cum obiectele abstracte pot capata puteri cauzale provine din cartea lui Douglas Hofstadter, "I am a strange loop": ai un sistem de dominouri care este facut de asa natura incat daca sirul de dominouri de input ale acelui sistem este un numar prim, un domino special cade la final. Acela este dominoul care practic spune "numarul de dominouri de input a fost un numar prim". Toate aceste lucruri se intampla pe baza legilor fizicii care se manifesta in acele dominouri, insa acel domino special cade la final numai daca numarul a fost prim - prin urmare conceptul de numar prim, un concept abstract, capata putere cauzala. Putem vorbi la modul serios ca motivul pentru care a cazut acel domino la final a fost pentru ca numarul de dominouri a fost prim - nu spunem nimic despre legile fizicii, despre natura determinista sau probabilista a universului, despre ce se intampla la nivel microscopic, nimic de genul acesta. Ne pasa doar daca a fost sau nu un numar prim de dominouri de input in acel sistem fizic. 

Exista insa unii oameni care se stramba cand aud de acest exemplu, cerand sa stie exact cum este construit. Raspunsul meu este ca nu conteaza cum este construit, important este ca putem vorbi despre cauza caderii acelui domino special ca fiind conceptul de numar prim. Pentru acesti oameni pot veni cu exemple mai simple: cand pui un ceas sa sune, acel sistem fizic actioneaza soneria doar atunci cand limbile sunt fizic la ora respectiva. Il pui sa sune la ora 12:01, suna la ora 12:01. Soneria este activata si suna. De ce? Putem spune ca "astfel s-au manifestat legile fizicii" sau "conditiile initiale de la Big Bang au fost de asa natura incat sa sune ceasul la 12:01". Dar mai simplu este sa spunem ca ceasul suna atunci cand a fost setat sa sune, intocmai pe baza legilor fizicii. 

Alt exemplu? ChatGPT iti poate raspunde similar unei fiinte umane, chiar daca universul este determinist. Nu iti va raspunde cu cuvinte la intamplare pentru ca asa au fost conditiile initiale la Big Bang ci cu niste raspunsuri care au sens, determinate de ceea ce introduci ca input in fereastra sa de dialog. Si acolo tot legile fizicii se manifesta, deterministe sau probabiliste. Dar raspunsul nu este intamplator. 

Desigur, niciunde in toate aceste exemple nu apare vreo alegere libera - avem sisteme care ruleaza agnostice de substratul microscopic pe care sunt instantiate (nici sistemului de dominouri, nici ceasului si nici lui ChatGPT nu le pasa de ce se intampla la nivel microscopic, de ce anume fac particulele din sistemelor lor fizic pentru a produce acel comportament). Deci provocarea in toata aceasta discutie este sa putem ajunge la un mecanism prin care sa avem un comportament pe care sa-l putem denumi "liber". 

Si cred ca aici este cheia discutiei: ce anume inseamna pentru noi sa ne comportam "liberi"? Cred ca cel mai simplu raspuns este "sentimentul ca nu am fost constransi" de ceva anume. Cu alte cuvinte, "liber" nu inseamna "nedeterminat". Nu inseamna ca ceea ce fac apare asa, din nimic. Desigur ca a fost determinat de ceva, precum decizia mea de a ma uita diseara la un meci din NBA. 

Aici trebuie sa notez doua lucruri: primul lucru este faptul ca creierul uman este extrem de complicat si nimeni la aceasta ora nu stie exact care este mecanismul prin care ajungem la ceea ce noi denumim "o decizie". Al doilea lucru este ceva ce nu prea este discutat in sferele filosofice - de obicei problema grea a constiintei este ceva considerat important, dar ceva similar este si "cum se transforma o decizie, care este mentala, intr-un efect fizic?". O putem numi "problema grea a cauzalitatii mentale". Nu cred ca exista un consens nici stiintific, nici filosofic la aceasta problema. Insa as vrea sa prezint un mod de a privi intregul lant mental pe care il putem denumi "a lua o decizie libera". Si pentru acest lucru am sa folosesc o ilustratie (utilizand imensul meu talent artistic).

Aceasta... "ilustratie" este schita a cum vad eu lucrurile: avem corpul uman cu ale sale simturi: vaz, auz, miros, gust si simt tactil. Informatia acestor simturi este trimisa catre creier si "prezentata" meta-constiintei - eului. Aceasta informatie este resimtita de "eu", de entitatea cu care te identifici. In ilustratia de mai sus am reprezentat acest gen de informatie cu culoarea verde: informatia vine din periferie, calatoreste catre creier si acolo intra in acea zona galbena pe care am denumit-o "bucla cauzala". Si, daca privesti cu atentie, o sa vezi ca in acea bucla cauzala, in acea zona galbena (ce corespunde capului, creierului) avem niste sageti verzi care se invart in cerc. Prin asta vreau sa spun ca odata ajunsa acolo, informatia se invarte intr-o recurenta infinita: stii ca ai vazut un elefant. Si stii ca stii ca ai vazut un elefant. Si stii ca stii ca stii ca ai vazut un elefant. Etc. Informatia este reprezentata simbolic (prin felul in care "se simte" fiecare simt - vezi rosu, gusti dulce, auzi C# etc) si tinuta in ceea ce urmeaza a fi "cadrul decizional" atat de reprezentarea data de experienta directa cat si de catre memorie - ai vazut rosu si tii minte ca ai vazut rosu, poti lua o decizie pe baza acestui fapt).

Ceva similar se intampla si cu culoarea albastra din ilustratia de mai sus, insa in acest caz avem "markerii somatici", adica "cum te simti in corp". Ei sunt reprezentarea interna care calatoreste prin diferiti receptori din corp si ajunge sa fie reprezentata si ea in acea "bucla cauzala", zona cu galben - in acest caz avem de-a face cu emotii, sentimente, trairi etc. Si ele sunt tinute "in viata" atat de reprezentarea data de experienta directa cat si de catre memorie - ai simtit durere de stomac si te-a infricosat atunci cand ai vazut chipul unui leu dintr-un film de groaza, sa zicem. Acesti markeri somatici sunt deosebit de importanti si participa intr-un mod crucial la luarea unei decizii pe care o consideram "rationala" - fara markerii somatici ceea ce denumim in prezent "rational" nu ar fi rational.

Tot in "bucla cauzala" ajung si contributiile straturilor inferioare ale creierului, care furnizeaza "idei". Atunci cand spui "mi-a venit o idee" nu stii de unde "ti-a venit", dar a venit din activitatea straturilor inconstiente ale creierului care au produs un input in acea bucla cauzala - acea activitate a ajuns sa fie reprezentata in acea bucla cauzala si sa se "invarta" acolo sub forma de "voce interna", de exemplu: propria ta voce "din cap" care iti spune "ok, hai sa rezolv problema asta asa" si ofera solutia. Am reprezentat si aceste contributii prin culoarea mov in ilustratia de mai sus si sageti inspre si dinspre zona galbena (pentru ca informatie noua ajunge in bucla cauzala dar bucla cauzala de asemenea afecteaza ce se intampla in straturile inferioare, lucru care aduce noua informatie (noi idei) in bucla cauzala, si tot asa).

Toate aceste lucruri se "invart" in bucla cauzala si au diferite "greutati" sau "prioritati" - afecteaza mai mult sau mai putin atentia "eului". Toate aceste lucruri au propriile lor reprezentari: ori ceea ce noi denumim "lume fizica" (vazuta, auzita, pipaita, gustata sau mirosita), ori ceea ce noi denumim "lume interna" (cu intreg repertoriul de emotii, sentimente si trairi), ori ceea ce noi denumim "idei", care se manifesta ori prin vocea interna, ori prin imaginatie, ori prin alte reprezentari. Si aceste lucruri determina, mai apoi, decizia pe care o vom lua.

Sunt analogul numarului prim in exemplul cu dominourile, analogul setarii soneriei in exemplul cu ceasul si analogul antrenarii large language modelului in cazul ChatGPT. In cazul nostru, sistemul de neuroni pe care il avem a fost "construit" de catre Natura prin selectie naturala. Deci sigur ca "suntem determinati" de o sumedenie de factori, factori a caror reprezentare se invarte in acea bucla cauzala insa acele reprezentari "decid" ce actiune vom lua: nu suntem "constransi" de ele, ci asta ne defineste, cu asta ne identificam, asta suntem. Eu nu neg faptul ca atunci cand luam o decizie acea decizie este determinata de ceva ci ma bazez pe asta. Da, nu poti alege ce sa iti placa, ce istoric sa ai, ce idei sa iti vina. Esti limitat sa faci niste alegeri pe baza acestor lucruri - daca nu iti vine o idee mai buna decat cea pe care o ai nu e "vina" ta, la fel nici daca iti place sau nu ciocolata. Dar nici nu poti zice ca "esti constrans" cand iei o decizie, ci doar ca anumite lucruri au anumite prioritati, ca asta inseamna sa fii "tu", colectia acelor prioritati.

Practic, ceea ce spun eu este ca determinismul si liberul arbitru nu sunt contradictorii ci liberul arbitru se bazeaza pe determinism - cand iei o decizie acea decizie este determinata de un numar de factori, iar acei factori au cu totii o reprezentare in procesul care ia acea decizie, cel pe care il denumesti "eu". Poti spune ca esti constrans in sensul ca o parte dintre simbolurile reprezentate sunt in contradictoriu cu o alta parte dintre simbolurile reprezentate, de exemplu "nu imi place ca nici astazi nu m-am abtinut sa nu mananc dulciuri". "Nu imi place" este modul colectiei de simboluri pe care o identifici ca "eu" de a spune "o parte din aceasta colectie vrea ca actiunea sa fie "nu manca dulciuri"" insa partea care a actionat efectiv a fost cea cu "mananca acest croissant". Dar nu poti spune efectiv ca ai fost "constrans" sau ca "conditiile initiale de la Big Bang au decis sa mananc acel croissant" - poti zice ca "a fi tu" inseamna sa "mananci acel croissant in timp ce iti pare rau ca faci asta". Si ca alegerea este "libera" in contexul dansului acelor simboluri in bucla cauzala.

Adevarata lipsa a liberului arbitru este atunci cand subiectul se simte constrans, sa zicem un consumator de droguri care nu poate sa nu se drogheze. Fiind dependent, reprezentarea sentimentului de "dorinta de a te droga" suprima toate celelalte reprezentari din bucla cauzala, capteaza toata atentia "eului". Chiar daca in bucla cauzala mai ajung si alte potentiale actiuni, sistemul (felul in care creierul acelei persoane este facut, felul in care neuronii sunt interconectati etc) este de asa natura incat reprezentarea "ia drog" suprima orice alta reprezentare la nivel decizional, insa celelalte reprezentari mai pot totusi capta atentia "eului".

Cred ca adevarata explicatie pentru senzatia de lipsa liberului arbitru este faptul ca celelalte reprezentari nu pot actiona decizional - sistemul se simte dezechilibrat, celelalte simboluri nu se manifesta ci doar unul singur, acela de "ia drogul". Si acest lucru genereaza acel sentiment de lipsa de libertate - in situatia in care te simti liber sistemul este in "balans" - uneori castiga drept de actiune anumite simboluri, alteori alte simboluri. Dar atunci cand castiga mereu un singur simbol, sistemul incearca sa recastige balansul (probabil din motive care tin de homeostaza, supravietuire si reproducere) si efectul per total este senzatia de lipsa de autonomie. In plus, creierul actioneaza ca un mecanism predictiv, si poate prezice ca din nou simbolul "ia drog" va castiga, lucru care adauga la sentimentul de lipsa de libertate - pentru ca stii de dinainte ce se va intampla.

Deci, drept concluzie, cred urmatoarele:

1) Liberul arbitru si determinismul sunt compatibile

2) Liberul arbitru se bazeaza pe determinism in sensul ca deciziile nu sunt intamplatoare ci sunt determinate de ceva: istoric, preferinte, dorinte, inclinatii, idei - a caror reprezentare intra intr-o "bucla cauzala" pe care o denumim "eu", unde capteaza atentia la diferite magnitudini in functie de felul in care se intampla sa fie instantiate simbolurile reprezentationale ale acelui individ, care arata precum neuroni care fac sinapse cu alti neuroni. Platforma hardware conteaza, insa softwareul conteaza si mai mult in acest caz - atat hardwareul cat si softwareul au fost selectate de Natura prin selectie naturala - nu sunt intamplatoare.

3) Putem defini "a actiona liber" drept decizia luata dupa dansul simbolurilor in bucla cauzala pe care individul respectiv o denumeste "o alegere" si simte sincer ca "el" sau "ea" a luat-o liber: se identifica cu acea alegere si poate explica de ce a luat-o. In toata aceasta discutie nu vorbim despre nimic referitor la ce fac legile fizicii, la ce fac protonii si neutronii si electronii din corpul sau creierul acelui individ, ci doar despre simbolurile ce sunt cauza acelei actiuni, precum numarul prim era cauza caderii acelui domino, setarea soneriei era cauza faptului ca soneria suna si intrebarea din prompt era cauza raspunsului dat de ChatGPT.

4) Adevarata cauza pentru decizia respectiva o reprezinta simbolurile, ele se manifesta prin acel mecanism hardware. Putem spune si ca "legile fizicii" au facut ca acea actiune sa se intample insa acest gen de explicatie ar fi mai putin util, precum a spune ca "ceasul a sunat pentru ca legile fizicii au fost de asa natura incat el sa sune" ar fi mai putin util.

5) Nimeni nu stie in prezent care este mecanismul efectiv prin care o decizie este luata si cum ajunge ea sa se manifeste pentru ca sistemul este mult prea complicat. Dar nu este obligatoriu sa stim toate detaliile sistemului la fel cum nu este obligatoriu sa stim cum este facut un calculator si ce porti logice se manifesta in el pentru a intelege de ce ChatGPT a dat un anumit raspuns - a dat acel raspuns pentru ca era un raspuns bun pentru intrebarea pe care i-am pus-o, aceasta este explicatia corecta. Similar, creierul uman ia decizii pe baza faptului ca evolutia a dus, in miliarde de ani, la comportamente precum ale noastre care sa fie compatibile cu supravietuirea si reproducerea, in mediul in care ne aflam.

6) Cat timp luam deciziile pe care le luam si le putem explica apoi, avand sentimentul sincer ca am ales liber, putem numi acest lucru "liber arbitru" intr-o maniera legitima.

7) Lipsa liberului arbitru nu este data de determinism ci de deciziile care intra in contradictoriu cu sentimentul unei alegeri libere, pentru care putem explica de ce alegerea respectiva nu a fost libera - nu ne identificam cu ea, spunem ca "nu noi am decis" si simtim asta in mod autentic. Mecanismul cel mai probabil tine de dominanta unuia dintre simboluri in duelul cu celelalte, lucru care creste sentimentul lipsei de autonomie.

8) Chiar daca uneori pare ca liberul arbitru este doar o iluzie (pentru ca tine de cat de mult simti ca ai ales liber), nu cred ca poti cere mai mult. O alegere libera va fi mereu determinata, chiar daca stii sau nu asta - important este daca simbolurile cu care ne identificam, in speta gandurile noastre, sunt cauzele actiunilor noastre. Daca da, putem spune (si simti) ca am ales liberi si din toate punctele practice si importante de vedere va fi ceva legitim.