Aberatii intelectuale

 In cele ce urmeaza voi scrie cateva scurte idei si observatii la care ma gandesc de ceva vreme despre realitate. - Am observat, in mare, doua tipuri de oameni: primii sunt conspirationistii, care nu inteleg comportamentul Naturii. Comportamentul Naturii este descris de stiinta - stiinta se ocupa cu crearea de modele ale comportamentului Naturii. Conspirationistii care cred in Pamantul Plat, anti-vaccin, anti-5g, reptilieni etc nu inteleg comportamentul Naturii si iau asta ca pe o virtute. Pe de alta parte, oamenii stiintifici afiseaza miopism filosofic, confundand comportamentul Naturii cu ceea ce Natura este si iau asta ca pe o virtute. De exemplu, confunda modelele fizice pe care stiinta le ofera pentru comportamentul Naturii si ajung sa creada ca acele modele SUNT Natura. Desi ei insisi au experienta directa a ceea ce Natura este (experienta constienta), ei cred ca reprezentarile (lumea fizica) dau nastere ontologiei (dau nastere a ceea ce exista, adica experientelor constiente...

 Am mai scris in trecut despre moarte insa am lasat cateva aspecte nerezolvate - unele lucruri necesita clarificari aditionale despre care voi vorbi in acest ultim articol pe aceasta tema. Voi aborda atat perspectiva materialista (incorecta) cat si cea idealista (corecta) pentru a vedea ca ambele arata ca moartea subiectiva este imposibila si ea are sens doar din punct de vedere "obiectiv" sau mai corect spus "la persoana a treia". Vom vedea ca ideea vehiculata conform careia dupa moarte ne asteapta "nimic" sau "lipsa oricarei experiente" nu este corecta - de fapt, "nimic" este intocmai ceea ce nu ne asteapta. Acest articol se bazeaza, in prima sa parte, pe un articol (destul de lung) scris de Tom Clark in 1994 denumit "Death, Nothingness and Subjectivity".  Asadar, adoptam initial un cadru metafizic materialist, unul in care materialul este fundamental si el "genereaza" experienta constienta - creierul este format d...

Acum multi ani aveam un coleg care obisnuia sa puna muzica, la boxe, la birou. Si lucrul asta ma deranja foarte tare - practic nu mai puteam face absolut nimic - nu ma puteam concentra la ceea ce aveam de facut, nu puteam gandi. Acest aparent handicap pe care muzica mi-l da nu are legatura cu tipul de muzica si nici cu intensitatea ei, ci cu natura ei - muzica este mai mult decat pare . Prima observatie pe care o am este ca atunci cand ascult o melodie care imi place devin acea melodie. Nu sunt un "martor" al melodiei, ca o entitate separata care aude melodia si reflecta asupra ei metacognitiv, ci devin melodia, iau identitatea melodiei. Aici limbajul nu este indeajuns de precis pentru a descrie exact ce vreau sa spun. Cand o melodie imi place, "eu" sunt acea melodie - nu mai am o identitate proprie - identitatea "mea" se suspenda in acele momente. Evident, identitatea mea este reinstantiata la nevoie (daca trebuie sa ma feresc de ceva, daca ma loveste ...

 The Vertiginous Question is a problem posed by professor Benj Hellie and is simply this: why am I me and not someone else ? In other words, how come I live in this body having this particular mind and not some other body and some other mind? How come I can cause things to happen in the world from this particular vantage point and not another (your vantage point, for example)? This will be the subject of this article. In truth, for this to be properly accommodated, an entire book would be necessary. So I will need to take some shortcuts in order to keep this article manageably long, but do so in a way that doesn't take away from the coherence of the story. For this, I need to start with physics and then build our metaphysics on it and see where that takes us. We will see why death is an illusion, why you matter, despite your fragility when compared with the enormity of what we call "the rest of the universe", how we are all "one with the world", what can we say ...

 In acest articol voi vorbi despre cum putem construi o masina a timpului care sa produca ceea ce in relativitatea generala se cheama "closed timelike curves", adica traiectorii prin spatiutimp pe care daca le adopti ajungi intr-o continua bucla temporala, calatorind perpetuu catre viitor si totusi ajungand in trecut. Ideea acestei masini a timpului ii apartine lui Richard Gott, de la Princeton University, care a publicat lucrarea sa in 1991: https://journals.aps.org/prl/abstract/10.1103/PhysRevLett.66.1126 Foarte pe scurt, mecanismul este dat de doua corzi cosmice infinite care se deplaseaza una pe langa alta in directii opuse.  Pentru inceput, este nevoie de doua campuri scalare (scalare in sensul ca nu au o directie in spatiu, ci sunt reprezentate de numere in fiecare loc din spatiu). Un exemplu de camp scalar in realitate este campul Higgs, a carei excitatie este bosonul Higgs. Astfel de campuri scalare sunt ingredientele necesare pentru a avea o coarda cosmica (este ...

 Am promis la ultimul meu articol despre liber arbitru ca acela va fi ultimul articol pe aceasta tema insa iata ca ma simt nevoit sa mai fac o adaugare la toata aceasta serie de articole, din simplu motiv ca inca vad oameni care inteleg diferit acest termen. Deja am scris despre cum poti compatibiliza determinismul si liberul arbitru, asa ca nu voi mai repeta ce am scris anterior. Insa vreau sa formulez cum ar trebui sa interpretam aceasta idee de "libertate" sau "liber arbitru", ce ar trebui sa insemne acest termen. Vad foarte multe interpretari care insista ca liberul arbitru sa fie o proprietate care sa pluteasca asa, intr-un abstract amorf, fara identitate. Ca sa fii liber, sustin aceste interpretari, ar trebui sa poti sa faci absolut orice sau sa te poti comporta altfel decat ai facut-o/o faci/o vei face. Ceea ce sustin eu este ca pentru a fi liber trebuie sa te comporti in concordanta cu ceea ce esti.  Acum, e nevoie sa ne gandim mai precis la ce inseamna toat...