vineri, 6 martie 2009

Smecherie de Salajan

Da da... stiu... n-am mai scris nimic de ceva vreme. N-am fost prezent sau ceva? Neah... doar ca "sa scriu ca sa ma aflu in treaba" nu prea merge la mine. Sa scriu asa, de nebun, prostii, sa debitez ineptii (de parca n-as face asta de fiecare data cand scriu) e aiurea. De fapt asta ma si enerveaza la bloggerii astia "de pe net". Si cu greu am luat decizia sa-mi fac blog din simplu fapt ca mi-am dorit si-mi doresc sa nu devin ca ei: oameni care scriu despre orice flecushtetz si devin "TRU" pentru ca "au blog si scriu", si "sunt oameni importanti acum".

Ma rog...

Ca o prefata: as vrea sa scriu (zilele astea) despre:

1) Smecheria de Salajan (adica despre ce urmeaza sa scriu acum);
2) Cateva idei despre Mircea Badea (si de ce e el genial);
3) Pornografie (si cum ar trebui privita cu adevarat si non-ipocrit);
4) Muzica (si ce reprezinta aceasta pentru mine);
5) Scoala/profesori.

Mama, o lista intreaga. Cine dracu' mi-o da mie autoritatea sa spun eu tot felu de prostii de genu asta? Adica cine sunt eu sa-mi dau cu parerea? Ca ma revolt acuma...

Anyway, revenind, sa vorbim putin despre "Smecherii se cunosc, nu se inventeaza".

Eu sunt nascut si crescut in "Salajan". Apropos, cica nu-s smecher. Asa mi-am zis eu mai demult. E si greu sa fii smecher cand te duci la scoala si inveti sa "ajungi ceva", in timp ce ceilalti "copii" de pe langa tine "e cam prosti".

Din fericire am "cazut" intr-o clasa unde "copiii" (ca ma enerveaza sa scriu elevii) au fost destepti, mai mult sau mai putin. Cativa dintre ei aroganti si enervanti, cativa golani. Ma rog, clasa normala.

Si cum trebuie sa ma laud (ca doar d-aia scriu), cand eram mic invatam de rupeam. 9.97 media generala pe 4 ani (clasele 1-4). Da, stiu, era si usor. Mai incolo mi-a trecut... mi s-a parut sa "inveti" prea usor si boring. Dar asta e alta poveste.

"Smecheria" a fost prezenta pe langa mine mereu. Orice/oricine iesea din tiparul de smecherie, chiar si la varste mici, era penalizat. De ex, daca ma duceam la scoala in sacou sau in camasa eram scuipat (la propriu) sau atacat. Nimanui nu-i place un om care isi vede de treaba, mai ales unul care si invata si-i face pe ceilalti "smecheri" sa para prosti. Am zis sa para? Ma rog...

A, nu, nu vorbeam de mine, vorbeam asa, in general...

In principiu sunt 3 categorii de oameni (sau cel putin unde am trait eu):

1) Fraierii
2) Fraierii smecheri wannabees
3) Smecherii


Fraierii reprezinta categoria din care cel mai probabil fac parte. Fraierii tac, isi vad de treaba, cateodata enerveaza pe cei smecheri dar mai ales pe fraierii smecheri wannabees, care sunt de departe cea mai periculoasa specie de oameni.

Fraierii au, in general, activitati de doua tipuri:

a) Plictisitoare
b) Enervante

Cel putin pentru smecheri sunt asa activitatile fraierilor. De ex, daca eu invat atunci sunt un fraier plictisitor. Daca ascult muzica Blues atunci sunt un fraier enervant. Intelegeti ideea.

Ducand o viata destul de monotona, fraierii pot avea puseuri de smecherie si ajung (temporar sau permanent) fraieri "smecheri wannabees".

Fraierii smecheri wannabees (si scriu in engleza ca sa fiu TRU) - sunt cei mai periculosi fraieri. Ei ar face mai mult sau mai putin ORICE ca sa fie smecheri, desi nu vor fi niciodata pentru ca sunt fraieri. Daca sunt si smecheri puri in jur, atunci wannabesmecheria creste in sanul fraierilor smecheri wannabees.

Majoritatea tziganilor intra in aceasta categorie, dar nu e doar o chestiune de natie/etnie. Fraierii smecheri wannabees sunt aceia care vor s-o dea la pace dinainte sa se ia la bataie. Oricum e mai sanatos asa, si sunt de acord. Probabil ca din spirit civic acestia concluzioneaza ca violenta nu este o solutie si ca trebuie sa aplaneze un conflict dinainte ca acesta sa duca la acte nepotrivite si posibile urmari somatice. Cred eu...

Sau sunt doar fricosi. Dupa parerea mea, fraierii smecheri wannabees sunt cei mai raspanditi "oameni" pe planeta. Cateodata sunt greu de depistat pentru ca se apropie foarte mult de smecheri, insa tot nu devin smecheri. De fapt, e greu sa devii smecher daca nu esti de cand te nasti. De cand te joci cu masinuta la 2-3 ani si-l bati pe "prietenul tau" s-o iei si pe-a lui.

Am avut de-a face cu multi fraieri smecheri wannabees de-a lungul timpului. Daca stii cum sa le vorbesti in general nu ai probleme cu ei. Pentru ca astia sunt de fapt mai periculosi decat smecherii pentru ca ar face orice sa devina smecheri, chiar daca ar tremura cand ar face-o. Si chiar daca ar avea remuscari pe urma.

Eu am fost jefuit de doua ori de cand sunt in minunatu-mi Salajan. Jefuit cu arma, ma refer, cu cutit. Ambele intamplari s-au petrecut in parcul "Titan" (de langa Policlinica Titan). Ma rog, nu prea au avut ce sa-mi ia dar pericolul tot a fost prezent. Oamenii care n-au trecut prin chestii de genu asta nu pot intelege, si nu stiu daca e mai bine sau mai rau pentru ei. Si jafurile astea nu mi s-au intamplat cand eram singur (eram totusi mic) ci impreuna cu cel putin inca o persoana.

O data cu inca un vecin care a fugit si am ramas doar eu la "locul faptei" si a doua oara cu doi colegi de clasa. Daca va intrebati ce fel de oameni erau jefuitorii - mi-e greu sa raspund. Posibil smecheri, posibil fraieri smecheri wannabees. Greu de spus. De-asta e si greu de reactionat. Daca te iei la bataie cu un fraieri smecher wannabee e posibil sa castigi. Daca faci asta cu un smecher... s-ar putea sa ai o problema, mai ales cand tu esti fraier. Doua clase diferite.

Smecheri adevarati am avut in cartier (pe care-i sa-i intalnesc eu sau cu care sa vorbesc) cam 3-4 oameni. Unul singur era smecher smecher (adica n-avea nevoie de "spate" ca sa fie smecher). Ceilalti se bazau in smecheria lor pe "spate" si clanuri/gasti, desi erau smecheri si ei.

Profilul unui adevarat smecher este acesta:

- este de obicei de treaba;
- vorbeste putin;
- stie de gluma;
- este un destul de bun psiholog, se pricepe la oameni;
- cel mai adesea e calm;
- cateodata usor de recunoscut ca lider;
- nu se ia de fraierii care-si vad de treaba, ci doar de alti smecheri.

Dupa cum am zis, unul singur chiar era smecher smecher, il chema "Benone" sau "Gabi". Si era cunoscut, evident, de restul smecherilor. Cu fraierii (inclusiv eu) glumea destul de des, cateodata si cu glume proaste, dar nu atat de proaste precum ar face un fraier smecher wannabee.

Isi confirma statutul de smecher atunci cand se batea cu alti smecheri si nu cu fraieri. Asta e de fapt diferenta intre un smecher si un fraier smecher wannabee.

Chiar si acum, la 24 de ani, cand ma duc prin parc aud la fel de multe ineptii de "smecherie" ca si atunci cand eram mic. Toti sa lauda in cel mai penibil mod cu putinta cum "s-au ars" cu nu stiu cine si tot felu de astfel de povesti. Cand de fapt nu se intampla mai nimic. Toata smecheria e bazata pe vorbe, si deci cam toti din parc (acelasi parc unde am fost jefuit) sunt fraieri smecheri wannabees. Si cred ca procentul de astfel de fraieri a crescut fatza de atunci cand eram eu mic.

Smecheria adevarata insa se manifesta prin clanuri/gasti/adunaturi. Fara asa ceva nu mai esti smecher cum erai in trecut. Sau esti dar nu prea ai nicio sansa sa te mentii pe linia de smecherie fara o gashca.

Un lucru as mai vrea sa adaug: centrul orasului este probabil mai necivilizat decat periferia, cu un procent mult mai ridicat de fraieri smecheri wannabees, iar asta duce la diferenta de civilizatie.

O societate cu smecheri puri si fraieri puri este o societate foarte stabila si civilizata. Doar atunci cand intervine clasa de mijloc a smecheriei in ecuatie apare dezechilibrul.