Muzica prin ochii mei
Pentru ca n-am mai scris de foarte (foarte) mult timp pe blogu' asta (si pe niciun alt blog for that matter), m-am hotarat sa o fac acum. Toata treaba a pornit de la faptul ca ascultam niste muzica pe youtube si citeam printre comentarii. Mai toate erau, la melodia respectiva, ceva de genu asta "that's gay... I feel so bad watching this".
Ma faceau sa ma intreb: daca e "gay", de ce intri fratele meu si te uiti la videoclipul respectiv. Si de ce comentezi. Stii ca poti sa iesi oricand doreste hipotalamusul matalutza - dar nu, trebuie sa comentezi ceva negativ. Si spun negativ pentru ca termenul de "gay" este folosit drept unul dintre cele mai negative adjective atribuite unui lucru. In ipocrizia noastra nemasurata, tre' "musai" sa ne legam de ceva sexual "to make a point". Desigur, asta intre timp ce facem cine stie ce lucruri oribile in rest.
Postul asta pe care-l scriu acum este o combinatie de razvratire ad-hoc, sila/scarba/ura (mai degraba ura) fatza de oameni in general (si de prosti in special) si un open-mindness inchis daca imi permiteti oximoronul. De unde toate astea? Din simplul fapt ca sunt satul de oameni, simplu spus. In aroganta-mi extraordinara, ii consider pe toti prosti, jigodii (jigodenia este ceva uman, rar se gaseste la animale, ceea ce ar trebui sa ne faca sa ne gandim la cate ceva, cred eu) si "unaware". In sensu ca nu sunt constienti de anumite lucruri importante, mai ales in discutii, exprimarea unor opinii, si, mai presus de toate, in a JUDECA pe altii. Ceea ce, desigur, fac si eu aici. Cumva - intru in aceeasi categorie. A, stai, si eu sunt om. Ciudat.
Bun, si ce legatura au toate astea cu muzica? E simplu - muzica este felul artistic (sau unul dintre felurile artistice) prin care se exprima un om sau "o adunatura" de oameni. Muzica evident are un "target" si/sau un "mesaj".
Din perspectiva mea, ca sa trec direct la "analiza", textul unei melodii nu-mi pasa deloc. Pur si simplu nu il ascult. Poate sa fie cel mai minunat text sau o serie de injuraturi... nu-mi pasa. Intotdeauna (intotdeauna, repet) ascult melodia din spatele textului. Acolo pot gasi geniul MUZICAL, daca acesta exista. Nu ma intereseaza niciodata geniul POETIC. Daca vroiam sa ascult poezie, ascultam poezie. Nu ascultam MUZICA. Prefer sa le tin in dihotomie.
De aceea, unii prieteni (si incep sa le judec acest statut atunci cand imi zic ceea ce urmeaza sa relatez) imi spun: "Ce-ti place ma la melodia aia... e "gay"". Atunci marsh d-aici daca e gay si lasa-ma cu gaysmele mele. Du-te tu si fi "tru" si barbat adevarat. Si imi spun asta pentru ca, dupa aroganta-mi parere, nu sunt IN STARE sa inteleaga valoarea inefabila a geniului muzical din spatele textului care este primul pe care il auzi.
Si spun asta pentru ca, repet, intotdeauna ascult "in fundul" melodiei... toate instrumentele... combinatia lor... balansul lor... de ce a ales compozitorul momentul X si nu momentul Y pentru a urca tonul, ritmul, de ce exista o sincopa acolo si nu in alta parte sau deloc, si asa mai departe. Sigur, nu-mi spun toate astea in cap atunci cand ascult o melodie, dar asta nu inseamna ca ele nu au loc.
In concluzie, si repet pentru a Xa oara - ma intereseaza/sunt atent/apreciez melodia din muzica si nu textul. De aceea nu apreciez muzica rap, de exemplu. Pentru ca acolo e un bla bla bla si atat. E practic poezie cu un fundal muzical simplu, unde poezia este in prim plan. Si, again, eu vreau sa ascult muzica si nu poezie. O melodie rap are sanse sa-mi placa atunci cand are fundalul muzical bun.
Emitand cuvantul "bun" in acest text, acesta trebuie si definit. Cum stii daca e un fundal muzical "bun", daca muzica e "buna", daca melodia e "buna"? Este foarte simplu. Nu este o chestiune matematica, de analiza, ceva in 1 si 0, pentru ca muzica este o chestiune artistica iar chestiunile artistice sunt de natura umanista. Stiti voi, aia opusa lu' "mate-info".
Fiind o notiune "umanista", este greu de cuantificat, fiind in mare parte (daca nu cumva in intregime) - inefabila. Asta inseamna ca ceea ce are sens pentru tine, muzical vorbind, poate la fel de bine sa nu aiba sens deloc pentru altcineva. Again - cum are muzica "sens" si ce inseamna "sens" si "bun" in muzica pentru cineva.
Ei bine, pentru mine - SENS si BUN in muzica inseamna sa "ma atinga la corason", cum ar zice Sclava Isaura. Atunci cand asculti muzica nu analizezi matematic melodia (asa cum am spus mai sus - si poate parea acum o contradictie) - cel putin la nivel total - ci iti deschizi sufletul la "vibratie". Sigur, poate parea o naivitate extraordinara ceea ce scriu eu aici, si ceva stupid, dar practic asta se intampla. Stii ca iti place o melodie cand iti simti corpul ca intra in "conexiune" cu acea melodie... cand simti fior prin tine. Cand simti intregul corp ca este intr-o alta "stare"... este foarte greu de descris dar, daca ai simtit asa ceva, intelegi foarte bine. Starea respectiva iti poate modifica modul de a gandi in acel moment... este practic la fel unui medicament ce afecteaza sistemul nervos/emotional. Daca stai pasiv si zici "da, frumos" atunci in mod sigur ca nu-ti place sau ca, cel putin, nu SIMTI muzica. Doar o auzi. Asta ca sa imprumut plagiator din White Men Can't Jump. E o diferenta ATAT de mare... it's not even funny.
Si dupa parerea mea - nu toti oamenii sunt aware de lucrul asta. Sunt toti in stare sa-l traiasca? Sigur. Il traiesc cu totii? Sigur ca nu. E doar o chestiune de awareness, la fel ca mai in orice alt domeniu, in general artistic si mai putin logic, matematic. De exemplu, eu nu simt arta plastica. Desenele. Picturile. Pozele. Mi se par ceva banal si zic "da, frumos". Ca imi arati o super pictura sau o pictura a unui incepator o sa zic ca sunt ambele la fel. Asta pentru ca nu ma intereseaza subiectul respectiv si nu "simt" arta de acest gen. As putea sa o simt? Sigur. O simt in acest moment (arta plastica, evident) - nu.
Din acest motiv nu am un gen de muzica favorit. Pot aprecia atat muzica de natura clasica, rock-ul, rap-ul, dar si manelele. Aici deja pleaca alte discutii in care rockerii zic "cum ma sa-ti placa manelele" iar manelistii zic "tze fatze baetii?". Asta nu e ceva relevant. Nu iei un gen de oameni pentru a defini un gen de muzica. Iei muzica in modul daca vrei sa gasesti in ea ceea ce cauti - acea atingere la nivel spiritual. Iar spiritul nu tine de culoare, religie, sex, sau orice altceva. Si nu, nici de educatie (desi educatia bine facuta poate creste nivelul de awareness, si mi se pare foarte importanta in acest scop). Asta, evident, daca impartasesti aceasta filosofie.
Pentru a fi insa in stare sa iti cresti awareness-ul muzical trebuie sa fii in totalitate open minded. Si spun "awareness" pentru ca, asa cum am mai mentionat, oricine poate "simti" muzica, e doar o chestiune de awareness si open-mindness. Atunci cand pleci cu prejudecati (gen - asta e manea, n-are cum sa-mi placa) - nu ai nicio sansa sa "simti" MUZICA (unde MUZICA = toate genurile, fara discriminare). O sa-ti placa un gen, sau mai multe, si atat. Sigur, e dreptul tau sa accezi catre o astfel de filosofie - un astfel de "approach". Dar, dupa parerea mea, asta inseamna sa fii limitat muzical.
Si spun toate astea fara un ton neaparat acuzator - in viata in general ne bazam pe prejudecati si pe o preanaliza a mediul inconjurator inainte sa actionam in orice fel. Nu. Este doar modul meu de a gandi in domeniul "muzica". Si in general, ceea ce am scris aici este valabil pentru orice domeniu umanist si greu de cuantificat, ce tine in mare parte de individ si de arta.
Problema mea este inchiderea mentala pe care o afiseaza majoritatea oamenilor, in mai toate domeniile. Am invatat de-a lungul timpului sa mentin open-mindness, sa fiu deschis si cat se poate de obiectiv. Sa fiu eu un etalon pentru alti oameni si nu ei pentru mine, atat pe cat se poate. Cand esti in aceasta pozitie insa, cand esti "aware", iti dai seama ca de fapt esti sigur. Si asta te face sa apreciezi cu atat mai mult oamenii care, putini ca numar, sunt capabili, la fel ca tine, de un awareness ridicat. Atunci realizezi ca poate ca nu esti singur, si ca acel om are un nivel (sau are mari sanse sa aiba) foarte ridicat de "awareness". Ceea ce, sigur, depinde cum este folosit, dar asta e o alta poveste.
Si tot ceea ce cititi vine de la un om cu o profunda latura logica, matematica, si practica, caruia nu-i plac chestiunile umaniste, "prostesti", "snobisme", asa cum le consider in general la nivel de arta. O prosteala din partea unor snobi, daca as fi fortat sa caracterizez arta in general la nivel mondial. Este asta ignoranta, mai cu seama ca vine intr-un post in care critic exact asta? Nu stiu. Nu stiu daca e ignoranta sau pragmatism. Cu siguranta judec oameni, asta e clar. Deci ma fac astfel vinovat de lucruri pe care chiar eu le critic. E, lasa asa ca e bine.
A, da, si pentru cei care vor gandi/scrie: "Da ma, bine ca esti tu destept", le voi raspunde:
Da, bine ca sunt eu destept.
Ma faceau sa ma intreb: daca e "gay", de ce intri fratele meu si te uiti la videoclipul respectiv. Si de ce comentezi. Stii ca poti sa iesi oricand doreste hipotalamusul matalutza - dar nu, trebuie sa comentezi ceva negativ. Si spun negativ pentru ca termenul de "gay" este folosit drept unul dintre cele mai negative adjective atribuite unui lucru. In ipocrizia noastra nemasurata, tre' "musai" sa ne legam de ceva sexual "to make a point". Desigur, asta intre timp ce facem cine stie ce lucruri oribile in rest.
Postul asta pe care-l scriu acum este o combinatie de razvratire ad-hoc, sila/scarba/ura (mai degraba ura) fatza de oameni in general (si de prosti in special) si un open-mindness inchis daca imi permiteti oximoronul. De unde toate astea? Din simplul fapt ca sunt satul de oameni, simplu spus. In aroganta-mi extraordinara, ii consider pe toti prosti, jigodii (jigodenia este ceva uman, rar se gaseste la animale, ceea ce ar trebui sa ne faca sa ne gandim la cate ceva, cred eu) si "unaware". In sensu ca nu sunt constienti de anumite lucruri importante, mai ales in discutii, exprimarea unor opinii, si, mai presus de toate, in a JUDECA pe altii. Ceea ce, desigur, fac si eu aici. Cumva - intru in aceeasi categorie. A, stai, si eu sunt om. Ciudat.
Bun, si ce legatura au toate astea cu muzica? E simplu - muzica este felul artistic (sau unul dintre felurile artistice) prin care se exprima un om sau "o adunatura" de oameni. Muzica evident are un "target" si/sau un "mesaj".
Din perspectiva mea, ca sa trec direct la "analiza", textul unei melodii nu-mi pasa deloc. Pur si simplu nu il ascult. Poate sa fie cel mai minunat text sau o serie de injuraturi... nu-mi pasa. Intotdeauna (intotdeauna, repet) ascult melodia din spatele textului. Acolo pot gasi geniul MUZICAL, daca acesta exista. Nu ma intereseaza niciodata geniul POETIC. Daca vroiam sa ascult poezie, ascultam poezie. Nu ascultam MUZICA. Prefer sa le tin in dihotomie.
De aceea, unii prieteni (si incep sa le judec acest statut atunci cand imi zic ceea ce urmeaza sa relatez) imi spun: "Ce-ti place ma la melodia aia... e "gay"". Atunci marsh d-aici daca e gay si lasa-ma cu gaysmele mele. Du-te tu si fi "tru" si barbat adevarat. Si imi spun asta pentru ca, dupa aroganta-mi parere, nu sunt IN STARE sa inteleaga valoarea inefabila a geniului muzical din spatele textului care este primul pe care il auzi.
Si spun asta pentru ca, repet, intotdeauna ascult "in fundul" melodiei... toate instrumentele... combinatia lor... balansul lor... de ce a ales compozitorul momentul X si nu momentul Y pentru a urca tonul, ritmul, de ce exista o sincopa acolo si nu in alta parte sau deloc, si asa mai departe. Sigur, nu-mi spun toate astea in cap atunci cand ascult o melodie, dar asta nu inseamna ca ele nu au loc.
In concluzie, si repet pentru a Xa oara - ma intereseaza/sunt atent/apreciez melodia din muzica si nu textul. De aceea nu apreciez muzica rap, de exemplu. Pentru ca acolo e un bla bla bla si atat. E practic poezie cu un fundal muzical simplu, unde poezia este in prim plan. Si, again, eu vreau sa ascult muzica si nu poezie. O melodie rap are sanse sa-mi placa atunci cand are fundalul muzical bun.
Emitand cuvantul "bun" in acest text, acesta trebuie si definit. Cum stii daca e un fundal muzical "bun", daca muzica e "buna", daca melodia e "buna"? Este foarte simplu. Nu este o chestiune matematica, de analiza, ceva in 1 si 0, pentru ca muzica este o chestiune artistica iar chestiunile artistice sunt de natura umanista. Stiti voi, aia opusa lu' "mate-info".
Fiind o notiune "umanista", este greu de cuantificat, fiind in mare parte (daca nu cumva in intregime) - inefabila. Asta inseamna ca ceea ce are sens pentru tine, muzical vorbind, poate la fel de bine sa nu aiba sens deloc pentru altcineva. Again - cum are muzica "sens" si ce inseamna "sens" si "bun" in muzica pentru cineva.
Ei bine, pentru mine - SENS si BUN in muzica inseamna sa "ma atinga la corason", cum ar zice Sclava Isaura. Atunci cand asculti muzica nu analizezi matematic melodia (asa cum am spus mai sus - si poate parea acum o contradictie) - cel putin la nivel total - ci iti deschizi sufletul la "vibratie". Sigur, poate parea o naivitate extraordinara ceea ce scriu eu aici, si ceva stupid, dar practic asta se intampla. Stii ca iti place o melodie cand iti simti corpul ca intra in "conexiune" cu acea melodie... cand simti fior prin tine. Cand simti intregul corp ca este intr-o alta "stare"... este foarte greu de descris dar, daca ai simtit asa ceva, intelegi foarte bine. Starea respectiva iti poate modifica modul de a gandi in acel moment... este practic la fel unui medicament ce afecteaza sistemul nervos/emotional. Daca stai pasiv si zici "da, frumos" atunci in mod sigur ca nu-ti place sau ca, cel putin, nu SIMTI muzica. Doar o auzi. Asta ca sa imprumut plagiator din White Men Can't Jump. E o diferenta ATAT de mare... it's not even funny.
Si dupa parerea mea - nu toti oamenii sunt aware de lucrul asta. Sunt toti in stare sa-l traiasca? Sigur. Il traiesc cu totii? Sigur ca nu. E doar o chestiune de awareness, la fel ca mai in orice alt domeniu, in general artistic si mai putin logic, matematic. De exemplu, eu nu simt arta plastica. Desenele. Picturile. Pozele. Mi se par ceva banal si zic "da, frumos". Ca imi arati o super pictura sau o pictura a unui incepator o sa zic ca sunt ambele la fel. Asta pentru ca nu ma intereseaza subiectul respectiv si nu "simt" arta de acest gen. As putea sa o simt? Sigur. O simt in acest moment (arta plastica, evident) - nu.
Din acest motiv nu am un gen de muzica favorit. Pot aprecia atat muzica de natura clasica, rock-ul, rap-ul, dar si manelele. Aici deja pleaca alte discutii in care rockerii zic "cum ma sa-ti placa manelele" iar manelistii zic "tze fatze baetii?". Asta nu e ceva relevant. Nu iei un gen de oameni pentru a defini un gen de muzica. Iei muzica in modul daca vrei sa gasesti in ea ceea ce cauti - acea atingere la nivel spiritual. Iar spiritul nu tine de culoare, religie, sex, sau orice altceva. Si nu, nici de educatie (desi educatia bine facuta poate creste nivelul de awareness, si mi se pare foarte importanta in acest scop). Asta, evident, daca impartasesti aceasta filosofie.
Pentru a fi insa in stare sa iti cresti awareness-ul muzical trebuie sa fii in totalitate open minded. Si spun "awareness" pentru ca, asa cum am mai mentionat, oricine poate "simti" muzica, e doar o chestiune de awareness si open-mindness. Atunci cand pleci cu prejudecati (gen - asta e manea, n-are cum sa-mi placa) - nu ai nicio sansa sa "simti" MUZICA (unde MUZICA = toate genurile, fara discriminare). O sa-ti placa un gen, sau mai multe, si atat. Sigur, e dreptul tau sa accezi catre o astfel de filosofie - un astfel de "approach". Dar, dupa parerea mea, asta inseamna sa fii limitat muzical.
Si spun toate astea fara un ton neaparat acuzator - in viata in general ne bazam pe prejudecati si pe o preanaliza a mediul inconjurator inainte sa actionam in orice fel. Nu. Este doar modul meu de a gandi in domeniul "muzica". Si in general, ceea ce am scris aici este valabil pentru orice domeniu umanist si greu de cuantificat, ce tine in mare parte de individ si de arta.
Problema mea este inchiderea mentala pe care o afiseaza majoritatea oamenilor, in mai toate domeniile. Am invatat de-a lungul timpului sa mentin open-mindness, sa fiu deschis si cat se poate de obiectiv. Sa fiu eu un etalon pentru alti oameni si nu ei pentru mine, atat pe cat se poate. Cand esti in aceasta pozitie insa, cand esti "aware", iti dai seama ca de fapt esti sigur. Si asta te face sa apreciezi cu atat mai mult oamenii care, putini ca numar, sunt capabili, la fel ca tine, de un awareness ridicat. Atunci realizezi ca poate ca nu esti singur, si ca acel om are un nivel (sau are mari sanse sa aiba) foarte ridicat de "awareness". Ceea ce, sigur, depinde cum este folosit, dar asta e o alta poveste.
Si tot ceea ce cititi vine de la un om cu o profunda latura logica, matematica, si practica, caruia nu-i plac chestiunile umaniste, "prostesti", "snobisme", asa cum le consider in general la nivel de arta. O prosteala din partea unor snobi, daca as fi fortat sa caracterizez arta in general la nivel mondial. Este asta ignoranta, mai cu seama ca vine intr-un post in care critic exact asta? Nu stiu. Nu stiu daca e ignoranta sau pragmatism. Cu siguranta judec oameni, asta e clar. Deci ma fac astfel vinovat de lucruri pe care chiar eu le critic. E, lasa asa ca e bine.
A, da, si pentru cei care vor gandi/scrie: "Da ma, bine ca esti tu destept", le voi raspunde:
Da, bine ca sunt eu destept.
Comentarii