Satisfactie sau Fericire?
Acum multi ani, in drum spre serviciu, obisnuiam sa ascult un curs audio de filosofie. Primul lucru care mi-a ramas in minte a fost conceptul de "fericire". Scenariul propus de profesorul de filosofie era in felul urmator: "Exista posibilitatea, in principiu, sa existe un buton pe care daca apesi, sa fii fericit?". Cu alte cuvinte, exista posibilitatea "fericirii artificiale", produsa in laborator? E doar un simplu mecanism biologic, si doar atat?
Multa vreme m-am gandit la acest lucru (prima data cand am dat peste ideea asta era prin ~2011). Si, evident, mi-am pus problema "ce este, de fapt, fericirea?". Pare un lucru foarte eluziv si greu de exprimat. Si este.
La momentul respectiv, gandindu-ma destul de mult timp la acest lucru, am recunoscut, temporar, cel putin, ca nu pot/nu stiu sa dau raspunsul la intrebare si ca pur si simplu ma depaseste. Acum, insa, cred ca pot da raspunsul.
Acest post este continuarea fireasca a celui anterior, "Ce inseamna sa insemni?". In acel post am stabilit ca semnificatia unui lucru, a unei persoane, a unui eveniment, este data de cineva. Intotdeauna exista un subiect atasat unei semnificatii sau unei valori. Cand spui ca ceva inseamna ceva, intotdeauna spui si pentru cine inseamna acel ceva:
"X iubeste pe Y". "Sanatatea lui X este importanta pentru Y". Nu poti spune "Y este iubit" si nu poti spune "sanatatea lui X este importanta". Intotdeauna ai nevoie de un subiect pentru care enuntul tau este adevarat. Nu exista, deci, o semnificatie "ce pluteste in abstract", cautand sa fie descoperita. Exista doar semnificatie atasata de un subiect, careia subiectul ii da valoarea pe care o are.
Si tocmai pentru ca este un lucru subiectiv, semnificatia are un caracter abscons si nu poate fi comunicata in mod corect - lingvistica umana nu este indeajuns de bogata si de "individuala" incat sa permita exprimarea autentica a ceea ce inseamna, de fapt, un lucru, o persoana sau un eveniment valoros, pentru tine. A incerca sa comunici un astfel de lucru nu conduce decat la frustrare, pentru ca oricine receptioneaza mesajul nu-l receptioneaza asa cum este, el, de fapt, si la nivelul de semnificatie la care exista, el, de fapt, pentru tine.
Putem spune, fara a exagera, ca a incerca sa comunici un astfel de lucru este o insulta la adresa acelei valori. Si tocmai din acest motiv deriva frustrarea si depresia incercarii exprimarii unei valori - din faptul ca nu poti comunica exact ce vrei sa zici, si realizezi ca nu vei putea niciodata comunica in mod autentic ceea ce vrei sa spui. Dar daca realizezi asta, macar esti constient ca asa stau lucrurile, si ca nu e vina ta - nu tu esti incapabil sa comunici, ci pur si simplu natura valorii respective nu poate fi comunicata.
De ce spun toate aceste lucruri si ce legatura au ele cu subiectul de astazi, "Satisfactie sau Fericire"?
In primul rand, ce inseamna sa fii satisfacut?
A fi satisfacut inseamna a ti se implini o "dorinta". Ceva ce vrei sa se intample s-a intamplat. Ai mancat o masa copioasa, si iti era foame. Ai facut sex cu un partener ce a trezit in tine dorinta de sex. Ai castigat la loto o suma mare de bani. Ai dormit foarte bine si te-ai trezit perfect odihnit si plin de energie. Si alte situatii similare. In urma acestor evenimente, esti satisfacut.
Consider ca satisfactia este un mecanism biologic prin care psihicul semnalizeaza corpului ca lucrul pentru care cele doua (psihicul si trupul) au depus efort s-a indeplinit. Este un mod de a determina persoana respectiva sa continue sa faca actiunile care au dus la satisfactie - e bine sa mananci, pentru ca supravietuiesti. E bine sa faci sex, pentru ca iti cresti sansele sa ai urmasi. E bine sa castigi la loto, pentru ca vei avea resursele sa indeplinesti primele doua lucruri. Esti satisfacut ca te-ai trezit odihnit si plin de energie pentru ca ti-ai crescut sansele sa ai energia sa obtii hrana si sa faci sex. "E bine sa..." este chestiunea recurenta, cu focus 100% pe subiect, pe tine, egoist.
Acest lucru este maniera in care evolutia te-a construit. Daca te-ai comporta altfel, nu te-ai mai reproduce si genele tale nu s-ar mai propaga mai departe, si deci cei care au comportamentul tau diferit nu vor mai exista in viitor. De-asta majoritatea oamenilor au comportamente, in mare, la fel - pentru ca sunt comportamentele care i-au ajutat pe stramosii lor sa se reproduca si, deci, sa-i determine pe cei din prezent sa existe.
Cu alte cuvinte, nimic extraordinar in asta - putem lua satisfactia ca fiind o chestiune programata de evolutie prin care genele tale egoiste isi cresc sansele de a supravietui. Evident, nu vorbim despre nimic "intentionat", aici. Genele tale nu sunt "vii" si au strategii complexe de supravietuire. Ele doar "sunt". Doar ca cele care sunt intr-un anume fel se propaga mai departe in timp mai eficient decat cele care sunt intr-un alt fel, mai putin eficient. Asta e tot ce se intampla. Din nou, nimic extraordinar de complicat si ezoteric. Satisfactia e doar un mecanism, si este valabila atat pentru om, cat si pentru alte vietuitoare, fara a avea o valoare suplimentara.
OK, atunci cum vom defini fericirea? Ce diferenta, e, de fapt, intre cele doua? Am ajuns la intrebarea la care nu puteam raspunde acum multi ani. Raspunsul este ca fericirea este mai mult decat o simpla satisfactie. Fericirea este accesibila numai fiintelor constiente de sine, inteligente. Si tocmai datorita acestui lucru, datorita constientei de sine, fericirea poate exista, si alaturi de fericire exista si opusul ei, suferinta.
O fiinta care nu este constienta de sine nu este capabila de fericire si nu este capabila de suferinta. Este, in schimb, capabila in a simti satisfactie si in a simti durere. Dar nu fericire si suferinta. Fericirea si suferinta exista numai pentru fiinte pentru care exista semnificatie. Fericirea este mai mult decat o simpla satisfactie - are atasata de ea o semnificatie. Suferinta este mai mult decat o simpla durere - are atasata de ea o semnificatie.
Satisfactia si durerea nu au valoare absoluta - ele nu sunt altceva decat niste mecanisme biologice care cresc probabilitatea sa faci ceva si scad probabilitatea sa faci altceva. Sunt reci si goale de semnificatie.
Fericirea si suferinta au valoare absoluta - ele sunt mai mult decat simple mecanisme - ele au atasata o valoare si o semnificatie, data de subiectul ce le resimte.
Aceasta, este, de fapt, diferenta dintre cele doua concepte. Cum spunea John Stuart Mill in 1863:
Ca sa patrundem mai in amanunt, sa luam cateva exemple ce ar putea parea triviale:
"Banii nu aduc fericirea". Raspunsul este ca si da, si nu. Depinde ce semnificatie au banii pentru acea persoana. Daca tu dai semnificatie banilor ca si un scop in sine, iti pot aduce fericirea. Momentul cand nu mai fac asta este momentul cand realizezi ca banii nu trebuie sa fie un scop in sine - banii sunt doar pentru a-ti furniza mijloacele de a obtine sau realiza lucrurile cu adevarat valoroase. Acela este momentul cand banii nu iti mai aduc fericirea. Depinzand de om, si de personalitatea si educatia si maturitatea lui, el va realiza acest lucru mai devreme sau mai tarziu.
Un alt exemplu: sa zicem ca unei fetite de 8 ani i-a murit catelusa ei, "Fifi". Si sufera dupa "Fifi". Majoritatea oamenilor ar zambi si ar considera ca nu e asa o mare tragedie (ce-i drept, e greu sa atasezi semnificatie pentru ceva denumit "Fifi", dar trecem peste detaliul acesta). Dar este. Este un motiv de suferinta, nu doar unul de durere. Si asta pentru ca "Fifi" a avut semnificatie pentru fetita respectiva. Nu a fost un simplu obiect nesemnificativ, inlocuibil. Exista doar o singura "Fifi", si e irelevant daca tu vrei sa-i aduci o alta "Fifi" care sa o inlocuiasca pe cea moarta. Noua "Fifi" nu e vechea" Fifi", si deci nu are semnificatia catelusei ce a murit.
In concluzie, "Fifi" are, pentru acea fetita, valoare absoluta. Nu ai niciun drept sa spui ca nu este asa, pentru ca nu tu esti subiectul care resimte acea valoare. Poti spune "iti voi aduce o "Fifi" identica cu cea moarta, la nivel atomic" si tot nu va fi la fel, pentru ca Fifi1 are semnificatie si Fifi2, nu. Cu Fifi1 fetita a avut un istoric, o serie de evenimente petrecute impreuna, o evolutie a relatiei si asa mai departe. Cu Fifi2, nu. De-asta Fifi1 are valoare absoluta si Fifi2, nu. Sigur, asta nu previne posibilitatea ca Fifi2 sa capete si ea o valoare absoluta, dar nu va nega niciodata valoarea absoluta a lui Fifi1.
Si nu vreau sa las impresia ca doar pentru o fetita de 8 ani "Fifi" ar avea valoare - pentru oricine poate avea valoare, indiferent de varsta, sex, sau orice alt atribut. Cand un parinte isi vede copilul pe podium, la premierea de la sfarsit de an, acel eveniment poate insemna pura fericire. De ce? Pentru ca are semnificatie - este mai mult decat un simplu efect biologic. Nimeni nu are niciun drept sa spuna "nu, nu esti fericit, de fapt asa ai fost programat genetic si biologic sa reactionezi la reusitele copilului tau". Fericirea este mai mult decat un simplu mecanism biologic - fericirea este qualia, sau experienta subiectiva pe care o traiesti, alaturi de orice satisfactie sau emotie biologica pe care o resimti in acelasi moment. In descrierea unei emotii, un argument reductionist nu este indeajuns, pentru ca ignora semnificatia subiectiva a acesteia, adica intocmai valoarea ei.
Copiii sunt capabili sa resimta fericire si suferinta mai des decat adultii, dar la un nivel mai scazut, din simplu fapt ca intelectul lor este unul limitat, din cauza varstei. Adultii sunt capabili sa resimta fericire si suferinta mai rar, dar la un nivel mai ridicat, datorita complexitatii intelectuale a unui adult. Mai mult, cu cat o persoana este mai inteligenta, cu atat va resimti fericirea sau suferinta mai puternic, datorita complexitatii superioare de abstractizare si intelegere a situatiei - un termen interesant, desi un oximoron, ar fi "relativitatea absolutului". Capacitatea cu care o persoana inteligenta intelege o valoare absoluta este "mai absoluta" decat valoarea absoluta aplicata pentru ceva semnificativ de catre o persoana mai putin inteligenta. De asemenea, un adult este (hopefully) foarte selectiv referitor la ce considera valoros, pe cand un copil nu este.
Satisfactia si durerea sunt niste lucruri care au evoluat, in lunga istorie a vietii pe Pamant. Dar fericirea si suferinta sunt capacitati strict umane, ce au la baza constienta de sine, capacitatea de abstractizare, experientele subiective si, mai ales, semnificatia, care sunt toate proprietati umane. Fericirea si suferinta sunt lucruri absolute, datorita faptului ca au la baza o semnificatie absoluta, care este subiectiva, in sensul ca are valoare pentru tine.
Raspunsul la intrebarea "Exista posibilitatea, in principiu, sa existe un buton pe care daca apesi, sa fii fericit?" este "Da, doar daca tu consideri butonul respectiv ca avand semnificatie absoluta". Problema e ca nu vad niciun motiv pentru care ar avea o astfel de semnificatie, motiv pentru care probabil ca raspunsul este "Nu".
Multa vreme m-am gandit la acest lucru (prima data cand am dat peste ideea asta era prin ~2011). Si, evident, mi-am pus problema "ce este, de fapt, fericirea?". Pare un lucru foarte eluziv si greu de exprimat. Si este.
La momentul respectiv, gandindu-ma destul de mult timp la acest lucru, am recunoscut, temporar, cel putin, ca nu pot/nu stiu sa dau raspunsul la intrebare si ca pur si simplu ma depaseste. Acum, insa, cred ca pot da raspunsul.
Acest post este continuarea fireasca a celui anterior, "Ce inseamna sa insemni?". In acel post am stabilit ca semnificatia unui lucru, a unei persoane, a unui eveniment, este data de cineva. Intotdeauna exista un subiect atasat unei semnificatii sau unei valori. Cand spui ca ceva inseamna ceva, intotdeauna spui si pentru cine inseamna acel ceva:
"X iubeste pe Y". "Sanatatea lui X este importanta pentru Y". Nu poti spune "Y este iubit" si nu poti spune "sanatatea lui X este importanta". Intotdeauna ai nevoie de un subiect pentru care enuntul tau este adevarat. Nu exista, deci, o semnificatie "ce pluteste in abstract", cautand sa fie descoperita. Exista doar semnificatie atasata de un subiect, careia subiectul ii da valoarea pe care o are.
Si tocmai pentru ca este un lucru subiectiv, semnificatia are un caracter abscons si nu poate fi comunicata in mod corect - lingvistica umana nu este indeajuns de bogata si de "individuala" incat sa permita exprimarea autentica a ceea ce inseamna, de fapt, un lucru, o persoana sau un eveniment valoros, pentru tine. A incerca sa comunici un astfel de lucru nu conduce decat la frustrare, pentru ca oricine receptioneaza mesajul nu-l receptioneaza asa cum este, el, de fapt, si la nivelul de semnificatie la care exista, el, de fapt, pentru tine.
Putem spune, fara a exagera, ca a incerca sa comunici un astfel de lucru este o insulta la adresa acelei valori. Si tocmai din acest motiv deriva frustrarea si depresia incercarii exprimarii unei valori - din faptul ca nu poti comunica exact ce vrei sa zici, si realizezi ca nu vei putea niciodata comunica in mod autentic ceea ce vrei sa spui. Dar daca realizezi asta, macar esti constient ca asa stau lucrurile, si ca nu e vina ta - nu tu esti incapabil sa comunici, ci pur si simplu natura valorii respective nu poate fi comunicata.
De ce spun toate aceste lucruri si ce legatura au ele cu subiectul de astazi, "Satisfactie sau Fericire"?
In primul rand, ce inseamna sa fii satisfacut?
A fi satisfacut inseamna a ti se implini o "dorinta". Ceva ce vrei sa se intample s-a intamplat. Ai mancat o masa copioasa, si iti era foame. Ai facut sex cu un partener ce a trezit in tine dorinta de sex. Ai castigat la loto o suma mare de bani. Ai dormit foarte bine si te-ai trezit perfect odihnit si plin de energie. Si alte situatii similare. In urma acestor evenimente, esti satisfacut.
Consider ca satisfactia este un mecanism biologic prin care psihicul semnalizeaza corpului ca lucrul pentru care cele doua (psihicul si trupul) au depus efort s-a indeplinit. Este un mod de a determina persoana respectiva sa continue sa faca actiunile care au dus la satisfactie - e bine sa mananci, pentru ca supravietuiesti. E bine sa faci sex, pentru ca iti cresti sansele sa ai urmasi. E bine sa castigi la loto, pentru ca vei avea resursele sa indeplinesti primele doua lucruri. Esti satisfacut ca te-ai trezit odihnit si plin de energie pentru ca ti-ai crescut sansele sa ai energia sa obtii hrana si sa faci sex. "E bine sa..." este chestiunea recurenta, cu focus 100% pe subiect, pe tine, egoist.
Acest lucru este maniera in care evolutia te-a construit. Daca te-ai comporta altfel, nu te-ai mai reproduce si genele tale nu s-ar mai propaga mai departe, si deci cei care au comportamentul tau diferit nu vor mai exista in viitor. De-asta majoritatea oamenilor au comportamente, in mare, la fel - pentru ca sunt comportamentele care i-au ajutat pe stramosii lor sa se reproduca si, deci, sa-i determine pe cei din prezent sa existe.
Cu alte cuvinte, nimic extraordinar in asta - putem lua satisfactia ca fiind o chestiune programata de evolutie prin care genele tale egoiste isi cresc sansele de a supravietui. Evident, nu vorbim despre nimic "intentionat", aici. Genele tale nu sunt "vii" si au strategii complexe de supravietuire. Ele doar "sunt". Doar ca cele care sunt intr-un anume fel se propaga mai departe in timp mai eficient decat cele care sunt intr-un alt fel, mai putin eficient. Asta e tot ce se intampla. Din nou, nimic extraordinar de complicat si ezoteric. Satisfactia e doar un mecanism, si este valabila atat pentru om, cat si pentru alte vietuitoare, fara a avea o valoare suplimentara.
OK, atunci cum vom defini fericirea? Ce diferenta, e, de fapt, intre cele doua? Am ajuns la intrebarea la care nu puteam raspunde acum multi ani. Raspunsul este ca fericirea este mai mult decat o simpla satisfactie. Fericirea este accesibila numai fiintelor constiente de sine, inteligente. Si tocmai datorita acestui lucru, datorita constientei de sine, fericirea poate exista, si alaturi de fericire exista si opusul ei, suferinta.
O fiinta care nu este constienta de sine nu este capabila de fericire si nu este capabila de suferinta. Este, in schimb, capabila in a simti satisfactie si in a simti durere. Dar nu fericire si suferinta. Fericirea si suferinta exista numai pentru fiinte pentru care exista semnificatie. Fericirea este mai mult decat o simpla satisfactie - are atasata de ea o semnificatie. Suferinta este mai mult decat o simpla durere - are atasata de ea o semnificatie.
Satisfactia si durerea nu au valoare absoluta - ele nu sunt altceva decat niste mecanisme biologice care cresc probabilitatea sa faci ceva si scad probabilitatea sa faci altceva. Sunt reci si goale de semnificatie.
Fericirea si suferinta au valoare absoluta - ele sunt mai mult decat simple mecanisme - ele au atasata o valoare si o semnificatie, data de subiectul ce le resimte.
Aceasta, este, de fapt, diferenta dintre cele doua concepte. Cum spunea John Stuart Mill in 1863:
"It is better to be a human being dissatisfied than a pig satisfied; better to be Socrates dissatisfied than a fool satisfied. And if the fool, or the pig, are a different opinion, it is because they only know their own side of the question."O fiinta ce poate fi fericita, pentru ca poate da semnificatie lucrurilor, persoanelor, evenimentelor, este capabila in egala masura de suferinta. Nu poti fi fericit la fel cum nu poti suferi, decat numai daca subiectul fericirii sau suferintei tale are semnificatie. Cu cat persoana este mai inteligenta, si poate abstractiza si da semnificatie mai puternic subiectului in cauza, cu atat fericirea sau suferinta ce deriva din acel subiect este mai mare. Acest lucru e un fapt obiectiv ce este implacabil, si are natura de truism. In acelasi timp, fericirea si suferinta au un background emotional atasat - dupa parerea mea, este imposibil sa fii fericit sau sa suferi fara a avea in spatele acestor lucruri o emotie - este practic o contradictie in termeni, o imposibilitate logica.
Ca sa patrundem mai in amanunt, sa luam cateva exemple ce ar putea parea triviale:
"Banii nu aduc fericirea". Raspunsul este ca si da, si nu. Depinde ce semnificatie au banii pentru acea persoana. Daca tu dai semnificatie banilor ca si un scop in sine, iti pot aduce fericirea. Momentul cand nu mai fac asta este momentul cand realizezi ca banii nu trebuie sa fie un scop in sine - banii sunt doar pentru a-ti furniza mijloacele de a obtine sau realiza lucrurile cu adevarat valoroase. Acela este momentul cand banii nu iti mai aduc fericirea. Depinzand de om, si de personalitatea si educatia si maturitatea lui, el va realiza acest lucru mai devreme sau mai tarziu.
Un alt exemplu: sa zicem ca unei fetite de 8 ani i-a murit catelusa ei, "Fifi". Si sufera dupa "Fifi". Majoritatea oamenilor ar zambi si ar considera ca nu e asa o mare tragedie (ce-i drept, e greu sa atasezi semnificatie pentru ceva denumit "Fifi", dar trecem peste detaliul acesta). Dar este. Este un motiv de suferinta, nu doar unul de durere. Si asta pentru ca "Fifi" a avut semnificatie pentru fetita respectiva. Nu a fost un simplu obiect nesemnificativ, inlocuibil. Exista doar o singura "Fifi", si e irelevant daca tu vrei sa-i aduci o alta "Fifi" care sa o inlocuiasca pe cea moarta. Noua "Fifi" nu e vechea" Fifi", si deci nu are semnificatia catelusei ce a murit.
In concluzie, "Fifi" are, pentru acea fetita, valoare absoluta. Nu ai niciun drept sa spui ca nu este asa, pentru ca nu tu esti subiectul care resimte acea valoare. Poti spune "iti voi aduce o "Fifi" identica cu cea moarta, la nivel atomic" si tot nu va fi la fel, pentru ca Fifi1 are semnificatie si Fifi2, nu. Cu Fifi1 fetita a avut un istoric, o serie de evenimente petrecute impreuna, o evolutie a relatiei si asa mai departe. Cu Fifi2, nu. De-asta Fifi1 are valoare absoluta si Fifi2, nu. Sigur, asta nu previne posibilitatea ca Fifi2 sa capete si ea o valoare absoluta, dar nu va nega niciodata valoarea absoluta a lui Fifi1.
Si nu vreau sa las impresia ca doar pentru o fetita de 8 ani "Fifi" ar avea valoare - pentru oricine poate avea valoare, indiferent de varsta, sex, sau orice alt atribut. Cand un parinte isi vede copilul pe podium, la premierea de la sfarsit de an, acel eveniment poate insemna pura fericire. De ce? Pentru ca are semnificatie - este mai mult decat un simplu efect biologic. Nimeni nu are niciun drept sa spuna "nu, nu esti fericit, de fapt asa ai fost programat genetic si biologic sa reactionezi la reusitele copilului tau". Fericirea este mai mult decat un simplu mecanism biologic - fericirea este qualia, sau experienta subiectiva pe care o traiesti, alaturi de orice satisfactie sau emotie biologica pe care o resimti in acelasi moment. In descrierea unei emotii, un argument reductionist nu este indeajuns, pentru ca ignora semnificatia subiectiva a acesteia, adica intocmai valoarea ei.
Copiii sunt capabili sa resimta fericire si suferinta mai des decat adultii, dar la un nivel mai scazut, din simplu fapt ca intelectul lor este unul limitat, din cauza varstei. Adultii sunt capabili sa resimta fericire si suferinta mai rar, dar la un nivel mai ridicat, datorita complexitatii intelectuale a unui adult. Mai mult, cu cat o persoana este mai inteligenta, cu atat va resimti fericirea sau suferinta mai puternic, datorita complexitatii superioare de abstractizare si intelegere a situatiei - un termen interesant, desi un oximoron, ar fi "relativitatea absolutului". Capacitatea cu care o persoana inteligenta intelege o valoare absoluta este "mai absoluta" decat valoarea absoluta aplicata pentru ceva semnificativ de catre o persoana mai putin inteligenta. De asemenea, un adult este (hopefully) foarte selectiv referitor la ce considera valoros, pe cand un copil nu este.
Satisfactia si durerea sunt niste lucruri care au evoluat, in lunga istorie a vietii pe Pamant. Dar fericirea si suferinta sunt capacitati strict umane, ce au la baza constienta de sine, capacitatea de abstractizare, experientele subiective si, mai ales, semnificatia, care sunt toate proprietati umane. Fericirea si suferinta sunt lucruri absolute, datorita faptului ca au la baza o semnificatie absoluta, care este subiectiva, in sensul ca are valoare pentru tine.
Raspunsul la intrebarea "Exista posibilitatea, in principiu, sa existe un buton pe care daca apesi, sa fii fericit?" este "Da, doar daca tu consideri butonul respectiv ca avand semnificatie absoluta". Problema e ca nu vad niciun motiv pentru care ar avea o astfel de semnificatie, motiv pentru care probabil ca raspunsul este "Nu".
Comentarii